Dinamismul devenirii, în opoziţie cu staticul

Efectul final al Creaţiei este fondul secret al unui suflet de artist aflat într-o continuă devenire.

Serghei Eisenstein nu învăţase desenul niciodată. Începuse să deseneze în urma unei impresii din copilărie: în aşteptarea începerii partidei, inginerul Afrosimov îi desena cu o cretă pe postavul albastru închis al mesei de joc contururi de animale. Eisenstein rămăsese fascinat de arabescul alb al liniei care se năştea sub ochii lui şi care în mişcarea sa făcea să apară câini, cerbi, pisici. Linia se mişca de-a lungul conturului invizibil al unui obiect căruia, printr-un miracol, îi dădea astfel existenţă pe postavul mesei. Dinamismul liniei era o senzaţie care-l pasiona ani de zile.

Inginerul Afrosimov îi inoculase plăcerea de a desena. Mai târziu, la Politehnică, materia aridă a geometriei analitice căpăta pentru tânărul student un farmec aparte pentru că traducea în misterioasele formule algebrice tocmai mişcarea liniilor. Dinamismul "devenirii", în opoziţie cu staticul, îl va pasiona toată viaţa, fie că e vorba de mişcarea liniei, ori de cea a fenomenelor. Era o fascinaţie pentru geneza lucrurilor care-şi are originea şi aici, în această impresie timpurie în legătură cu desenul.

A desenat, cum ştim, mult, în tinereţe. Mult şi prost, deoarece, abandonând inspiraţia primară, încărca desenul cu detalii sub influenţa şcolii ruse de pictură de gen. Caligrafierea şcolară după model nu-i reuşea nicicând. Maniera sa era aceea a desenului liniar. Apoi, abandonând desenul, a rămas în continuare pasionat, în primele sale filme, pentru puritatea matematică a montajului în mişcarea sa. Gustul pentru secvenţă apare mai târziu, şi-şi explica ciudăţenia acestei întârzieri, prin logica gândului lui Engels: "mişcarea atrage întâi atenţia, abia apoi te gândeşti la ceea ce se mişcă." *

Leadership: Întreaga concepţie estetică şi comparatistă a creatorului din tine se formulează la intersecţia unor opoziţii ireductibile?

Confruntarea omului cu universul creaţiei se continuă în plăcerea de a da naştere unor noi aspecte de ordin tehnic, şi acestea par a "îngheţa" într-o iluzie, mai ales în ceea ce priveşte fascinaţia pentru geneza lucrurilor care-şi are originea în cazul montajului. De fapt, montajul reuneşte anumite imagini picturale, grafice, fotografice (independente) pentru a obține un ansamblu de efecte vizuale, scenografie, mai ales situaţii menite să delecteze ochii şi creierul fiecărui spectator, într-un stil aparte.

Dacă ar fi numai atât, atunci artistul s-ar sustrage condiţiei tragice de a nu avea o istorie, de a nu-şi putea dezvolta personalitatea, de a nu-şi vedea ideile transpuse într-o realitate cât mai veridică, dar totodată progresistă. Dinamismul lui sufletesc şi artistic, îmbinând ideile şi viziunile într-un demers autentic şi copleşitor, trebuie să răspundă legilor unei lumi scoase de sub orizontul limitei impuse de neajunsurile unei meserii pline de responsabilitate (sau de neajunsurile unei epoci în care doar creaţia ar mai putea umple nişte goluri în organismul societăţii).

Leadership: Poți crea viziuni pline de substrat artistic care să aibă o utilitate practică și spirituală totodată, valorificând capacitatea de a aduce la viață o reacțiune sufletească profundă?

Dar creaţia unui regizor de talia lui Serghei Eisenstein nu este compusă din idei ce au nevoie de cuvinte pentru a fi publicate într-o rubrică săptămânală regulată, în „Time News”, ci este ea însăşi o mişcare sufletească de anume soi, în care ideile şi viziunile, elementele tehnice şi elementele pur raţionale ale reacţiunii sufleteşti par lovite de temperatura mediului ambiant, căzând într-o manieră fantastică, sub regimul unui număr de variante diferite de concept, îmbinări şi efecte de clar-obscur.

Luate în sine, prin analiză şi comparaţie, aceste viziuni pline de substrat artistic sunt teoretice sau practice, adică presupun o utilitate practic şi spirituală totodată. Ideile, indiferent că sunt teoretice ori practice, chiar şi poetice, sunt ignorate de critici fiindcă implică intelectul activ.

Or întreaga concepţie estetică şi comparatistă a creatorului din tine se formulează la intersecţia unor opoziţii ireductibile: mai întâi trebuie să deschizi un subiect care să te intereseze, şi abia apoi trebuie să te gândeşti de ce şi cum atrage el atenţia celorlalţi."

Fondul secret al unui suflet de artist aflat într-o continuă devenire relaţionează cu plăcerea creaţiei de a genera forme de expresie în planul artei, dar mai ales cu plăcerea spirituală de a deschide noi orizonturi de creaţie din care putem extrage esenţialul unei concepţii regizorale (numai prin forţa interpretării şi a actului regizoral).

Dinamismul devenirii, în opoziţie cu staticul aduce în discuţie acea nevoie de schimbare totală, care începe de la modul în care artistul gândeşte, simte şi înfăptuieşte (în imagini, sunete, emoţii) actul de creaţie al unei opere de artă.

Iar pentru un regizor, schimbarea începe de la modul în care înfăptuieşte o poveste din imagini, iar devenirea lui ca artist total trebuie să aibă în vedere forţa de acţiune ce trebuie exercitată pentru modificarea unei stări de spirit generatoare de creativitate culturală.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.