ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Coşmarul răscolitor al omului în devenire

On Martie 28, 2013, in Leadership Expert, by Neculai Fantanaru

Arată ceea ce crezi că înseamnă puterea, fără să aluneci într-o spirală descendentă.

“Aşteptaţi ! Încă ceva, vreau să-l felicitaţi pe noul nostru director care sperăm că o să rezolve lucrurile, domnul Peter Bowland.”

Toată lumea aplaudă. Dar vai, ce turnură surprinzătoare pentru Laura Quinn! Ce fatalitate! Ce coşmar! Intolerabil anunţ! Ce nădejde deşartă şi amăgitoare, care nu se vede, dar care vibrează ca un imens gong, ameninţător şi profetic, depăşind orice măsură. O forţă necunoscută o leagă parcă cu lanţuri grele de stâlpul infamiei, într-un spaţiu restrâns, atipic, neconvenţional. Rigidă, dezaprobatoare, Laura îi strânge totuşi din complezenţă mâna celui care a fost numit în locul ei director.

În clipa aceasta răscolitoare, care nu încetează să-şi exercite copleşitor presiunea asupra Laurei Quinn, ne este dezvăluită una din cele mai memorabile experienţe, dar greu de suportat, din viaţa ei. Această demnă formă de existenţă prin care respiră nenumărate celule vii, este preschimbata într-un mecanism rigid şi foarte rezistent la şocuri. O fiinţă blândă, cu toate sentimentele şi aspiraţiile care o definesc, transformată într-un sistem unic, strict, riguros, plin de reguli şi proceduri.

Este prima parte din procesul de defragmentare completă a unui întreg. O călătorie mult mai respingătoare şi mai dificil de întreprins, ca urmare a unei decizii izbitoare.

Viaţa închinată în slujba unei aspiraţii greu de înfăptuit, pierderea exagerată a încrederii, durerea nemăsurată cauzată de un întreg şir de frustrări, supărări, ratări, neîmpliniri, o aduc pe Laura Quinn într-un punct negativ. Trezind în ea porniri care dormitau latent, un elan sufletesc nemaiîntâlnit, dorinţa unei judecăţi finale şi a unei răzbunări în numele nedreptăţilor resimţite adânc.

De aici încolo se naşte o întreagă intrigă, într-o partidă de şah cu reguli total necunoscute. Căci luând omului orice libertate de exprimare, tăindu-i orice speranţă pentru o viitoare carieră strălucită, nu faci decât să-i stimulezi capacităţile ascunse, dar în defavoarea ta.

Amintirea a ceea ce a fost, în contrast cu ceea ce a devenit

Dacă Jean Valjean, personajul lui Victor Hugo, păstra sfeşnicele de argint ca să-şi aducă aminte întotdeauna de unde pornise, Laura Quinn, îşi intensifică demersurile de răzbunare în direcţia cea mai periculoasă cu putinţă, păstrând totuşi în suflet durerea convertirii sale.

Cu o seriozitate demonică şi cu o chibzuinţă sistematică cu adevărat grandioasă, Laura Quinn porneşte la înfăptuirea planului ei îndrăzneţ - răzbunarea tacită, în defavoarea celor ce i-au pricinuit suferinţa. Şi astfel, neputincioşi în faţa razei de acţiune a reginei nedescoperite, capetele încoronate ale companiei încep să cadă ca nişte pioni, unul câte unul, într-o chinuitoare partidă de şah fără remiză.

Laura câştigă bătălia. Dar nouă lumină în care vede totul, nu mai este utilizată ca stimulator al creşterii energiei, al producţiei de materie primă pentru tot ceea ce altădată însemna răzbunare. Nouă lumină care o învăluie este obturată de amintirea a ceea ce a fost, în contrast cu ceea ce a devenit. În principiu, această forţă interioară, nevoiaşă, flamandă, se manifestă asupra fiinţei ajunsă - prin suferinţă - la maturitate.

Căci întotdeauna după o luptă crâncenă cu tine însuţi, caracterul devine o piatră de încercare, un exod dificil de suportat. Dirijarea luminii în concordanţă cu cerinţele sufletului, pentru producţia de stimuli pozitivi, se face în acest caz printr-o descărcare de mare tensiune, printr-un singur flash.

Ceaţa s-a risipit, permiţând astfel un nou răsărit. Ceva în sufletul Laurei s-a reaprins. Ceva a inspirat-o să vadă mai departe de acele impenetrabile ziduri de marmură pe care le-a ridicat în jurul ei. Rezultatul a întrecut orice aşteptări: “It's a remarkable world out there...

Leadership: Eşti un personaj care se extinde dincolo de cadru?

Există o forţă necunoscută care te leagă cu lanţuri grele de un stâlp al infamiei? Care este factorul care o produce? Poţi elimina din existenţa ta acele neîmpliniri care te aduc într-un punct negativ al existenţei tale? Arde în tine dorinţa unei judecăţi finale şi a unei răzbunări în numele nedreptăţilor resimţite adânc?

Construirea unei realităţi dotate cu utilajul necesar schimbării, cu materialele necesare unei deveniri anume, dând direcţii noi de urmat, ca promisiune a împlinirii prin evoluţie şi maturitate - este primul pas către salvarea de la faliment. Acest lucru este valabil pentru toţi liderii, indiferent pe cine conduc şi ce realizează.

Pe plan profesional sau individual, contralovitura - de fapt un pretext pentru a-i elimina pe cei responsabili de deciziile luate în defavoarea ta - este o problemă discutabilă şi uneori poate fi întemeiată, ca în cazul Laurei Quinn din filmul “Flawless (2007)”.

Intenţia de a arăta cu degetul spre unul sau mai mulţi vinovaţi de un leadership precar, nevoia de a deschide ochii la o lume nouă în care să te regăseşti, te aduce în situaţia de a-ţi juca fără greş rolul în “pelicula” care îţi pune în valoare aptitudinile. Peliculă care însă evidenţiază deprecierea fondului tău de dezvoltare. Încet, încet te îndepărtezi de la propria ta fiinţă, de scopul real pe care trebuie să-l atingi în timp.

Surprindem aici una din treptele cele mai solide ale devenirii omului prin manifestarea fiinţei sale tratată cu dispreţ de o altă autoritate, supusă unei determinări fantastice, sub imperiul nevoii de a controla factorii nefavorabili care îi condiţionează regresul, cu scopul de a se integrată în lumea dorită de ea.

Asta înseamnă, în termeni mai puţin populari, să te extinzi dincolo de cadrul tău de valoare - să abuzezi de spaţiul de manevră de care dispui pentru a implementa un alt viitor, un alt mod tactic şi un nou stil de joc. Aceasta este prima parte din procesul de defragmentare a întregului care te defineşte ca om, o călătorie mult mai respingătoare şi mai dificil de întreprins ca urmare a unei decizii izbitoare.

Leadershipul tău acceptă efectele care apar în afara sferei lui de acţiune?

A fi un actor de prim rang în dinamica unor cauzalităţi multiple (care îţi determină major concepţiile despre viaţă, micşorându-ţi nivelul de autocontrol), te îndepărtează deseori de adevăratul sens al leadershipului. La răscrucea dintre două etape, să joci cu distincţie un repertoriu străin de tot ceea ce te caracterizează cu adevărat, este un capriciu scump, însufleţind scenarii firave de viitor în care joci doar un rol de figurant.

Oratorul profesionist, John Euhrman, a sesizat acest viciu: “Acesta este momentul când aluneci într-o spirală descendentă. Pentru a arăta ceea ce crezi tu că înseamnă puterea, vei demonstra încăpăţânare şi egoism. Dar astfel vei schimba tocmai procesul care ar fi schimbat starea ta de fapt.

Starea ta naturală, tot ceea ce te ţine permanent pe linia de plutire, se va schimba în cazul în care spaţiul de manevră este redus datorită prezenţei zidurilor şi gardurilor pe care tu însuşi le întăreşti pe zi ce trece. Şi rămâi închis, păstrându-te doar pentru propria-ţi persoană, până când se va produce maturizarea, începutul adevăratei reforme. Când în locul acceptării a ceea ce ai fost, se va instala acel nou mod benefic de a fi.

Coşmarul răscolitor al omului în devenire scoate în evidenţă acea modificare imprevizibilă de personalitate şi rezultatul ei, acea stare incomodă de a fi care îţi permite să acţionezi deosebit de eficient o scurtă perioadă de timp, urmată apoi de o sesiune de autoevaluare care poate genera maturizarea sau deteriorarea ta ca om.

Examinează-te cu umilinţă pe tine însuţi înainte de a arăta cu degetul spre alţii. Şi vezi cine eşti cu adevărat, vezi dacă nu te transformi la rândul tău într-un om de calitatea a doua. Poţi să pledezi în orice moment nevinovat?

“Învierea” ta, folosind unele materii prime precum răzbunarea, ura, pedeapsa, în defavoarea celor care nu ţi-au susţinut eforturile sau nu te-au preţuit la adevărata ta valoare, poate fi de scurtă durată. În cele din urmă partea cea mai vătămata poţi fi chiar tu.

Dacă vrei să te ridici deasupra celorlalţi şi să-ţi dovedeşti adevărată valoare, arată ceea ce crezi tu că înseamnă puterea, fără să aluneci într-o spirală descendentă, fără să fii supus oprobiului personal sau public, adică fără să te legi cu lanţuri grele de un stâlp al infamiei.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us