Cuvintele se explică tot prin cuvinte

Învață să dai sens faptelor și vieții tale prin experiențele de materializare ale gândurilor care respectă luminăția și îndrumarea forței divine a Logosului.

Cât de diferit fusesem în tinerețe, când rătăceam și singurul meu adevăr erau Dumnezeul din mine și moartea ! Atunci mă bucuram de apa proaspătă și nu mă legam de ispitele trupești. Analizându-mă în lumina verzuie și lugubră a capelei, știam în inima mea că nu mă simt vinovat doar din cauză că devenisem sclavul simțurilor. Nici din cauza îndoielilor mele. Refuzul meu de a recunoaște binele și răul era și el mărunt. Motivul era mai profund. Dumnezeu este, îmi spuneam eu, dar ce este Dumnezeu, asta nu vom ști niciodată. Cunoașterea și vocabularul nostru sunt limitate, tot ce putem încerca să spunem despre Dumnezeu e doar o comparație stângace. Până și Apocalipsa e scrisă tot de oameni. E prostesc să discutăm despre cuvinte, pentru că ele se explică tot prin cuvinte. Din moment ce Dumnezeu este, el este infinit și veșnic, iar ceea ce e infinit și veșnic, chiar dacă acestea nu sunt decât cuvinte, este mereu și pretutindeni, atât în lumea finită, cât și în cea infinită. Prin urmare, Dumnezeu este și acționează întotdeauna și în fiecare clipă, chiar dacă noi nu știm ce sunt existența și acțiunea sa dincolo de conceptele lumii noastre finite.

Dumnezeu este în mine și în afara ființei mele mereu și în fiecare clipă. În el se unesc iubirea și ura, credința și necredința, patima și puritatea, în așa fel încât nimic nu este în contradicție în Dumnezeu, însă nu vom ști niciodată cum este posibil așa ceva. Dacă însă cred în Dumnezeu, cred în același timp și în întruparea Cuvântului și a tot ceea ce-i urmează și că Dumnezeu, dezvăluindu-se în Hristos, era pe de-a-ntregul om și pe de-a-ntregul Dumnezeu și nu mai există aici nimic contradictoriu sau tulburător pentru gândire, iar Sfânta Treime este un simbol atât de logic și de rațional pentru esența și modul de acțiune al lui Dumnezeu în lumea finitului și a infinitului, încât aceasta mi se pare la momentul actual cea mai importantă cunoaștere. Din cauza caracterului finit al cuvintelor, nu este decât un simbol, dar din cauza esenței și acțiunii lui Dumnezeu, este, în același timp, mai mult decât un simbol. *

Ai puterea să devii altcineva decât crezi că ești, gândindu-te la tine ca la cineva care se compară cu măreția lui Dumnezeu din punct de vedere a ceea ce se așteaptă să găsească într-o variantă de "realitate abstractă" ?

Tot ceea de gândim, spunem în fel și chip, chiar dacă cuvintele sunt acoperite de o mistică a gândirii paradoxale, este strâns legat de felul cum vedem realitatea pe care o trăim: ca o formă de informație trebuincioasă pentru a deprinde o anumită învățătura, sau ca o lumină pe care Dumnezeu a pus-o în inima oricui ca să i se recunoască existența. Ori, ca să descoperim valoarea relației cu Dumnezeu avem nevoie de un instrument purificator, aducător de sens și de inspirație la nivel de "cercetează tot ceea ce ți se întâmplă", iar acest instrument este cuvântul scris.

Pentru a răspunde la întrebarea "ce este cuvântul?", mai întâi încearcă să interpretezi experiențele prin care treci, filtrează-le prin procesul gândirii, apoi încearcă să le găsești un sens în cărțile care te inspiră. Cu siguranță există o legătură intimă între existență și acțiunile tale, între sentimente și rațiune, fiindcă nimic nu este întâmplător pe lume. Chiar citind cu atenție (chiar și aceste rânduri) poți întrevedea un răspuns la ceea ce te interesează să afli. Întotdeauna cuvintele, puse într-o anumită ordine, după o anumită logică, creează o semnificație care te face să conștientizezi pârghiile acestui experiment numit "viață".

Dumnezeu este și el pe aici pe undeva, chiar dacă nu-l vede nimeni. El lasă la îndemâna tuturor niște dovezi ale existenței sale, detalii foarte mărunte, și este bine să luăm în considerare existența unei ființe umane foarte avansate care, folosindu-și 100% capacitățile minții și ale sufletului, a găsit mijlocul de a comunica cu elementele universului, punându-le chiar într-o relație strânsă cu dimensiunea cauzalității.

Citind multe cărți vei permite minții tale să recunoască mai multe tipare diferite de gândire, iar toate tiparele de gândire ale tuturor oamenilor formează un univers pe care mintea nu îl poate percepe decât prin legea cauză-efect. Deci ești captiv într-un timp în care Dumnezeu este peste tot, dar mereu în altă formă, în altă întruchipare.

Măreția lui Dumnezeu se afla în împărăția cuvintelor, fiindcă ele sunt calea către gândire, filozofie și înțelepciune, știind că tot ceea ce spun ele, în diverse moduri, se adună într-un univers din care răsare povestea numită “viață”.

Dar mult mai important decât cititul este scrisul. Identificând relevanța cuvintelor cheie pe care le incluzi în profilul tău de artist, prin diferite legături, poți forma mereu alte tipare de gândire. Ceea ce ți se întâmplă în viață este rezultatul utilizării acestor tipare, chiar dacă ele sunt invizibile pentru cei care respectă principiul „nimic mai mult”. Iar universul, ca limbaj al cuvintelor, poate fi deslușit numai de un vrăjitor al cuvintelor care a imaginat o lume și o realitate proprie. Deci, ca să înțelegi universul și planetele și sistemul solar, mai întâi învăță să scrii și să faci tablouri din cuvinte, să faci muzică din cuvinte, și, în sfârșit, să faci tu parte din cuvinte.

Cuvântul reprezintă prima mișcare a Puterii Creatoare, sau întruparea gândului. Dacă vei ajunge să stăpânești ordinea și sensul cuvintelor, analizându-le în lumea finitului și a infinitului, vei învăța să explici totul în termeni de "principala modalitate de transmitere a sentimentelor sau a trăirilor", sau vei putea să explici totul în termeni de: forme, culori și materiale. Deci, fii harnic în stăpânirea cuvintelor, fii conștient de puterea lor, fii impecabil în folosirea lor, așa încât să te apropii de Dumnezeu prin forța gândurilor exprimate într-o operă numită: "Expresia Sufletului".

Leadershipul este puterea creatoare din care purcede orice manifestare a cultului personalității, alături de care putem face alegeri înțelepte care vor trece testul timpului. Această putere creatoare, cuvântul, simbolizează manifestarea inteligenței în limbaj, în natura ființelor și în creația continuă a universului.

Cuvintele se explică tot prin cuvinte mai ales dacă ele fac parte dintr-un limbaj universal care, dintr-o reprezentare în alta, dintr-o formă în alta, fac ca mișcările accelerate ale minții și sufletului, îndreptate spre cercetarea celor din afară, să se producă ca dublură a unei realități ușor de controlat.

* Notă: Mika Waltari - Tânărul Ioannis, Editura Polirom, 2020.