Coridorul ambiguu al orientării

Acceptă realitatea înainte de a te concentra asupra lucrurilor pe care crezi că le cunoști.

Un om intră într-un magazin fero-metal ca să cumpere o broască. Vânzătorul îi spune că n-au așa ceva.
- Atunci, un lacăt simplu, încearcă omul.
- N-avem.
- Atunci, măcar un zăvor...
- N-avem.
- Nici măcar un foraibăr n-aveți?
- N-avem.
- Atunci, de ce mai țineți magazinul ăsta deschis?
- N-avem lacăt cu ce să-l închidem !

Tu te concentrezi asupra realității oamenilor înainte de te concentra asupra ta nevoilor tale? Sau te concentrezi asupra a ceea ce nu știi că poți afla?

În cadrul celor mai bune relații cu oamenii trebuie să te concentrezi pe ceea ce au ei de oferit, nu pe ceea ce vrei tu să obții de la ei. Realitatea este de multe ori înșelătoare, îți diminuează abilitatea de a te concentra asupra lucrurilor evidente care sunt înaintea ta – pe care numai ceilalți oameni le cunosc bine. Cu alte cuvinte, mai întâi dezvoltă-ți capacitatea de a crede în potențialul lor adaptându-te la realitatea creată de ei, și apoi analizează câtă încredere poți să le acorzi astfel ca ei să accepte propriile tale orientări și direcții.

Liantul care te unește de ceilalți oameni este ca un coridor cu două sensuri – un sens care duce spre adevărul pe care bazează gândirea și acțiunile lor (dictându-le ritmul în care se dezvoltă), și un sens care duce spre inima realității tale – care uneori stă în calea accesului către adevărul pe care îl percep și îl transmit ei.

A nu percepe judecata și punctele de vedere ale celorlalți oameni e ca și cum te-ai cufunda în umbră pe măsură ce înaintezi printr-un coridor necunoscut și nu știi la ce să te aștepți. Ajungi în ipostaza aceluia care nu reușește să înțeleagă logica evenimentelor.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le faci atunci când interacționezi cu oamenii este să te apropii de acea realitate care te plasează aproape de rădăcinile leadershipului lor. Așa cum un aparat foto trebuie să convingă printr-o calitate a imaginii constantă, tot astfel tu trebuie să observi potențialul oamenilor de a genera așteptările tale ca să convingi prin acea calitate constantă a ta de a descoperi esența înțelegerii lor.

Leadershipul înseamnă să accepți realitatea care dă sens și beneficii oamenilor, înainte de a te concentra asupra lucrurilor pe care crezi că le cunoști despre treburile lor, în tratarea unor cazuri de tipul: "too small to be considered".

Coridorul ambiguu al orientării aduce în atenție percepția pe care trebuie să ți-o conturezi astfel încât să reflecte atât realitatea ta cât și realitatea celorlalți oameni. Când vei ajunge să percepi “în avans”, adică să intuiești lucrurile pe care nu le cunoști despre oameni și acțiunile lor, atunci te vei putea încrede în știința ta de a conduce.

Concluzie: Oricât de bun este un lider, performanțele leadershipului său depind de oamenii care îl înconjoară. Căutând înțelesul concepțiilor și acțiunilor lor, aflând ceea ce îi motivează sau demotivează în acceptarea direcției și metodelor noi ce se cer pentru atingerea țelului comun – nu vei bâjbâi în obscuritate ci vei găsi calea adecvată de implementare a leadershipului tău.