Coridorul ambiguu al orientării

Acceptă realitatea înainte de a te concentra asupra lucrurilor pe care crezi că le cunoşti.

Un om intră într-un magazin fero-metal ca să cumpere o broască. Vânzătorul îi spune că n-au aşa ceva.
- Atunci, un lacăt simplu, încearcă omul.
- N-avem.
- Atunci, măcar un zăvor...
- N-avem.
- Nici măcar un foraibăr n-aveţi?
- N-avem.
- Atunci, de ce mai ţineţi magazinul ăsta deschis?
- N-avem lacăt cu ce să-l închidem !

Leadership: Tu te concentrezi asupra realităţii oamenilor înainte de te concentra asupra ta nevoilor tale? Sau te concentrezi asupra a ceea ce nu ştii că poţi afla?

În cadrul celor mai bune relaţii cu oamenii trebuie să te concentrezi pe ceea ce au ei de oferit, nu pe ceea ce vrei tu să obţii de la ei. Realitatea este de multe ori înşelătoare, îţi diminuează abilitatea de a te concentra asupra lucrurilor evidente care sunt înaintea ta – pe care numai ceilalţi oameni le cunosc bine. Cu alte cuvinte, mai întâi dezvoltă-ţi capacitatea de a crede în potenţialul lor adaptându-te la realitatea creată de ei, şi apoi analizează câtă încredere poţi să le acorzi astfel ca ei să accepte propriile tale orientări şi direcţii.

Liantul care te uneşte de ceilalţi oameni este ca un coridor cu două sensuri – un sens care duce spre adevărul pe care bazează gândirea şi acţiunile lor (dictându-le ritmul în care se dezvoltă), şi un sens care duce spre inima realităţii tale – care uneori stă în calea accesului către adevărul pe care îl percep şi îl transmit ei.

A nu percepe judecata şi punctele de vedere ale celorlalţi oameni e ca şi cum te-ai cufunda în umbră pe măsură ce înaintezi printr-un coridor necunoscut şi nu ştii la ce să te aştepţi. Ajungi în ipostaza aceluia care nu reuşeşte să înţeleagă logica evenimentelor.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le faci atunci când interacţionezi cu oamenii este să te apropii de acea realitate care te plasează aproape de rădăcinile leadershipului lor. Aşa cum un aparat foto trebuie să convingă printr-o calitate a imaginii constantă, tot astfel tu trebuie să observi potenţialul oamenilor de a genera aşteptările tale ca să convingi prin acea calitate constantă a ta de a descoperi esenţa înţelegerii lor.

Leadershipul înseamnă să accepţi realitatea care dă sens şi beneficii oamenilor, înainte de a te concentra asupra lucrurilor pe care crezi că le cunoşti despre treburile lor, în tratarea unor cazuri de tipul: "too small to be considered".

Coridorul ambiguu al orientării aduce în atenţie percepţia pe care trebuie să ţi-o conturezi astfel încât să reflecte atât realitatea ta cât şi realitatea celorlalţi oameni. Când vei ajunge să percepi “în avans”, adică să intuieşti lucrurile pe care nu le cunoşti despre oameni şi acţiunile lor, atunci te vei putea încrede în ştiinţa ta de a conduce.

Concluzie: Oricât de bun este un lider, performanţele leadershipului său depind de oamenii care îl înconjoară. Căutând înţelesul concepţiilor şi acţiunilor lor, aflând ceea ce îi motivează sau demotivează în acceptarea direcţiei şi metodelor noi ce se cer pentru atingerea ţelului comun – nu vei bâjbâi în obscuritate ci vei găsi calea adecvată de implementare a leadershipului tău.