Constellation Of Tatyana
Cu cât o convingere este exprimată mai vizionar, cu atât efortul de a distinge realitatea de un univers paralel crește exponențial.
A trebuit să mă uit cu atenție în direcția unei convingeri exprimate în limbaj estetic, despre pluralitatea lumilor contopite într-un univers paralel, poetic în măsura în care reflecta figura unui spirit creator și vizionar. Astfel, mi-am găsit puterea să rătăcesc ca o stea căzătoare în somnul unui gând pur, urzit în jurul unor legi seculare, doar ca să înțeleg ce înseamnă prețul unei versiuni infinit-dimensionale a teoremei de inversare a polilor unei scrieri misterioase, de peste timpuri adunată în temeiul unei strânse uniuni cu marele Tot.
După cum planetele posedă o filosofie perfectă a întregului din care vrând-nevrând facem și noi parte, tot astfel înaintarea mea într-un vis fără margini poseda eternitatea materiei strânsă într-un singur moment numit „resurecție a lirismului”.
Era ca un fel de promisiune adusă nemărginirii de dincolo de granițele acestei lumi, originalul artistic fiind împlinit din unghiul insistenței unei rațiuni care se îndepărtează de simțurile momentului pentru a deveni o aventură totală și tainică într-o dimensiune fantastică. Nu bănuiam că necunoscutul acesta al unei suprarealități ipotetice, fermecătoare și nefirească, tulbure ca un amurg sub cerul decolorat de reflexul aurorei boreale, generând o neliniște mai adâncă decât împărăția morții, va fi o lecție de pictură în culorile unei povești unice.
Un vizionar nu privește lumea așa cum este, ci o reconfigurează prin revelație, transformând tensiunea dintre vis și realitate într-o imagine a perfecțiunii interioare.
Pentru prima oară ochii mei întâlniră privirea unui haos organizat, desenat ca într-un tablou de Lynette Cook, uimind prin triada gri-cenușiu-negru, culorile ocultului și întortocheatului, ajungând să mă stăpânească prin amestecul impur cu albul unei singure pagini fără margini. Preț de câteva secunde astrale m-am simțit încadrat în cuprinsul descrierii cu care Victor Hugo își caracteriza la un moment dat personajul:
"Jean Valjean tresărea în adâncul ființei sale. Nu vedea nimic, nu știa nimic și, cu toate acestea cerceta cu atenție încăpățânată întunericul care-l învăluise fără voia lui, ca și cum ar fi simțit că de o parte se năștea ceva nou și mai bun în el, de altă parte se năruia cu totul."
Deprinderea artei este parte a unui joc metaforic al încifrării și descifrării sufletului de la om către lume prin intermediul cromaticii și al aspectului compozițional, putând fi prezentată într-un admirabil joc al perspectivelor, de la apropiat la depărtat, de la terestru la cosmic. Cunoașterea ei este un proces complex de conștiință, care provoacă emoții, impresii, sentimente și idei în cadrul practicilor de percepție, reprezentare, interpretare și creație.
Esența operei tale provine din asocierea unei realități ocultate cu reflectarea sa într-o formă artistică care ajunge să plonjeze într-un extaz al profunzimilor spiritului?
Când peisajul din jur ți se dezvăluie întunecat și cenușiu, deși ferestrele conștiinței strălucesc de culoare și lumină, când "Cerul lui Saturn" creat din lumina primei inteligențe se întâlnește cu viitorul simbolizat de o mască tristă și una veselă, înțelegi că de fapt la originea acestui mare Tot se află istoria unei vieți rătăcitoare într-un labirint care conduce la neființă.
Universul este o povestire cromatică desfășurată pe firul unei vieți rătăcitoare, unde sufletul aflat între nimic și un simplu atom încearcă să-și suporte nesfârșirea, ca într-un glob colorat uluitor de diferit față de peisajul sumbru care-l înconjoară.
Fiindcă mă angajasem la determinarea unei legi divine pe durata medie a unui vis, cu ochii deschiși, într-un imaginar simbolizat prin culorile alb și negru ale unui spațiu restrictiv, unde evadarea devenea o formă de misticism, n-am sesizat cât de mult mă îndepărtasem de mine, de împlinire, de fericire, pentru a gusta o mică parte din viața unui sistem solar în care toate cele șapte planete ale sale aveau dimensiuni similare cu Terra.
De fapt, căutam o adevărată epopee a spiritului uman pornit la asaltul enigmelor universului, o valoare științifică de unicat asumată prin dinamismul decurs din expresia stimulată a culorii numite "Glow în the dark".
Ești în stare să-ți încadrezi conștiința într-un tablou cu limite fixe, al cărui conținut se redimensionează prin modul în care îți exprimi obsesia pentru zonele mai puțin sau deloc umblate?
Esența operei mele se alimenta mai mult dintr-o realitate ocultată, adică greu de imaginat, poate doar intuită, fiind capabilă să facă timpul să circule în direcția trăirilor cele mai profunde pe care mi le pot revela „Precum în cer, așa și pe pământ”, prin prisma raportului de apartenență la un mediu spațial-artistict distinct. Aceste trăiri săgetate prin gânduri tindeau spre o reînnoire spirituală a lumii, spre o regăsire a esențelor umanului amenințat cu degradarea.
O călătorie inițiatică în inima unei lumi fantastice și tăcute, pe fondul unui dialog cu lucrurile aparent imposibile, o singură simțire încremenită în nemurire, m-a făcut să devin personajul principal al unei monografii dedicate straniei împărății a lui Dumnezeu. Diferența de nivel existențial la nivel de paralelism dimensional era lăsat doar în seama perspectivei de lectură a unei infinități de lecturi anterioare posibile, identificate printr-un demers subiectiv creator.
Să mi se ierte greșeala de a fi îndrăznit o asemenea comparație, dar îmi era la îndemâna subiectul unui desen suprarealist, plăsmuit între miracol și miraj. O putere magică mi-a orbit ochii, dacă nu vedeam ce chip minunat, ce ochi strălucitori și ce trup înfiorător putea să coloreze o anumită porțiune dintr-o sferă cerească exact delimitată, The Constellation of Tatyana.
Aproape sigur, eram în stare să-mi încadrez conștiința în limitele fixe ale unui tablou care își putea redimensiona conținutul printr-o fină schimbare a intensității cu care îmi exprimam obsesia pentru zonele mai puțin sau deloc umblate, acolo unde omul tot speră, de câteva milenii, să afle dacă cineva, acolo sus, există ca entitate fizică, nu doar spirituală.
Singurul meu Dumnezeu este limbajul alchimic al universului, carnea vie a unei gândiri care se străduiește să dezvăluie totul a priori.
Dimensiunea realității tale se constituie dintr-o serie de evenimente care devin momente de reevaluare a unei creativități descifrabile prin destinul și opera unei minți superioare?
Cauza unei închipuiri poetice, percepută metaforic ca refugiu în fața responsabilităților mele de ființă universală, își îndreaptă atenția în primul rând asupra materiei vii dintr-un sistem solar care luminează o dată în plus transgresiunea limitelor între spațiul existențial și cel fictiv. Cine știe să facă din litere un cuvânt important de spus în evenimentele răsunătoare, de asemenea știe să facă dintr-o stea oarecare un univers fără margini într-un ceas fără timp.
Cu vădită strângere de inimă, mărturisirea mea își încheie aici călătoria, printre atomii unui timp care se cere recuperat în nemurire, dar imperios trăit într-o lume muritoare. Spectrul unui ghid astral mă învăluie ca o adiere venită de departe ce trece prin conștiința universală și se întoarce într-un punct fix, amintit uneori în cuprinsul tainic al acestei lumi sub numele de Cyrano de Bergerac:
"Când stai de vorbă cu tine însuți se văd limpede însușirile fiecărui lucru la care meditezi. Apărând sau dispărând, ele înfățișează celui care privește nu un șir de cuvinte, ci o istorie în imagini a tuturor gândurilor sale."
Forța expresivă a picturii suprarealiste constă în capacitatea artistului de a crea un univers paralel, în care nemurirea devine posibilă prin apartenența spirituală la un Tot unitar: înțelegerea de sine.
Constellation Of Tatyana este revelația unei imanențe divine din timpul unui vis care se cere împlinit la nivel artistic, părând atât de real încât adesea te confunzi cu un rol pe care numai universul ți-l poate da. Acela de a mijloci o legătură – evident de ordin spiritual – între efemer și infinit, prin delicatețea unei descrieri lirice.
