Cuvintele se explică tot prin cuvinte

Învaţă să dai sens faptelor şi vieţii tale prin experienţele de materializare ale gândurilor care respectă luminăţia şi îndrumarea forţei divine a Logosului.

Cât de diferit fusesem în tinerețe, când rătăceam și singurul meu adevăr erau Dumnezeul din mine și moartea ! Atunci mă bucuram de apa proaspătă și nu mă legam de ispitele trupești. Analizându-mă în lumina verzuie și lugubră a capelei, știam în inima mea că nu mă simt vinovat doar din cauză că devenisem sclavul simțurilor. Nici din cauza îndoielilor mele. Refuzul meu de a recunoaște binele și răul era și el mărunt. Motivul era mai profund. Dumnezeu este, îmi spuneam eu, dar ce este Dumnezeu, asta nu vom ști niciodată. Cunoașterea și vocabularul nostru sunt limitate, tot ce putem încerca să spunem despre Dumnezeu e doar o comparație stângace. Până și Apocalipsa e scrisă tot de oameni. E prostesc să discutăm despre cuvinte, pentru că ele se explică tot prin cuvinte. Din moment ce Dumnezeu este, el este infinit și veșnic, iar ceea ce e infinit și veșnic, chiar dacă acestea nu sunt decât cuvinte, este mereu și pretutindeni, atât în lumea finită, cât și în cea infinită. Prin urmare, Dumnezeu este și acționează întotdeauna și în fiecare clipă, chiar dacă noi nu știm ce sunt existența și acțiunea sa dincolo de conceptele lumii noastre finite.

Dumnezeu este în mine și în afara ființei mele mereu și în fiecare clipă. În el se unesc iubirea și ura, credința și necredința, patima și puritatea, în așa fel încât nimic nu este în contradicție în Dumnezeu, însă nu vom ști niciodată cum este posibil așa ceva. Dacă însă cred în Dumnezeu, cred în același timp și în întruparea Cuvântului și a tot ceea ce-i urmează și că Dumnezeu, dezvăluindu-se în Hristos, era pe de-a-ntregul om și pe de-a-ntregul Dumnezeu și nu mai există aici nimic contradictoriu sau tulburător pentru gândire, iar Sfânta Treime este un simbol atât de logic și de rațional pentru esența și modul de acțiune al lui Dumnezeu în lumea finitului și a infinitului, încât aceasta mi se pare la momentul actual cea mai importantă cunoaștere. Din cauza caracterului finit al cuvintelor, nu este decât un simbol, dar din cauza esenței și acțiunii lui Dumnezeu, este, în același timp, mai mult decât un simbol. *

Leadership: Ai puterea să devii altcineva decât crezi că eşti, gândindu-te la tine ca la cineva care se compară cu măreţia lui Dumnezeu din punct de vedere a ceea ce se aşteaptă să găsească într-o variantă de "realitate abstractă" ?

Tot ceea de gândim, spunem în fel şi chip, chiar dacă cuvintele sunt acoperite de o mistică a gândirii paradoxale, este strâns legat de felul cum vedem realitatea pe care o trăim: ca o formă de informaţie trebuincioasă pentru a deprinde o anumită învăţătura, sau ca o lumină pe care Dumnezeu a pus-o în inima oricui ca să i se recunoască existenţa. Ori, ca să descoperim valoarea relaţiei cu Dumnezeu avem nevoie de un instrument purificator, aducător de sens şi de inspiraţie la nivel de "cercetează tot ceea ce ţi se întâmplă", iar acest instrument este cuvântul scris.

Pentru a răspunde la întrebarea "ce este cuvântul?", mai întâi încearcă să interpretezi experienţele prin care treci, filtrează-le prin procesul gândirii, apoi încearcă să le găseşti un sens în cărţile care te inspiră. Cu siguranţă există o legătură intimă între existenţă şi acţiunile tale, între sentimente şi raţiune, fiindcă nimic nu este întâmplător pe lume. Chiar citind cu atenţie (chiar şi aceste rânduri) poţi întrevedea un răspuns la ceea ce te interesează să afli. Întotdeauna cuvintele, puse într-o anumită ordine, după o anumită logică, creează o semnificaţie care te face să conştientizezi pârghiile acestui experiment numit "viaţă".

Dumnezeu este şi el pe aici pe undeva, chiar dacă nu-l vede nimeni. El lasă la îndemâna tuturor nişte dovezi ale existenţei sale, detalii foarte mărunte, şi este bine să luăm în considerare existenţa unei fiinţe umane foarte avansate care, folosindu-şi 100% capacităţile minţii şi ale sufletului, a găsit mijlocul de a comunica cu elementele universului, punându-le chiar într-o relaţie strânsă cu dimensiunea cauzalităţii.

Citind multe cărţi vei permite minţii tale să recunoască mai multe tipare diferite de gândire, iar toate tiparele de gândire ale tuturor oamenilor formează un univers pe care mintea nu îl poate percepe decât prin legea cauză-efect. Deci eşti captiv într-un timp în care Dumnezeu este peste tot, dar mereu în altă formă, în altă întruchipare.

Măreţia lui Dumnezeu se afla în împărăţia cuvintelor, fiindcă ele sunt calea către gândire, filozofie şi înţelepciune, ştiind că tot ceea ce spun ele, în diverse moduri, se adună într-un univers din care răsare povestea numită “viaţă”.

Dar mult mai important decât cititul este scrisul. Identificând relevanţa cuvintelor cheie pe care le incluzi în profilul tău de artist, prin diferite legături, poţi forma mereu alte tipare de gândire. Ceea ce ţi se întâmplă în viaţă este rezultatul utilizării acestor tipare, chiar dacă ele sunt invizibile pentru cei care respectă principiul „nimic mai mult”. Iar universul, ca limbaj al cuvintelor, poate fi desluşit numai de un vrăjitor al cuvintelor care a imaginat o lume şi o realitate proprie. Deci, ca să înţelegi universul şi planetele şi sistemul solar, mai întâi învăţă să scrii şi să faci tablouri din cuvinte, să faci muzică din cuvinte, şi, în sfârşit, să faci tu parte din cuvinte.

Cuvântul reprezintă prima mişcare a Puterii Creatoare, sau întruparea gândului. Dacă vei ajunge să stăpâneşti ordinea şi sensul cuvintelor, analizându-le în lumea finitului și a infinitului, vei învăţa să explici totul în termeni de "principala modalitate de transmitere a sentimentelor sau a trăirilor", sau vei putea să explici totul în termeni de: forme, culori și materiale. Deci, fii harnic în stăpânirea cuvintelor, fii conştient de puterea lor, fii impecabil în folosirea lor, aşa încât să te apropii de Dumnezeu prin forţa gândurilor exprimate într-o operă numită: "Expresia Sufletului".

Leadershipul este puterea creatoare din care purcede orice manifestare a cultului personalităţii, alături de care putem face alegeri înțelepte care vor trece testul timpului. Această putere creatoare, cuvântul, simbolizează manifestarea inteligenţei în limbaj, în natura fiinţelor şi în creaţia continuă a universului.

Cuvintele se explică tot prin cuvinte mai ales dacă ele fac parte dintr-un limbaj universal care, dintr-o reprezentare în alta, dintr-o formă în alta, fac ca mişcările accelerate ale minţii şi sufletului, îndreptate spre cercetarea celor din afară, să se producă ca dublură a unei realităţi uşor de controlat.

* Notă: Mika Waltari - Tânărul Ioannis , Editura Polirom, 2020.