Ce nu vor uita niciodată oamenii?

Dacă vrei să-ţi măreşti o anumită zonă de influenţă, atunci fii realist în legătură cu cererile de ofertă care sunt disponibile în acea zonă.
Îi era frică de camerele mici, de dulapuri şi de grote, iar acum îi era frică ca nu cumva în ziua următoare, în timpul evadării, să clacheze şi să strice totul. Aşa că s-a hotărât să evadeze singur, chiar în acea noapte, chiar dacă şansele de reuşită erau minime.
S-a furişat în linişte printre barăcile de lemn şi a ajuns foarte aproape de gardul de sârmă ghimpată care împrejmuia lagărul. Tocmai se pregătea să-şi rişte viaţa când, deodată, cineva l-a prins de mână. Era prietenul lui cel mai bun, Willie, singurul în care avea încredere.
Willie îl imploră pe Danny: “ Nu fugi. Nu strica toată treabă. Nu-ţi fie frică, voi fi lângă tine mâine în tunel oricât este de lung. ”
Leadership: Îţi configurezi fondul sufletesc în temeiul hotărârii propriei conştiinţe care cere un act de salvare?
Ce l-a determinat pe Danny, personajul interpretat de Charles Bronson din filmul “ The great escape (1963) ”, să renunţe la iniţiativa lui de evadare din acea noapte? Ce anume l-a îndemnat să asculte de sfatul prietenului său cel mai bun?
Este vorba despre acel magnetism, generat de încredere, care radiază o energie specială, care atrage o fiinţă către alta, - este vorba de acea putere de influenţă care face conexiunea dintre două lumi: lumea unei fiinţe care se condamnă singură la moarte şi lumea unei fiinţe care o salvează. Două percepţii diferite şi o nelămurită înrudire sufletească care posedă acea forţă capabilă să asigure schimbarea.
Care este argumentul uman care îţi ghidează paşii spre realizarea un act de salvare? Cum şi în funcţie de ce anume îţi configurezi fondul sufletesc?
Fondul sufletesc înclinat spre generozitate, în limitele unei zone sigure de răspuns la deciziile care îţi influenţează viaţa, este marca personalităţii tale exprimată printr-un sine care îşi anunţă abandonul total în fața înţelesului superior pe care îl dai acţiunilor tale. Este energia supremă ascunsă în tine ce iese la suprafaţă atunci când eşti dispus să renunţi la propria siguranţă pentru a îmbrăţişa repercusiunile reacţiei tale faţă de situaţiile critice la care te raportezi.
Când vorbim de leadership, cel mai important lucru este să-i punem pe oameni, mai ales pe aceia cu care avem o strânsă legătură şi cu care colaborăm, pe primul plan. Dacă reuşim să fim mereu alături de ei în clipele grele îi vom câştiga de partea noastră - şi ne vor rămâne multă vreme recunoscători.
Leadership: Preţuieşti motivele care te ţin în relaţia ta actuală cu ceilalţi oameni din punctul de vedere al condiţiilor ce trebuie îndeplinite şi a limitelor ce nu trebuie depăşite?
Aportul pe care îl aducem la înfăptuirea unui pas important, ocupându-ne de el cu spirit de răspundere şi serioasă capacitate de decizie, intervenind printr-o judecată clară şi corectă, este oare suficient pentru a creşte nivelul nostru de eficienţă? Acest pas se caracterizează în oarecare măsură printr-o „plată” sau printr-o superficială luare în considerare a reacţiilor noastre vizavi de aspiraţiile, percepţiile şi ambiţiile celorlalţi?
Da. Într-un fel este nevoie de o plată în avans pentru a încasa de la ceilalţi asigurarea obligatorie care să ne acopere cu înţelegere, cu cele mai bune sentimente în toate privinţele. Însă nivelul de eficienţă creşte numai atunci când primim de la oameni feedback-ul vizavi de modul în care am acţionat în numele lor, pentru ei sau împotriva voinţei lor.
Acceptul lui Danny de a-şi anula încercarea de evadare prin care şi-ar fi semnat în mod sigur condamnarea la moarte, a însemnat un feedback pozitiv pentru Willie care şi-a putut astfel evalua mai bine potenţialul de influenţă.
În această situaţie, condiţia care trebuia îndeplinită şi limita ce nu trebuia depăşită era însăşi actul de voinţă liberă, care atrage concluzia că o persoană devine conştientă de apartenenţa sa la altcineva pentru că aşa voieşte, nu pentru că i se cere. Sau că o persoană care devine conştientă de propria sa deficienţă sau frustrare, încearcă să o evite recurgând la eforturi de supraîncordare a puterilor fizice şi sufleteşti.
Apartenenţa ta la altcineva este primul semnal că nu mai eşti stăpânul nimănui, ci slujitorul unei cauze comune care nu trebuie căutată în limitele orizontului de evenimente care facilitează decepţiile, ci în orizontul de tranziţie de la respingere la loialitate.
A-ţi amplifica potenţialul de influenţă, fără să primeşti un feedback pozitiv de la ceilalţi oameni este ca şi cum ai vrea să faci export, dar te afli într-o zonă care nu face comerţ. Gândeşte-te la poziţia pe care o doreşti şi la nivelul tău de eficienţă. Dacă vrei să ieşi în câştig cu leadershipul tău, dacă vrei să-ţi măreşti o anumită zonă de influenţă, atunci fii realist în legătură cu „cererile de ofertă” care sunt disponibile în acea zonă.
Are cineva nevoie să fie salvat? La câte cereri de ajutor poţi să răspunzi? Care este valoarea lor în virtutea atribuţii tale de autoritate deplină şi a capacității de a fi responsabil?
Însă nu toţi oamenii nu vor lansa „oferte” de ajutor. Tu eşti un lider adevărat? Vei sesiza percepţiile lor, stările lor lăuntrice, şi vei încerca să le dai o mână de ajutor chiar dacă sunt nestrămutaţi în hotărârile lor?
Leadershipul este modul de a-ţi testa limitele valorii în situaţii de viaţă nefavorabile în care trebuie să-ţi reglezi stările afective şi gândurile declanşatoare ale acestora fără a simţi tot timpul nevoia de a le pune în cârca altuia.
Pe ce zonă de influenţă te descurci mai bine? Pe zona spirituală sau pe cea materială? Pe zona socială sau pe cea antreprenorială?