ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cuvinte semnificative spuse din perspectiva unei frunze (II)

On Februarie 27, 2021, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Modifică-ţi convingerile care îţi guvernează universul interior, fără să te opreşti din a experimenta realitatea pe care nu ai văzut-o până acum.

Vă spuneam în articolul precedent că în timp ce mă plimbam în drum spre casă, o frunză s-a aşezat înaintea picioarelor mele, şi ea s-a oprit acolo ca şi când ar fi fost atrasă de un magnet mai puternic ca pământul, fiindcă nu s-a mişcat nici după ce am lovit-o cu piciorul. Stătea ţeapănă acolo, ca un cui, aşa că n-am insistat s-o mişc din locul ei. Gândurile îmi erau răvăşite de o voce dinăuntrul meu care repeta întruna, întruna, întruna: „Încearcă să nu rămâi indiferent faţă de evenimentele care te-au luat prin surprindere”.

Un alt argument ce poate fi invocat în favoarea acestei interpretări a gândurilor poate fi dedus din însăşi structura dublă a procesului de observare a frunzei: mai întâi faptul că ea există ca un fel de circularitate în dinamica relaţiei dintre spirit şi natură, apoi faptul că ea există ca un fel de revers al unei situații în care absurdul se insinuează tot mai mult în viaţa de zi cu zi.

A fost un moment cu dublă însemnătate. Căci atunci când frunza mi s-a aşezat brusc înainte, nevrând să se mişte din loc nici măcar la încercarea mea de a-i da cu piciorul, am simţit că experimentez amărăciunea exilului voluntar într-un tărâm al nimănui, într-un peisaj sumbru și dezolant, acceptat cu mândria acelui spirit pur care nu se vrea supus nici străinului din mine, nici apropiatului din mine, fapt ce m-ar fi putut face să ajung pe culmile disperării.

Toruşi, frunza mi-a adus noutăţi despre măsura în care necesitățile interne sunt (sau nu sunt) satisfăcute pe plan emoţional, spiritual, intelectual sau social.

Leadership: Poţi distinge reflectarea unei imagini exterioare ţie în forma trăirii subiective a efectelor acţiunii unui stimul de impact provenit dintr-un mediu care nu este întotdeauna predictibil?

Este oare timpul să mă schimb? Voi putea suporta pe viitor căderea frunzei la picioarele mele ca un moment distinct şi ulterior creaţiei, sau ca un semn rău prevestitor?

Frunza pare fragilă la prima vedere, crezi că o poţi strivi cu un gest mărunt. Cu toate astea ea nu face crize, nu se opune, nu-şi joacă rolul de victimă, nu are accese caracteristice bolii în care unii par absenți de realitatea înconjurătoare. Se lasă influențată, nu cucerită. Se lasă dusă de valul purtării tale, se lasă studiată, se lasă pierdută în gândurile celui ce-o priveşte, dar nu se lasă convinsă uşor de încercările tale de apreciere a realităţii.

Vorbele scriitorului Mesa Selimovic, din romanul „Dervişul şi Moartea”, îmi fac din nou cu ochiul:

“Păşeam dintr-un întuneric în altul, nici formă nici loc, pentru că nu vedeam nimic şi eram preocupat numai de mine, preocupat de închipuiri în care se pierdea şi ceea ce aş fi putut să recunosc. Schimbam întunericul, ştiam asta pentru că mă mişcam, şi pentru că timpul trecea, deşi nu simţeam cum trece.”

La fel şi eu, îmi frământam gândurile cu acel stoicism al atitudinii de neînfrânt în faţa unei furtuni existenţiale închipuite, căci frunza aceea prăpădită, tremurândă, dar dârză în hotărârea ei de a nu se mişca din loc, îmi inspira o singură viziune: transformarea vieţii în scena unei opere de Caravaggio. Ea îmi inspira o lipsă de strălucire în acel ceva viu şi vibrant al devenirii mele, ca și cum aş mai fi trecut de câteva ori prin asta și nu aş avea alte aşteptări de la viaţă.

Într-adevăr, există o nelinişte care-l caracterizează pe orice creator niciodată mulţumit de propria-i operă, o reacţie imprevizibilă la recepţionarea unei noi faţete din mozaicul amplei experienţe de înţelegere a unei alte dimensiuni a fiinţei sale. O stare de agitaţie, de frământare, de neastâmpăr. Până la urmă, cred că unele sindroame de sine stătătoare, cu asocieri din viaţa de zi cu zi, păstrează forma măturată a frunzei de-a lungul unei perioade mai lungi de timp.

Leadership: Eşti pregătit să schimbi modul de percepţie al fiecărui moment din viaţa ta prin efectuarea unei examinări de sine care îţi permite personalizarea formei de simetrie faţă de ceva care îţi scapă din vedere?

Un aspect este clar. Efectul de educare a caracterului meu rezultă din specificul situaţiei cu care m-am confruntat, anulându-mi calităţile de atotcunoscător, anulându-mi o parte din fericiri, o parte din tristeţi, o parte din dileme, aşa încât n-am mai sperat să mă cunosc la fel de bine cum credeam.

De fapt, ceva mi-a scăpat din vedere: esenţa evenimentului consumat, cerinţa impunătoare a conştiinţei de a crea reprezentarea interioară a exteriorului. Frunza mi-a dat a înţelege că orice caracter poate fi reprezentat prin asocierea lui cu o pretinsă experienţă de maturizare din care nu lipsesc dilemele sau dezamăgirile, dar nici ideea că fac parte dintr-un experiment numit îndoială, neputinţă interioară sau determinism echivoc.

Chiar atunci. Am simţit ceva din contextul specific unei psihologii a creatorului care îşi judecă greşelile din propria creaţie, izolându-se de realitatea celor din jur. Poate că acest fapt stă sub constrângerii necesităţii implacabile de a mă transpune într-o reprezentare a spiritului antropomorfizat al naturii, în forma unei trăiri subiective intense şi plenare ce reflectă relația mea cu lumea înconjurătoare.

Mai degrabă, frunza reflectă o lume îngustă, care le absoarbe pe toate celelalte. Contactul cu ea a îndoit lumina într-un artist al metamorfozelor, a anulat preocuparea mea de a nu mai greși şi mi-a întărit strădania spre îndreptare. Totodată, frunza a schimbat intenţiile omului care priveşte dincolo de aparenţa unei lumi cunoscute, a inversat realităţii pe care creierul său a construit-o pe baza unor opoziţii faţă de tot ceea ce este integrat în graniţele normalităţii.

Aşadar, frunza este o ancoră ce ține timpul în loc, este o decupare a propriei mele imagini dintr-o realitate şi, apoi, transpusă într-o altă realitate. Este o incursiune duioasă și plină de învăţăminte prin viața, prin povestea, cariera și sufletul unui artist. Este un simbol al regretului, al restricţiilor de tot felul, care se transformă într-un simbol al speranței, fiindcă mi-a arătat că pot fi un om diferit de cel ce-am fost, cu alte percepţii despre mine, despre viaţă, despre pasiunea de a surprinde emoţii din orice fleac.

Leadershipul este rezultatul unui cumul de experiențe din care trebuie neapărat să te îmbogăţeşti sufleteşte, să tragi nişte concluzii, meditând la ce li se întâmplă cu acea calitate a Creatorului de a se manifesta în tot şi în toate.

Cuvintele semnificative spuse din perspectiva unei frunze se pot forma şi lega între ele printr-o reflecţie asupra sinelui care face rezumatul esenţei învăţăturii din care trebuie să reţinem: nimic nu se întâmplă fără un motiv.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Cuvinte semnificative spuse din perspectiva unei frunze (II)
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate