ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

De cealaltă parte a înălţimii

On Martie 08, 2015, in Aptitudini şi abilităţi, by Neculai Fantanaru

Pune în lucrare puterea ta de penetrare a „Răului” şi a „Binelui”, ţinând seama de acea particularitate a conştiinţei care poartă torţa obligaţiei de raportare la un context mai larg.

Ajunseseră la înălţimea de la Villejuif. De pe acest platou se zărea Parisul. Noaptea scânteia de stele. La un semn al mâinii lui, trăsura se depărtă câţiva paşi. Atunci Monte Cristo privi cuptorul acesta unde se topiseră, se răsuciseră şi se modelaseră toate gândurile ce se năpustiseră din hăul clocotitor ca să frământe o lume. Apoi, pe când îşi aţintise privirea puternică asupra Babilonului acestuia care îi face să viseze pe poeţii religioşi ca şi pe materialiştii ironici, el murmură înclinându-şi capul şi împreunându-şi mâinile ca pentru rugăciune:

- Cetate uriaşă! Cred că duhul lui Dumnezeu mă adusese aici şi acum mă ia, triumfător. Taina prezenţei mele între zidurile tale i-am încredinţat-o lui Dumnezeu. El singur mi-a putut citi în inimă. Numai el ştie că plec fără ură şi fără trufie, dar nu fără păreri de rău. Numai el ştie că n-am folosit nici pentru mine, nici pentru scopuri zadarnice, puterea pe care mi-a încredinţat-o. Cetate uriaşă! În sânul tău fremătător am găsit ce căutam. Ca un miner nerăbdător ţi-am răscolit măruntaiele ca să scot răul la iveală. Acum opera mea e îndeplinită, misiunea mea este sfârşită. Acum tu nu-mi mai poţi oferi nici bucurii şi nici dureri. Adio, Paris ! Adio !

Privirea lui se mai plimbă un timp peste câmpia netedă, nesfârşită, asemenea privirii unui duh al nopţii. Apoi, trecându-şi mâna pe frunte, Monte Cristo se urcă din nou în trăsura care se închise în urma lui şi pieri curând într-un vârtej de praf, de cealaltă parte a înălţimii... *

Leadership: Respecţi acel punct de reper prin care el însuşi îţi dictează ce ai de făcut?

Există în cadrul convenţiei dintre vederile morale şi realizarea de sine, în măsura în care omul se sustrage înşelătoarei surpări ce poate să afecteze în profunzime temelia destinului său, o relaţie strânsă între regrete, învăţăminte şi uitare. Această relaţie, ce se dezvoltă specific la un anumit moment de timp faţă de o anumită cauză, zdruncină din temelii acel reper de „ahead”, relevându-i omului certitudinea de a se situa corect în perspectiva lărgirii orizontului de viaţă, fără a se îndepărta de menirea sa.

Înainte de a stabili baza evaluării poziţiei tale de putere trebuie să te raportezi la un anumit nivel de reprezentativitate sub aspectul îndeplinirii unui rol de mare importanţă în procesul de evoluţie a celorlalţi oameni.

Şi numai ţinând seama de acea particularitate a conştiinţei care poartă torţa unei obligaţii de raportare la un context mai larg, punând în lucrare puterea ta de penetrare a „Răului” şi a „Binelui”, fără a te agăţa de preconcepţii, vei putea să ajungi la acea calitate a gândirii de a percepe măreţia, încât nu doar să exişti în creaţia lui Dumnezeu, dar şi să creşti în planul Său.

În ceea ce priveşte leadershipul, putem distinge două criterii după care îl putem judeca: gradul de însemnătate al liderului, adică amplificarea propriului său ecou astfel încât să dea roade prelungi în timp, susceptibil să genereze fortuit anumite inconvenienţe ce îi pot determina pe unii să nu îi acorde recomandarea “Foarte Bun”. Şi gradul de binefacere sau de „Rău necesar”, adică măsura în care este apt să contribuie la dezvoltarea celorlalţi indivizi – la anularea superficialităţii lor în cugetare şi simţire, şi plasarea lor pe o traiectorie de non-coliziune cu adevăratele valori.

Eşti în adevăr sau nu, după cum respecţi acel punct de reper prin care el însuşi îţi dictează ce ai de făcut. Acest punct de reper, binevenit, meritat şi echitabil, chiar dacă necesită o remarcă critică, este reprezentat de ceea ce transmiţi, de ceea ce eşti, de ceea ce crezi despre Dumnezeu, despre scopul Vieții tale și despre Sufletul tău.

Când un actor mare îşi uită rolul, întreaga piesă cade. Leadershipul reclamă ca lege fundamentală a propriei sale exigenţe o recunoaştere clară a distincţiei între misiune şi rol care să ajute la refacerea clarităţii „strălucirii” individului obişnuit - a putinţei de a fi generos, capabil de sentimente înalte - chiar cu preţul părăsirii lui. A te îndepărta de cineva sau ceva este o experienţă necesară pentru o bună propagare a undei numită “iertare”, chiar dacă este dureroasă de ambele părţi.

De cealaltă parte a înălţimii se află omul care a trecut prin toate etapele evoluţiei pentru a ajunge la un statut superior, dar care este nevoit să abandoneze mijlocul, factorul prin care s-a format, astfel încât să iasă dintr-o altă încercare numită „remuşcare”.



* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us