ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

De o parte şi de alta a leadershipului

On Iunie 12, 2016, in Leadership IQ-Light, by Neculai Fantanaru

Rămâi devotat progresului ştiinţei şi creaţiei, în contextul unei poziții care să prezinte egalitate faţă de restul lumii.

Încercam să dau de urma unei imagini făurite de un pictor care ştie să descopere farmecul unor anonime colţuri de natură, astfel încât să mă văd apropiat de o ştiinţă mai vastă, diferită de „ştiinţa limbajului". A afla taina contactului misterios dintre logica excepţiei de la regulă şi generarea modelelor de gândire de care nimeni nu ştia, însemna să acopăr toate combinaţiile posibile ale unui proces de evoluţie care ar fi putut să constituie un temei suficient pentru prelungirea orientării cunoaşterii, într-o dimensiune complexă a fiinţei mele: spre superioritate.

Uneori nu mă mai recunoşteam. Păream a fi un precum un sculptor care încearcă să redea o figură dintr-o bucată de piatră neşlefuită, găsită la întâmplare pe un pământ arid. Fără îndoială, eram foarte inventiv, dar practica invenţiilor consta în a face vizibil ceea ce era invizibil pentru celelalte minţi, rivale şi bănuitoare, care încercau să-mi înţeleagă raţionamentele. Prin eforturile de a ajunge la o capacitate mare de expansiune a admisibilului, se întrezărea un pas colosal către un orizont fascinant.

Orice suprafaţă de amplasare a unui concept într-o perspectivă artistică, întemeiată pe o gândire care poate pune oricând virgulă acolo unde alţii pun punct, simbolizează un spaţiu de creaţie pentru că, aşa cum am observat în faimoasa lume a picturilor de tipul "3D Ilussions", culoarea se reduce la o constrângere vizuală a esteticii societăţii urbane, molipsită de cotidianul agitat şi limitat.

În asemenea caz, mă simţeam privilegiat de aportul remarcabil pe care îl puteam aduce unei arte a vieţii care surprinde numai operaţia de prelucrare a unor imagini cu conţinut de realitate virtuală, constând în identificarea unor legături între ceea ce rămâne neschimbat în timp şi ceea ce se modifică prin limbajul lucrurilor. Arta unui pictor este vederea de aproape a unei legături între obiectul unei evoluţii continue şi obiectul unei viziuni intelectuale.

Superioritatea unei creaţii constă în atenţia pe care o acorzi amplasării viziunii despre o realitate care te copleşeşte într-o demonstraţie de măiestrie în mânuirea tuturor virtuţilor ştiinţei.

După cum Racine nădăjduia prin mijlocirea piesei "Phèdre" să împace tragedia cu un număr de persoane celebre prin pietatea şi doctrina lor, tot astfel mă adânceam şi eu într-un nivel de producţie a cunoaşterii încercând să împac două forţe antagonice: Eu însumi şi Restul lumii.

Aceasta era tragedia mea, tragedia unei ascensiuni fulminante şi neiertătoare, ca o scufundare într-o apă mai grea decât plumbul, din care trebuia să reiasă adâncimea propriei persoane, virtuțile cele mai înalte, mai ales nemărginita putere de a mă ridica la suprafață. Şi apoi, deasupra tuturor.

Nu puteam trece cu vederea îndatoririle unei minţi conducătoare, deschizătoare de drumuri, după îndemnul "Fă tot ce îţi stă în putinţă pentru ca tranziţia ta spre superioritate să fie cât mai uşoară".

În acest scop, am început prin a face un fel de extras dintr-o alternanţă a celor două forţe: Eu și Restul Lumii, combinând elemente ale ambelor credinţe, pe care le foloseam în identificarea nepotrivirilor şi a cauzelor de risc ce mă puteau împiedica să culeg roadele muncii de creaţie.

Dar unui adevărat artist îi mai rămâne să facă o demonstraţie de măiestrie în mânuirea tuturor virtuţilor ştiinţei, cele mai importante fiind sinceritatea cu care îşi manifestă adeziunea faţă de un subiect de dezbatere publică şi deschiderea în faţa voinţei lui Dumnezeu, de a recunoaşte în tot, mai ales în destinele vitrege ale vieţii, posibilitatea de a da rod pentru eternitate.

Leadership: În demersurile tale de revendicare a capodoperei creaţiei pe care o regizează ştiinţa viitorului optezi pentru tendinţa către unitatea dintre „expansiunea admisibilului” și „prelungirea orientării cunoaşterii spre superioritate” ?

Ştiinţa viitorului în ce priveşte actul creaţiei este legată de tehnologiile 3D şi 4D, de asta trebuia să fiu sigur înainte de a-mi prezenta referinţele vizavi de modul de a trasa coordonatele unei noi dezvoltări a limbajului artistic. Nu ştiu care este poziţia altora faţă de modul meu de a privi arta viitorului, dar poziţia mea faţă de orientarea într-un spaţiu de expresie care nu se potriveşte cu evoluţia este aceea de a fi un slujitor pentru o turmă care ascultă orbeşte, fără să se întrebe de ce se schimbă mereu direcția.

Dincolo de toate legile şi judecăţile pe care le facem în privința unor potriviri de mod, de loc, de timp, de idei, de situații în care suntem obligaţi să acordăm prioritate convenţiilor unei lumi tot mai agresive care încearcă să-și impună limitele, poate ar trebui să căutăm şi să găsim un sens acestora în contextul vieţii pe care o trăim. Cu precădere în contextul unei poziții care ne diferenţiază favorabil de restul lumii, prezentând în acelaşi timp egalitate.

Totuşi, în ciuda înrudirii anumitor credinţe, care ne face să ne considerăm egal cu ceilalți, există în fiecare din cei devotaţi progresului un element aparte, lăuntric, original, pe care trebuie neapărat să-l sesizăm şi să-l scoatem în evidenţă dacă vrem să colorăm tabloul unei reușite, evadarea dintr-un cotidian apăsător. Cu riscul de a părea infideli lumii.

Acest element, prin însăşi natura lui diferenţiabil, această particularitate specială exprimată ca unic conţinut al leadershipului, în contextul unei necesităţi acute de afirmare ca jucător competitiv şi dinamic într-o lume aflată într-o continuă reconfigurare, este reprezentat de tendinţa către unitatea dintre „expansiunea admisibilului” și „prelungirea orientării cunoaşterii” spre superioritate.

Ştiinţa care generează o gândire unică este o mărturie a convingerii profunde cu care se manifestă acea caracteristică a minţii de a transforma orice conţinut al cunoaşterii şi chiar al vieţii într-un obiect de artă, proiectându-l în faţa ochilor ca pe o lume inedită.

Admisibilul, pus în legătură cu multe lucruri, este un triumf al creaţiei, putând fi desemnat şi conceptualizat ca prezenţă a unui rezultatul pozitiv aşteptat. El situează creaţia pe culmea cea mai înaltă a arcului existenţial și profesional, ca intensificare a dorinței omului de a-şi pune cunoaşterea la dispoziţia lumii, în slujba societăţii, dând un exemplu bun prin modul de a se raporta la sine însuşi şi de a se înţelege în posibilităţile sale de a fi.

Azi, tot mai des, exemplul de creator este redus la caracteristici secunde, datorită reprezentanţilor tumultuoşi ai lumii a căror punct central de interes nu este originalitatea, nu calitatea sau durabilitatea unei creaţii, ci doar posibilitatea de a se vinde, indiferent de efecte.

În această ecuaţie intervine rolul de artist pus în ipostaza de lider. Acest rol este jucat tot mai des din două ipostaze: transmițătorul și receptorul.

Transmiţătorul este omul care susţine expansiunea admisibilului, constituind într-adevăr o calitate a autorității în domeniu. El nu dezvăluie neapărat modul cum trebuie să se efectueze ceva, cum ar fi o operă de creație, ci oferă repere despre ce anume se efectuează ca formă de promovare personală. Transmiţătorul se apropie fundamental de ideea consumului de valoare ca obiect al conştiinţei.

În timp ce Receptorul alocă aceste repere pentru a activa resursele de a face creație, în încercarea de a evidenţia esenţialul din conţinutul artei sale.

Creaţia pe care o asociezi unei imagini din care trebuie să te inspiri ca să trasezi un orizont de predictibilitate în care ştiinţa ar putea atinge performanţele unei descoperiri epocale, are ca prima formă de manifestare înfăptuirea unui miracol numit "limbaj universal" ce transcende orice barierele culturale.

De o parte şi de alta a leadershipului, orientat spre progres și inovaţie, se află unitatea dintre „expansiunea admisibilului” și „prelungirea orientării cunoaşterii spre superioritate”, urmate de cele două ipostaze: transmițător și receptor. Un artist pus în ipostaza de lider trebuie să fie la înălţime în amândouă ipostazele.

Prelungirea orientării cunoaşterii spre superioritate poate fi atribuită încercării de a împăca două forţe antagonice: Tu însuţi şi Restul lumii, într-o ecuație în care rezultatul cel mai bun poate fi obținut doar dacă reușești să identifici nepotrivirile şi cauzele de risc ce te pot împiedica să culegi roadele muncii de creație.

Una din piedicile care te împiedică să culegi roadele muncii de creație este să obţii elementul noului, fără să percepi sensul dezvoltării lumii. Riscul cel mai mare este să-ţi creezi propriul stil de gândire şi de creaţie, evitând trendurile acestor vremuri prin originalitate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us