ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cele două feţe ale sufletului

On Decembrie 01, 2010, in Leadership Plus, by Neculai Fantanaru

Modelează-ţi sufletul cu atenţie, finisând latura bună din tine şi nelăsând să intervină cea întunecată.

În celebra carte "Secretele Succesului", scriitorul Dale Carnegie povesteşte o întâmplare din viaţa lui Abraham Lincoln.

În noaptea de 4 iulie, 1863, în timpul Bătăliei de la Gettysburg, generalul Lee şi armata lui învinsă, şi-a început retragerea spre sud sub o ploaie torenţială. Ajunşi la Potomac s-au împotmolit din cauza fluviului care ieşise din matcă şi nu putea fi traversat. Lee era prins în capcană.

Abraham Lincoln a înţeles perfect. Aceasta era marea şi unica ocazie pe care o aşteptase atâta timp, de a captura armata lui Lee şi de a pune capăt războiului. Plin de speranţă, i-a ordonat generalului George Gordon Meade, omul său de nădejde, să-l atace imediat pe Lee. Însă Meade a făcut exact contrariul: a şovăit, a amânat, a refuzat să-l atace pe Lee, găsind tot felul de scuze, iar în cele din urmă apele s-au retras, iar Lee, împreună cu restul armatei sale, a reuşit să traverseze Potomacul.

Furios la culme, foarte dezamăgit fiindcă Meade nu a avut curajul să-i aplice lui Lee lovitura de graţie şi să-l înfrângă definitiv, deşi îl avea în mână, Lincoln a redactat aceasta scrisoare către Meade:

"Nu cred că sunteţi conştient de consecinţele dezastrului produs de fuga lui Lee. Îl aveam în mâini şi capturarea lui, asociată cu recentele noastre victorii, ar fi încheiat războiul. În condiţiile de faţă conflictul se va prelungi pe un termen nedefinit. Dacă nu aţi fost capabili să-l atacaţi pe Lee lunea trecută, când nu eraţi expuşi la riscuri, cum aţi putea să faceţi această ispravă la sudul râului unde nu puteţi transporta decât o mica parte – nu mai mult de două treimi – din forţele de care dispuneaţi atunci? N-ar fi înţelept să pretind şi nu voi pretinde că veţi avea succes acum. V-aţi irosit şansa şi acest eşec m-a marcat puternic."

Leadership: Poţi să-ţi direcţionezi gândurile după sentimentele pe care le trăieşti în momentele de încercare, încât să atragi evenimentele pe care le vei experimenta într-un context de tip "reper al caracterului" ?

Marele scriitor argentinian Jorge Luis Borges a spus odată un mare adevăr: "Ceea ce rostim nu seamănă întotdeauna cu noi înşine." Generalul Meade n-a văzut niciodată această scrisoare, fiindcă, se pare, Lincoln nu a expediat-o niciodată. Scrisoarea a fost găsită printre documentele lui după moarte.

Probabil, înainte să expedieze scrisoarea, Lincoln s-a uitat în oglindă, s-a pus faţă în faţă cu el însuşi, cu cel care era el cu adevărat, cu propriile sentimente şi valori, şi s-a gândit cu grijă dacă este bine, sau nu, să spună tot ce avea pe suflet.

Punându-se pentru o clipă în locul generalului Meade, privind lucrurile din perspectiva acestuia – a unui om timid care trecuse prin atâtea bătălii şi văzuse atâta moarte în faţa ochilor, a cărui timpane fuseseră străpunse de urletele şi zbieretele răniţilor şi muribunzilor - şi ascultându-şi inima cu adevărat, Lincoln a decis în final să nu-şi descarce supărarea, păstrând scrisoarea în biroul său.

Pentru o clipă Lincoln şi-a văzut cele două feţe ascunse ale sufletului său: cea bună şi cea rea. Putea să-l judece cu asprime pe Meade după faptele sale şi să-l mustre, rănindu-i astfel sentimentele – ceea ce l-ar fi obligat să părăsească armata. Însă Lincoln, fiind înzestrat cu o mare putere empatică, a ţinut cont mai mult de partea bună a sufletului său, punând la socoteală simţămintele generalului său.

Lincoln a reuşit să-şi dezvăluie îngerii şi demonii în faţa oglinzii - latura buna a sufletului său şi latura întunecată. Însă nu a permis laturei sale negative să influenţeze buna funcţionare a leadershipului său. Există un interval între stimul şi răspuns, iar cheia către un leadership eficient este felul în care folosim acel interval, şi dacă optăm spre decizia cea mai bună.

Leadership: Ai curajul să renunţi la orice încercare de a-ţi înfrânge pornirile, fără să deformezi imaginea clarităţii cu care îţi percepi greşelile din spaţiul ostil al regretelor?

Te dedici cu tot sufletul remedierii defectelor tale de caracter care nu-i lasă pe oameni să evolueze spre a fi noi modele de urmat?

Dacă eşti un lider foarte bun, atunci te vei dedica cu tot sufletul remedierii defectelor caracterului tău. Aşa cum un sculptor stăpânit de o puternică patimă creatoare îşi modelează figura cu gesturi subtile, calculate, foarte stăpânite, şi se opreşte să finiseze orice detaliu, tot aşa şi tu trebuie să-ţi modelezi propriul suflet cu atenţie, ascultându-ţi glasul interior, cu o mare răbdare, "finisând" latura bună din tine şi nelăsând să intervină cea întunecată. Nu lăsa niciodată emoţiile negative să câştige teren în faţa propriei tale conştiinţe.

Crezi că ştii totul despre oameni? Greşeşti dacă crezi asta. De fapt, s-ar putea să nu ştii nimic despre ei. Însă, daca îţi doreşti din tot sufletul şi ai îndeajunsă răbdare, vei reuşi să priveşti lucrurile din perspectiva lor. Iar acesta este primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru ca leadershipul tău să funcţioneze mai bine: să-ţi schimbi atitudinea şi gândirea, analizând orice situaţie prin prisma celorlalţi.

Va exista o permanentă stare de pândă între tine şi oamenii din jurul tău. Iar dacă te asemeni cu acei lideri severi care, cu un fel de satisfacţie răutăcioasă îşi descarcă supărarea pe fiecare persoană care nu reuşeşte să execute ordinele sale cu sfinţenie, te vei pune într-o lumină destul de proastă. Deschide-ţi sufletul înainte să judeci oamenii după faptele lor, înainte să le zdruncini încrederea în ei înşişi. Trebuie să existe în tine o urmă de blândeţe şi de empatie, nu-i aşa?

În leadership descoperim o abundenţă nebănuită a situaţiilor în care se aplică deformarea sau supradimensionarea unui fragment din caracterului omului care atentează la coloană vertebrală a obligaţiei de a fi martorul principal la drama propriei sale însingurări sau înstrăinări.

Cele două feţe ale sufletului sunt, în esenţă, legate de aspectul tău interior, nevăzut celorlalţi, dar care la un moment dat iese la lumină. Ele sunt coordonatele care te definesc ca persoană, respectiv ca lider, care îţi descriu caracterul, trăsăturile tale frumoase sau întunecate, şi care contribuie la succesul tău pe termen mediu şi lung. Însă cele două feţe ale sufletului tău se vor lupta permanent, una se va lupta să înţeleagă simţămintele celorlalţi oameni, cealaltă să le ignore. Trăsăturile tale dominante vor fi cele care vor influenţa deciziile pe care le vei lua.

Concluzie: Se spune că toţi suntem alcătuiţi dintr-o componentă Ying şi una Yang care permanent ar trebui să fie în echilibru. Dar sunt momente când una din ele este dominantă. Dacă ne lăsăm dominaţi de una din ele, riscăm să eşuăm în deciziile noastre.

Fă permanent efortul de a-ţi cunoaşte cele două componente ale sufletului, mai ales pe cele legate de aspectele negative pentru a le putea corecta, deoarece ele pot uneori determina luarea unor decizii cu efecte catastrofale. Nu uita că liderii cei mai buni se dedică cu tot sufletul remedierii defectelor legate de caracterul lor.



* Notă: Dale Carnegie - Secretele Succesului, Editura Curtea Veche, 2002.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us