Cosa Sei
Leadershipul este miracolul unei creaţii care poate oricând să se angajeze în explicarea legăturii dintre ceea ce se rămâne neschimbat în timp şi ceea ce survine ca o îmbogăţire a experienţei concretului transpusă într-o viziune suprarealistă.
De fiecare dată când mă aflu în prezenţa trandafirilor, pe care de atâtea ori îi contemplă scriitorii ca pe un spectacol de storytelling, pe care artiştii îi ridică la rang de muză a celei mai perfecte creaţii a lui Dumnezeu, reuşesc cu mult aplomb, cu spirit de interpretare simbolică a naturii, con quella finezza di dettagli , să mă pun în ipostaza de a trăi experienţa unei rezonanţe karmice, a unei stări de grație ce unește inimile prin iubire. Chiar şi trandafirii simt nevoia de a vorbi, cu glas tăinuit, prin cuvintele ivite din mângâierea duioasă a unei dulci recunoştinţe pentru o privire veşnic creatoare.
Arta este prezentă acolo unde trandafirii îşi scot la iveală întreaga forţă coloristică, străpungând voit sufletul privitorului cu înţelesul pe care îl dă expresivitatea unei realităţi captate în viaţa pânzei de artist, lucrată cu mâini harnice. Viaţa misterioasă a vechilor portrete, viaţa din marea carte a naturii, expresia materială a unor fixaţii estetice sau culturale, trecute prin pensula fină, moale şi catifelată a creatorului de multi-universuri, certifică potenţialul cu care am fost investit încă de la naştere: harul de a fi un dar pentru multitudinea faţelor creaţiei.
Leadership: Care este caracteristica tabloului încadrat în povestea vieţii tale care poate să devină manifestare a posibilități de trecere la o formă de exprimare a emoţiilor cele mai vii, în scop de definire a autenticităţii bazată pe impresia de improvizaţie?
Iată o domnişoară plină de naturaleţe în încâlcitul labirint al cărărilor parcului, pe care eleganţa manierelor o laudă ca pe o admiratoare a lucrurilor simple, o visătoare a unei lumi ideale. Este fermecătoare prin atractivitatea şi misterul pe care îl degajă cu graţie, ca un fel de confirmare a delicateţii emoţiilor care plutesc într-un spaţiu infinit. Iată ce-mi place cel mai mult la ea: este singură. Non lo sai neanche tu cosa sei. Se înroşeşte mai zdravăn ca un trandafir atunci când simte prezenţa cuiva în preajma ei. Coloritul pronunţat al buzelor sale care schiţează un zâmbet firav, oferă totuşi spaţiu de manevră celui ce ştie să sesizeze o ocazie atunci când ea apare:
- Iertaţi-mă, domnişoară, se vede că vă plac mult trandafirii, probabil sunteţi pictoriţă, nu-i aşa?
Zâmbetul discret, privirea plină de farmec, şi răspunsul ei pe un ton cald, sunt primul semn de bun augur orientat spre a dezvolta un dialog deschis şi perceptiv, complementar cu spațiul din jur, devenind mișcare, gest, interpretare a unei opere de artă. Caracteristica tabloului pe care nimeni nu-l poate descifra în acest context este că se poate personaliza în funcţie de preferinţele pentru tematica ideii de “Why Not Otherwise?”
- Nu, nu sunt pictoriţă. Mi-ar fi plăcut să fiu, poate mai demult, dar am mers pe alt drum. Din păcate. Crezi că am pierdut ceva important din vedere?
Leadership: Până unde îţi urmezi pasiunea de a crea experienţe și de a creiona amintiri, în scopul transmiterii unei imagini vizuale care are potenţialul de a cauza o reacţie de uimire la adresa realităţii care se încăpăţânează să reziste provocărilor prezentului?
În romanul “Exuvii”, scriitoarea Simona Popescu mă ajută să fac posibilă interpretarea trandafirului prin conştiinţa unei identităţi atent definite, ogni istante anche adesso così , prin simplitatea suprapusă unei aparente fragilităţi de ordin confesional, prin măiestria care transformă stările emoţionale în atitudini de rezonanţă estetică:
“Este o prezenţă necunoscută, necunoscându-se. La ea descoperi frumuseţea despre care nu se poate vorbi, frumuseţea mutului, a nemuritorului. E frumuseţea celui care nu se iubeşte pe sine, pentru că nu cunoaşte acest fel de iubire, frumuseţea celui care nu ştie ce e frumuseţea. E frumuseţea celui indiferent, ochii ei te privesc fix, până când te intimidează, dar în alt fel decât te-ar intimida o privire străină. Te înfruntă privirea aceea care este şi nu este a ta. Te îndepărtezi, te mai uiţi odată, cu coada ochiului, şi vezi mereu pe altcineva în acelaşi om.”
Trandafirul este impulsul unei inspiraţii de moment, martorul unei creaţii de mare originalitate transformată în iubire. Senza te, io cosa farei? Pentru prima oară în viaţa mea am ştiut că nu sunt întâmplătoare conjuncturile în care poţi face comparaţii sau asemănări. Eram alături de cineva pentru care trandafirul înseamnă, pe linia subţire a melancoliei, identificarea cu altă fiinţă asemănătoare mie, plină de căldură şi frumos, făcând posibilă iubirea obsesivă dintre muză şi artist, dintre simţul estetic şi forţa copleşitoare a amintirii. Sei qualcosa di più !
Cumva, mi se părea că experimentez o senzaţie de déjà vu în mijlocul unui tablou al cărei poveste uimitoare, plină de farmec şi senzualitate, se întinde din veşnicie în veşnicie, atât eram de emoţionat, cu un efect atât de sublim asupra inimii şi a spiritului, ca atunci când te afli în faţa unui secret care face presiuni spre a fi comunicat în orice parte a lumii numai prin limbajul simbolic, expresiv, nonverbal. Starmi vicino !
Pasiunea mea e arta, frumosul de a descrie asemănarea între ceea ce mi se întâmplă şi intensitatea culorii roşii. O urmez până la ultima tuşă de pensulă, până la intersecţia cu metafora primordialităţii, ştiinţa aparte a expresivităţii unde conceptele se unesc şi formează un limbaj figurativ. E mi ricordi cosa perderei nel perderti !
Leadership: Cum îţi prezinţi creaţia din punct de vedere al ideii de “experienţă de dincolo de prima vedere”, atunci când trăieşti sentimentul sinelui ca pe un loc al întâlnirii cu imaginea ta în oglindă?
E mi fai innamorare di te. Era ceva sensibil la ea care serveşte la a-mi aminti ceva diferit despre mine însumi, tocmai faptul că ceea ce conduce viaţa artistului spre a putea judeca destul de exact opera lui de artă este fascinaţia pentru condiţia de “erou discret” al unei poveşti de iubire. Alla fine, puoi incontrare migliaia di persone senza che nessuna di queste attiri la tua attentione. E poi incontri la persona giusta e tutto cambia.
Ne-am plimbat cu drag, între dialoguri şi zâmbete, în această zonă a frumuseţii naturii. Lumea nu era atentă la noi, noi nu eram atenţi la restul lumii. Trăiam clipa de faţă prin absorbţie de imagini, prin reciprocitatea privirilor furişe şi prin jocul gesturilor mărunte. Vorbeam despre toate lucrurile posibile, luna şi soarele nu lipseau din versiunea realităţii noastre. Nimeni nu socoteşte timpul atunci când mintea începe să viseze, nimeni nu realizează o coordonare sui-generis între perceput, real şi imaginar atunci când trebuie să câştige afecţiunea persoanei dragi.
Cu recunoştinţă pentru împliniri, speranţă pentru viitor, trandafirii ne priveau cu admirație și ne salutau cu zâmbetul pe buze, ca şi şi când ar fi trăit ei însăşi povestea noastră, atât de simplă, atât de înduioşătoare, atât de bine închegată. Păreau că se apleacă în faţa noastră în semn de respect adus vieţii prin iubire, în cuprinsul unui joc metaforic al elementelor naturii, de culori, sunete şi miresme, în ceea ce priveşte spaţialitatea inerentă imaginii artistice pictate cu o tendinţă de monumentalitate.
Leadership: Intensitatea expresiei pe care o conţine creaţia ta se manifestă ca urmare a unui transfer metaforic de semnificaţie favorizat în mare măsură de vecinătăţile nevoii de aliniere la un alt context de construire a imaginii de “dublu al sinelui”?
Tot plimbându-ne alene, într-o dulce strângere de mâini, mi-am amintit de un fragment din Neverending Story, o comparaţie pe care trandafirul o împărtăşeşte prin capacitatea de a-şi conserva forma pentru o lungă durată de timp. Semnificaţia ascunsă a trandafirului iese în evidenţă la contactul cu privirea creatoare a unirii dintre experienţa tratării figurii umane din profilul unei simbolistici mistice, cu ideea existenţei unui univers metaforic, spaţio-temporal. Eu şi ea. Eram ca cei doi sfincşi ce străjuiesc Poarta Marii Enigme.
“Privirea unui sfinx e ceva cu totul şi cu totul diferit de privirea oricărei fiinţe. Toţi ceilalţi ne însuşim ceva atunci când privim. Vedem lumea. Un sfinx nu vede însă nimic. Într-un anumit sens, e orb. În schimb, ochii lui radiază ceva. Şi ştiţi ce radiază privirea unui sfinx? Toate enigmele lumii. De aceea cei doi sfincşi se privesc încontinuu unul pe celălalt. Căci privirea unui sfinx nu poate fi suportată decât de un alt sfinx. Iar acum imaginează-ţi ce păţeşte cel ce îndrăzneşte să pătrundă în schimbul de priviri al celor doi. Încremeneşte pe loc şi nu se poate mişca până ce n-a rezolvat toate enigmele lumii ! ”
De aici se obţine o imagine de ansamblu asupra tentaţiei de a contopi două conştiinţe pure într-una singură, prin incitarea imaginaţiei unui artist care împărtăşeşte celorlalţi, printr-o palpitare de suflet, o lume delicată, misterioasă, deschisă unei percepţii de tip sinestezic în contextul unui moment de reflecţie profundă. Cel puţin în cazul meu, raportul dintre activitatea de creaţie şi savurarea operelor de artă apare ca deziderat de a fi în vecinătatea unei forme de exprimare artistică prin comparaţii, prin metafore, prin simboluri.
Aşadar, expresia pe care o conţine creaţia mea este o revelaţie a existenţei trăită într-un univers paralel, în scena uimitoare a unei poveşti onirice de care nu mă voi putea niciodată despărţi, de care îmi voi aminti cu plăcere peste ani.
Marea capodoperă a artei are ca punct central imaginea pe care ţi-o doreşti imortalizată într-un tablou de mare rafinament, despre o poveste dorită ca şi cum ar fi reală, atunci când trăieşti sentimentul unităţii de stil şi de bun gust ca pe un loc al întâlnirii cu tine însuţi într-o altă fiinţă.
Cosa Sei este denumirea unui tablou a cărui temă este acea parte a naturii care ne încântă cu eleganţă, prin gama de culori variate şi vibrante, inspirată dintr-o poveste care nu se scrie decât la capătul unei experienţe de Déjà-Vu.
* Notă: Ricchi e Poveri - Cosa Sei