Clipa ce-ţi decide soarta (II)

Demonstrează-ţi încrederea în ştiinţa de a acţiona, fără să îngădui convingerilor tale să se alinieze unei false realităţi.

În camera unde zăcea corpul fetei ardea slab o lampă agăţată pe tavan. Necunoscutul arătă spre pat, îl rugă pe doctor să-şi facă repede datoria, şi ieşi pe uşă ca să nu asiste la operaţie. Zaleukos îşi scoase cuţitele, privi fata, al cărui chip era nespus de frumos. Apoi, ca să termine mai repede această grea misiune, cu cel mai ascuţit cuţit îi tăie gâtul dintr-o mişcare.

Dar ce groază ! Moarta a deschis ochii şi i-a închis apoi îndată cu un suspin adânc. Abia atunci Zaleukos şi-a dat seama de fapta lui diabolică, el era ucigaşul ei. Nu încăpea îndoială că fata murise abia atunci, din pricina rănii pe care el i-o provocase.

Dacă ai citit „ Povestea Mâinii Tăiate ”, a scriitorului Wilhelm Hauff, precis îţi aminteşti restul povestirii. Zaleukos a fost găsit vinovat, i s-a tăiat mâna stângă şi a fost surghiunit pe vecie. Restul vieţii şi l-a trăit plin de amărăciune, cu amintirea în suflet a înfiorătoarei fapte comise.

Leadership: Îţi dozezi atitudinea şi convingerile cu o alarmă care nu poate fi auzită decât în situaţia îndeplinirii unei sarcini urgente?

Iată o acţiune nedemnă de un medic. Dacă Zaleukos ar fi fost un medic adevărat, şi nu s-ar fi lăsat momit de recompensele enorme, lucrurile ar fi stat altfel. El ar fi trebuit să cerceteze atent simptomele fetei, dar nu s-a preocupat câtuşi de puţin de ele. Fata, deşi era adormită, oare nu respira? Oare nu-i bătea inima? Oare nu era caldă la atingere? Ba da, cu siguranţă, dar el, nefăcându-i nicio examinare minuţioasă, aşa cum era normal să procedeze, a trecut nepăsător peste aceste indicii vitale. Abia în momentul în care fata, sfâşiată de durere, şi-a dat ultimul suflu de viaţă, i-a sunat clopoţelul, când era deja prea târziu.

Recompensele grabnice sunt în concordanţă cu valoarea pe care omul şi-o acordă în situaţia unei eventuale sarcini urgente pe care o are îndeplinit într-un context de genul: "nu mi se pare relevant" . Lucrurile şi fenomenele ce atrag de regulă atenţia omului variază după predispoziţiile înnăscute, după deprinderile profesonale şi în funcţie de cât de repede îşi adânceşte mintea într-o direcţie nouă.

Diferenţa dintre un medic bun şi unul rău este că primul nu se încrede niciodată în aparenţe, şi întotdeauna examinează totul cu atenţie, în timp ce al doilea, convins că ştie totul, este superficial. Atât prin profesie, cât şi prin instinct, medicul trebuie să fie cel mai curios om din lume, şi să fie capabil să pătrundă cu mintea şi cu sufletul în starea fizică sau psihică a pacientului.

Alarma care nu poate fi auzită decât în situaţia îndeplinirii unei sarcini urgente este dată de posibilitatea aprofundării unui mister care se complică din ce în ce mai mult pe măsură ce accepţi provocările unei realităţi mai profunde.

Leadership: Poţi să te conectezi la acele frecvenţe de vibraţie care pot să contureze imaginea reală a ceea ce eşti?

Realitatea exterioară îţi reflectă realitatea interioară. O imensă asemănare între două lumi distincte sau între două faţete ale aceleiaşi realităţi, fiecare cu propriile momente de cumpănă, priveşte modalitatea ta de a gândi, de a simţi şi de a trăi într-o continuă renegare a capacităţilor de a te diferenţia de ceilalţi oameni.

Toate experienţele pe care le trăieşti vin ca urmare a rezonanţei fiinţei tale cu acele frecvenţe de vibraţie care îţi modelează convingerile în mod pozitiv sau negativ. Înţelegerea acestor frecvenţe, redescoperite prin lentila magică a obiectivităţii, luând în calcul ipotezele unei erori a realităţii prezente, creează premisele unei confruntări între ceea ce eşti şi iluzia a ceea poţi deveni, limitând sau extinzând formele de răspundere morală.

Cineva spunea bine: "Acolo unde omul ajunge la o apreciere morală mai complexă a unei situaţii, el nu face altceva decât să raţioneze ghidat de aceste impulsuri de natură afectivă ale conştiinţei sale".

Raţiunea pe care o manifeşti în retragere sau în expansiune, poate fi chiar un efect al carenţei propriei tale identităţi - care tinde spre rigiditate, deformându-se peste o anumită limită. Prin ignorarea perspectivei de profunzime care nu poate garanta "integritatea protecţiei diferenţiale" (orice lucru rău care ţi se întâmplă este din vina ta, reducându-se doar la suferinţă), te îndepărtezi din rolurile de decizie, sporind posibilitatea de a face compromisuri mai mari şi mai grave.

A fi un om al păcatului înseamnă să experimentezi sentimentul înăbușitor de a privi viaţa prin ochii unei victime a propriilor tale alegeri !

Inaptitudinea conştiinţei de a percepe cum trebuie realitatea pe care nu o poţi contesta, te descalifică ca om de mare răspundere.

Se poate vorbi despre leadership atunci când omul se analizează mai pe larg, investighează realitatea şi reflectează la condiţia sa de făptura limitată, expusă incertitudinii existenţiale sau morale. Stabilind nivelul lucidităţii sale intransigente, el poate sesiza opoziţia între felul cum reacţionează la stimulii exteriori şi felul în cum reacţionează la aflarea adevărului - "cine sunt cu adevărat?". Aici valorile sale esenţiale îi pot fi de folos în crearea unei perspective de transformare pozitivă.

Pe scurt, îţi poţi crea un fundament interior stabil după ce conturezi imaginea mentală şi reală a ceea ce eşti. Acest lucru poate să reducă sau să amplifice ambiguitatea identităţii tale.

Leadership: Rişti să faci o încercare de descifrare a misterului care poate deschide noi perspective, fără să interpretezi semnele relaţiei care se stabileşte între "NEŞTIUT" şi "NEAŞTEPTAT" ?

În loc să-şi intre în rol, asumându-şi calitatea de medic, deci a unui om ce se cade să fie cât mai curios, care chibzuieşte bine înainte de a trage o concluzie, care nu se limitează la ceea ce ştie sau la ceea ce a constatat, Zaleukos a acţionat ca şi cum ar fi fost pus pe pilot automat, ca şi cum altcineva ar fi luat decizia în locul său. Ceea ce, aşa cum am văzut, a reprezentat o mare greşeală.

Dacă s-ar fi deconectat la timp, dacă s-ar fi eliberat din încătuşarea acelui impuls material, şi al ideilor preconcepute prin apăsarea butonului de „oprire”, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Te deconectezi la timp de la pilotul automat care it

Leadership: Eşti pregătit să te transformi într-o persoană care își găseşte o însemnătate secretă din a trăi într-o continuă acuzație?

Ca lider, ceea ce faci are întotdeauna consecinţe. La fel cum o singură clipă de neatenţie i-a decis soarta doctorului Zaleukos, nimicindu-i tot viitorul, şi ţie, o singură clipă care îţi întuneca mintea şi judecata îţi poate periclita serios cariera.

Cu cât te situezi mai sus în ierarhie, cu atât mai mulţi oameni depind de tine. Iar dacă nu eşti capabil să te conectezi mereu la adevărata realitate, ci te laşi dus de val, sau nu-ţi conştientizezi constant şi îndelungat limitele, şi mai ales dacă nu te pui la adăpost de orice tentaţie, vei plăti un preţ mare.

Concluzie: Toată viaţa suntem puşi în situaţia de a lua decizii. Dacă ele au fost bune sau nu, ne demonstrează consecinţele. Important, mai ales pentru un lider, este să nu ia decizii pripite fără o cercetare prealabilă amănunţită, deoarece consecinţele pot fi atât de nefaste încât se pot repercuta pe întreaga sa viaţă.

Demonstrează-ţi încrederea în ştiinţa ta de a acţiona, fără să îngădui convingerilor tale să se alinieze unei false realităţi.