Convulsia unei supreme conştiinţe

Raţionează şi trăieşte mereu în spiritul dialogului cu tine însuţi, încât să asiguri dezvoltarea valorilor morale pozitive care nu fac dintr-un Sine o unitate a Multiplicităţii.

Totul capătă alt sens într-un sumbru univers paralel în care stăruie paradoxul, înlocuitor al inacceptabilului devenit parametru de tip referinţă în cazul unei fiinţe fără inimă, cu conştiinţa şubredă. Compromiţătoare, rezultanta a două forţe concurente, a răului şi a binelui, se transformă iremediabil într-o singură forţă dominantă de sens contrar conştiinţei curate care nu acceptă retrogradarea spre o treaptă inferioară.

Machiavelică, forţa aceasta care se opune oricărui sentiment de omenie, oricărui principiu moral, oricărei reflecţii nobile, susţine actualizarea rapidă a elementelor de reacţie în procesul de deformare a realităţii şi a suportului mental. Fără nicio împotrivire, ea stimulează apariţia unui dinamism total, dus la extrem. Măreşte temperatura corpului la o anumită valoare, apoi rămâne oscilantă în jurul acestei valori, încordând musculatura şi intensificând circulaţia sangvină.

Gândurile lui Hannibal Lecter nu emit semnale de avertizare, ci creează doar aparenţa unei normalităţi, a unei stări de sine stătătoare. El îşi găseşte scăparea în tabăra oştirii sale, în simţurile, calităţile, imaginaţia, raţiunea şi reflexele sale de scorpion care înţeapă subtil, dar mortal. Ar ucide fără milă orice fiinţă care stă în calea libertăţii lui, sau care încearcă să-i pătrundă mintea diabolică.

Leadership: Poţi să-ţi descoperi toate faţetele personalităţii tale în jurul unei viziuni extrasă din efectele eforturilor de a afla noi adevăruri despre tine însuţi, încât să-ţi schimbi total imaginea pe care o vezi despre tine?

Ciudat, Hannibal pare că trăieşte într-o convulsie a concentrării intense asupra sinelui, reproiectând frecvent structura complexă a inteligenţei minţii sale, susţinută de cablurile de alimentare continuă cu energii înalte. Am spune despre el că suferă de personalitate multiplă, un fel de experienţă de apropiere de un Alter Ego dezumanizat, fiindcă mintea lui consumă trei feluri de imagini: o imagine a unui om fragil, o imagine a unei continue reconstruiri a sinelui, o imagine a unei persoane bolnave şi o imagine a unei personalităţi supradotate.

El pare în anumite momente a fi prins sub puterea unei stări adverse, a unui gând nestăpânit, ţâşnit din strânsura conştiinţei asemenea unei torpile scăpate de sub control. Ai zice că raţionează şi trăieşte în spiritul dialogului cu el însuşi, cu entitatea definitorie a caracterului său. Care anulează întreg efortul şi puterea spiritului de a conştientiza valorile pozitive. Aidoma unui automobil care goneşte neregulamentar pe şosea, această entitate sumbră îşi concentrează câmpul de acţiune pe o axă necorespunzătoare reabilitării complete a infrastructurii morale.

Dar până şi monstrul poate fi cuprins de spaima acelui simţământ groaznic, ascuţit ca un cuţit de ghilotină. Pare cumva dominat de licărul cald de lumină care încă persistă în conştiinţa lui, de cugetul viu care îl leagă de tot ceea ce mai este încă omenesc în el. Exteriorul se contopeşte cu interiorul, în care totul pare că evoluează într-o agonie continuă.

Oare când voi trăi în deplină împăcare cu mine însumi, cu conştiinţa împăcată a omului virtuos şi curat, iubit de Dumnezeu?

Leadership: Te afli în contrast cu un Ego supus presiunilor din exterior, în corespondenţă cu o perspectivă despre viaţă care ia în calcul nevoia de definire a unei identităţi care se amestecă cu o altă identitate?

O complexă configuraţie a personalităţii omului, în raport cu leadershipul de calitate care beneficiază de avantajul apropierii de o zonă profundă, neexploatată la potenţial maxim şi dirijată la un nivel de maturitate, se cere întrevăzută pe viitor din perspectiva experienţelor de sine. Omul, supus propriei sale raţiuni, maturizat mai mult pe baza unei producţii de stimuli puternici şi a unor provocări neîncetate, îşi joacă rolul de pârghie pentru o dezvoltare personală durabilă. Sau, din contra, pentru o involuţie a sinelui.

Liderul nu trebuie să fie un om aflat în contrast cu propriului sine, purtat de fluxul şi refluxul unei lumi care vine şi al unei lumi care pleacă. Acest lucru reflectă lipsa de apartenenţă la o conştiinţă solidă, la un eu sănătos, deci lipsa de conflicte interioare. Dacă omul nu ştie pe ce traseu să o ia ca să poată face în siguranţă şi eficient trecerea spre o perspectivă mai bună, nu spre un teritoriu bântuit de duhul nefiinţei, al deşertăciunii şi al nonvalorii, atunci rezultatele acumulate prin dezvoltarea leadershipului, efectuate concomitent cu aplicarea reală a măsurilor pentru păstrarea identităţii, se vor schimba spre rău şi se vor menţine sub limita rentabilitate impusă de leadership.

O identitate care se amestecă cu o altă identitate este natura extinsă a unei gândiri care se învârte în jurului unului, depărtându-se de sine şi apropiindu-se în acelaşi timp de el, este rodul experienţei de a fi acelaşi om, dar sub altă înfăţişare, sub alt comportament sau poziţie privilegiată. Deschiderea sau închiderea sinelui într-o altă realitate, într-un sumbru univers paralel în care stăruie paradoxul, înlocuitor al inacceptabilului devenit parametru de tip referinţă, devine mai mult o problemă decât o soluţie, o aşteptare plină de incertitudini, o opţiune viabilă pentru schimbare. Dar nu şi în beneficiu personal.

Leadership: Cum te poziţionezi într-un context de tipul "Dacă te vei adânci în tine, vei ajunge în nimicul tău ! " , faţă de o viziune care merge mai departe de sentimentul unei extremităţi intelectuale acute?

Nelăsându-te dus de valul uitării de sine, analizând consecinţele deosebit de importante ale elaborării unui acord nou cu tine însuţi prin care să devii acţionar majoritar al unei deveniri intelectuale înnoitoare, care creează şi nu distruge sensul vieţii şi libertăţii responsabile, vei evita să fii prins sub puterea unei stări adverse. A gândurilor nestăpânite, încărcate negativ, ţâşnite din strânsura conştiinţei alterate de diverşi factori limitativi.

A raţiona şi a trăi mereu în spiritul dialogului cu tine însuţi, adică a căuta să depăşeşti blocajele (între tine şi oameni sau experienţe) urmărind implicaţiile morale ale actelor tale, vei putea, într-o oarecare măsură, să asiguri creşterea valorilor morale pozitive. Care la rândul lor contribuie la împăcarea cu tine însuţi, ajutându-te să trăieşti cu conştiinţa împăcată a omului virtuos care ştie să-şi regleze corect “temperatura” minţii în acele circumstanţe negative care nu servesc cel mai bine nevoilor sale spirituale.

Cineva spunea: “ Dacă te vei adânci în tine, vei ajunge în nimicul tău. ” Asta denotă o inflexibilitate şi o stagnare a omului într-un punct critic. Supus unei rutine a gândirii care caută în permanenţă confruntarea cu o realitate supărătoare şi nedorită, el este obligat să-şi redefinească cu mai multă precizie şi nuanţare relaţia cu el însuşi.

Tu ai ajuns în stadiul în care simţi că nu poţi depăşi pragul reconcilierii cu tine însuţi? Ai curajul să te adânceşti în tine, să urmăreşti implicaţiile revoluţionare şi evolutive ale propriei tale naturi, să eviţi acea cădere în golul fiinţei tale?

O viziune care merge mai departe de sentimentul unei extremităţi intelectuale acute este o imagine mentală cuprinsă între formarea unei stime de sine foarte ridicate şi nevoia de a reprezenta, după bunul plac, o autoritate și un simț puternic de superioritate.

Convulsia unei supreme conştiinţe desemnează acea putere ce izvorăşte din noi înşine, generată de o gândire pozitivă care cunoaşte exact limitele normalului unanim acceptat. Înseamnă o regrupare a “detaşamentelor armate” în vederea unui atac decisiv asupra haosului apărut în noi înşine sau în exteriorul nostru.

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)