Chiar dacă vezi, priveşte bine ce vezi !

Ceea ce vezi este parte a unui Sine care transcende timpul și spațiul, exprimându-se prin interacțiunea sa continuă cu universul.

Mi-am desăvârşit o vedere menită parcă să absoarbă culorile și forme dincolo de pânză, în prezenţa unui orizont vast, cum este marea albastră, limpede, care parcă adaugă culori vibrante la un tablou unic. Aproape că nu-mi amintesc vreun moment, nu a existat nici măcar o fărâmă de realitate la care să nu-mi concentrez privirea, cu un fel de consistenţă fermă, în care să nu fi lucrat la un tablou, portret sau orice altceva legat de lumea vizuală.

Şi încă trăiesc acele momente, cu dor, cu melancolie, cu un fel de Shinyos Ostriaursum , cu un fel de nostalgie a prezentului, a clipei care nu se mai întoarce, a stărilor pe care nu le voi mai trăi la fel. Mi-e greu s-o recomand, dar orice amintire a mării este o fărâmă de realitate de care ar trebui să fim cu toții conștienți, fiindcă marea, simbolul unei persistențe succesive, are un fel aparte de a se manifesta ca sursă infinită de inspirație deoarece oferă mereu noi forme, culori și mișcări care pot fi reinterpretate și transpuse în artă.

Şi, poate cel mai important lucru despre mare, aşa cum este ea, plină de viaţă, plină de spectacol, plină de visele celor ce-o privesc, este faptul că ea transmite sentimente și stări, un soi de Ahelarios Esdras Ontagasantri , revelarea sinelui prin grandoarea divină. Căci există în cuprinderea ei nesfârşita acea armonie între suflet și univers, între cele două lumi, cea materială și cea spirituală. La o adică, trebuie să fii cu adevărat un artist ca să înţelegi asta: "Tot ceea ce cuprinzi cu ochii se transformă într-o parte a experienței tale, adâncind conexiunea ta cu lumea din jur."

Leadership: Poţi să experimentezi un orizont nesfârşit din prisma unui "Sine" multiplicat în oglinzile timpului, în măsura în care realitatea ta permanentă se reflectă în sfera creațiilor artistice?

Fiecare detaliu perceput prin încercarea de a cuprinde un orizont nesfârşit devine o parte importantă din povestea mea, o invitație la explorare, o pânză nelimitată pe care îmi pot exprima nestingherit creativitatea, înfățișându-se ca fragmente bine determinate ale unei picturi în continuă desfășurare. Această observație atentă și contemplativă, desprinsă din adaosul meu de perspective, îmi oferă o mai mare înțelegere a lumii și a sinelui în relație cu marea, deoarece momentele mele pe malul mării par să maximizeze arta contemplării.

Mai mult decât atât. Prin intermediul acestei conștientizări crescute, extinsă spre nemăsurat, din care eu însumi trebuie să mă alimentez ca să mă pot transforma într-un vizionar, îmi pot îmbogăți percepția asupra vieții și pot trăi cu mai multă prezență și profunzime în exprimarea artei. Cu alte cuvinte, felul cum îmi exprim ideile şi sentimentele în faţa a ceea ce creez, dincolo de forme şi culori, depinde de ceea ce transpun în limbaj artistic.

Este precum în viziunea aia a lui Borges: "O durată infinită a precedat naşterea mea; ce am fost eu în tot acest timp? În sens metafizic, s-ar putea răspunde astfel: "Eu am fost întotdeauna eu; cu alte cuvinte, toţi cei care au spus eu în tot acest timp nu erau alţii decât eu".

Deci, ce este artistul care experimentează un orizont nesfârşit? Artistul este un "Eu" multiplicat în oglinzile timpului, în măsura în care realitatea lui permanentă se reflectă în creațiile sale. Iar dacă visez la un tablou unic pe care să-l creez singur, doar privind marea în vastitatea ei, nu-mi rămâne decât să răstorn raportul dintre uman şi divin, într-o vie confruntare cu estetica, încât să obţin identitatea unui EU care se confundă cu infinitul.

Leadership: Cum te vezi reflectat într-o lucrare de artă, experimentând în același timp o viziune vastă a creației și o simțire profundă a conexiunii cu universul?

Te-ai gândit vreodată la puterea imaginilor de a te transpune într-o lume a creației, în timp ce reflectezi asupra modului în care te raportezi la realitate și la univers? De exemplu, în romanul lui Aben-Abubeker Abentofail, Isteţul, Fiul celui Deştept, este mulțumit să mănânce fructele și peştii abundenți de pe insula lui. Dar este mereu preocupat să nu se piardă nicio specie, aşa încât universul să nu rămână împuţinat din cauza lui.

Fiecare observă cu atenție lumea din jur și o interpretează în felul lui. În timp ce Isteţul este responsabil pentru conservarea naturii, pictorul este emoționat de frumusețea ei, cu precizarea că nimic nu trebuie să-i scape din vedere în timpul scurt alocat contemplării mării. Iar dacă marea ar fi în locul meu, şi m-ar privi ca pe un creator desăvârşit a cărui existență nu poate fi negată în fața măreției întregii creații, probabil ar fi mai încântată să reflecte la aceste cuvinte: "Ceea ce pictorul vede cu ochii, creatorul simte cu sufletul, iar tabloul devine oglinda transcendentă a existenței."

Pictura este o artă a culorilor, a formelor și a luminii evidenţiate cu suflet într-un tablou care pare să captureze marea în toată splendoarea și misterul ei. Şi ea poate exprima o varietate de emoții, idei și concepte, dar poate fi într-adevăr profundă doar dacă universul se îmbogățește cu un Sine care contemplă și transpune esența sa în fiecare pensulă și fiecare nuanță. Aşadar, când privesc marea, când mă gândesc la toate misterele care se ascund în adâncurile ei, nu sunt sunt doar captivat de frumusețea ei și de modul în care mă poate face să mă simt, ci realmente simt că sunt parte dintr-o vastă pictură a universului. Tocmai prin această conștientizare, eu însumi devin o experiență profundă care evidențiază conexiunea cu natura.

Percepția unui Creator despre modul în care se regăsește într-o lucrare de artă este aceea că devine el însuși o parte a operei, exprimându-și esența și viziunea în fiecare aspect al creației.

Chiar dacă vezi, priveşte bine ce vezi, căci singura modalitate de a da viață unei opere de artă este să-ți conturezi un Sine care a existat în trecut și va exista în viitor, interconectat într-o relație directă cu vastitatea universului.