Cel mai greu este să vezi ceea ce este în faţa ochilor tăi

O imagine de o uimitoare expresivitate nu este veşnică dacă nu îţi aminteşti de limitele ei şi dacă nu o amplifici cu profunzimea trăirilor tale.

Am construit un loc în care sufletul meu nobil, curat, vibrând a credinţă, îşi regăseşte calmul şi ordinea de care are nevoie ca să se simtă deplin mulţumit. Este şi asta un fel de artă a celor ce aspiră să slujească unui ţel mai înalt decât măruntele griji cotidiene, să facă o pauză şi să simtă cu adevărat liber. De fapt, simt că aici trăiesc în contextul unei ambianţe dominate de spiritul Renaşterii aflate la limita unor decoruri identificate sub denumirea de Terhivanthimi (proiecţiile unei realități exagerate, stridente).

Şi nicicând nu voi sluji mai bine arta decât punându-mi ochii la încercare: să văd tot ce este mai frumos într-un mod în care imaginea capătă un sens artistic.

Aici, pe malul mării, unde nisipul fin se învecinează cu marea deschisă, sub un cer în care nuanţele se împletesc într-un joc ameţitor, mi-am construit un colţ de rai, un prag prin care păşesc în timp ca să mă reîntâlnesc. Şi numai aici pot să absorb din ochi interiorul aceleaşi picturi expresioniste, înrobite într-o singură temă extrem de actuală “Bijuterii cromatice maritime” , o dată cu trecerea de la peisaj la mesaj, de la trecut, la prezent şi viitor.

Cumva, familiaritatea mea cu această temă, fiind una recurentă în spaţiul unui realism expresiv în care câmpul vizual al unei psihologii "deschise în afară" vine să identifice personajul cu latura sa lăuntrică, îmi dă speranţe într-o lume a consumului de aparenţe. Marea va fi întotdeauna vederea mea deschisă spre un orizont al unui spirit incomensurabil de pur, un orizont al Fiinţei mai profund decât orice obiect al tranzitivităţii acesteia.

Leadership: Poţi să imortalizezi o imagine într-un mod în care ea să capete un sens artistic în lumina unei viziuni fără limite, astfel încât să realizezi o corelaţie între continuitate şi permanenţă?

Locul în care mă reîntorc reflectă subiectul unei lucrări artistice, alcătuită din mai multe părți independente, care descrie natura în toată splendoarea ei. Pe această cale, utilizez lumina şi culorile pentru a reda viziunea mea proprie asupra corelaţiei între continuitate şi permanentă. În varianta ochilor mei marea își cere nisipul înapoi, dar nu fără un preţ: să fie agitată şi să aducă alge la mal, ceea ce disturbă viziunea unei frumuseţi pure, naturale.

Desigur, continuitatea este cea care mi-a dat sentimentul de a fi parte a unei mari intinderi: marea, de ea îmi agăţ mereu gândurile şi visele cele mai frumoase. Dar permanenţa înseamnă să fac parte din mare ca fiind o extindere a ei, ca un fel de conștiință exprimată prin intermediul simbolurilor celor mai încărcate cu putere emoţională.

Din păcate, n-am văzut Marea Neagră de doi ani, şi de atunci parcă a trecut o veşnicie. Motivul care domină întregul decor nu are nici precedente de tipul unei punţi peste anii îndelungaţi ce s-au scurs de când nu ne-am văzut, nici relaţii cu alte lacune ale memoriei din afara spaţiului cromatic şi plastic, dintr-o virtualitate care mă depăşeşte şi planează dominator asupra unei dimensiuni aspaţiale, psihice.

Mai degrabă, are legătură cu un soi de eternitate care își întregește treptat forţele şi îşi organizează unitatea în timpul prezent. Aici se nimereşte foarte bine un fragment din "Maşina Timpului", de H.G.Wells, când personajul principal îşi mărturisea apartenenţa la o trăire dincolo de timp:

"Mi se părea că încerc mai curând tristeţea dintr-un vis, decât o pierdere reală. Dar, în dimineaţa aceea mă simţeam din nou absolut singur, teribil de singur. Mi-am reamintit de locul unde m-am regăsit de atâtea ori, de liniştea pe care o aveam acolo, de unii oameni, şi, o dată cu aceste imagini, m-a năpădit un dor dureros. Acolo unde mi-am mutat de atâtea ori sufletul, căci doar acolo mă regăseam. Iar acestei stări perfecte de melancolie îi lipsea ceva pentru a ajunge un mecanism perfect şi anume, permanenţa absolută. Mă mâhnea gândul că visul intelectului meu fusese atât de scurt..."

Leadership: Imaginea care îţi creează o stare sufletească deosebită se focalizează pe dobândirea demersului obiectiv de a reașeza pe un loc firesc un fapt de viață adesea trecut cu vederea?

Miza construcțiilor longevive în artă, înălțate din pasiunea sufletească, căreia i se adaugă sârguința eforturilor depuse în direcţia ilustrării anumitor concepte, este dobândirea demersului obiectiv de a reașeza pe un loc firesc un fapt de viață adesea trecut cu vederea, readucând în conștiința nevoia de împlinire sufletească.

Deci, accentul e pus pe ansamblul de valori estetice (armonia, lucrul frumos, sublimul, echilibrul) referitoare la conţinutul de imagini care ating sufletul pentru că inspiră emoții puternice, te înduioșează, te încurajează sau chiar te fac să priveşti viața cu alți ochi. Desigur, unele imagini pot spune o poveste întreagă, fără niciun cuvânt.

Oare tot ce am văzut în locul meu preferat nu aş fi putut vedea oricând? Fiindcă ochii trebuie antrenați să vadă dincolo de actul vederii și al experimentării, ajungând la un nivel mai avansat de aprofundare a percepției unei realități înregistrate ca amintire. Iar când liniile realității nu sunt mereu paralele, evitând pe cât posibil orice repetiție a formelor pe care le iau lucrurile din jur, atunci nici unghiurile de văz ale ochilor nu au același grad, tocmai pentru că diversitatea se obține prin atribuirea unor semnificații simbolice formelor însăși.

Da. Marea îşi închipuie că nisipul face parte din cuprinsul ei, pe când nisipul consideră că marea este o entitate vie care, în mod perpetuu, creează, susţine şi regenerează viaţa. Aşadar, cine este tentat să zăbovească în perimetrul unei singure realități care cuprinde simbolul infinitului, ca atare putând să cuprindă prezența statornică a tuturor creațiilor naturii într-o singură imagine, va trebui să se mulțumească cu absența aparentă a "formei absolute" care nu se distinge nici de particular, nici de general.

Leadershipul se poate compara cu domeniul artei atunci când adoptă ca reper de reprezentare a timpului și ca loc esențial al memoriei, acele trăiri care nu sunt limitate de partea pieritoare a omului.

Tu ai capacitatea de a exprima trăiri care pot induce altora asemenea trăiri?

Cel mai greu este să vezi ceea ce este în faţa ochilor tăi. Mai cu seamă, este greu să vezi marea şi nisipul, sub un cer în care nuanţele se împletesc într-un joc ameţitor, dacă nu eşti bine instruit în domeniul artei, şi mai ales dacă imaginile întipărite în memorie nu readuc în conștiința ta nevoia de împlinire sufletească.

Numai în domeniul artei poți descoperi ceva nou în fiecare moment din zi. Nu uita că limitele unei imagini sunt date de capacitatea ochilor tăi de a observa fundalul ei, rezoluţia ei, trăsăturile ei, reflexiile ei, efectele ei şi mesajele pe care ea le transmite.