Dumnezeu le-a pus pe toate în mişcare spre folosul lucrării Sale

On Iulie 26, 2022

, in

Leadership de Bază by Neculai Fantanaru

Pentru univers un singur om este mai important decât toţi ceilalţi oameni.

Cititorule. Chiar acum îţi adresez o simplă întrebare, care este mai mult decât o întrebare, este cazul unei dileme. Oare dacă s-ar aduna în acest moment toți cântăreții din lume, de toate vârstele și toate felurile, având la dispoziție cele mai avansate tehnologii muzicale, și toată istoria muzicii fiind de partea lor, ar putea ei toți la un loc să compună o piesă de talia "The Show Must Go On", la fel de prestigioasă ca varianta compusă de Freddy Mercury ?

Nu-i aşa că nimeni nu poate? Înțelegi acum de ce experiența tuturor oamenilor adunați la un loc, este zero în fața talentului? De fapt, talentul este condiţia de existenţă a unicităţii, rezultatul unor îndelungi căutări, consecinţa unei gândiri pline de strădanii care, adesea, are valoare de întărire a actului de creaţie.

Decât să capeți experiență în diverse domenii, mai bine îți găsești talentul unic. În această privinţă, toată experiența din lume, a tuturor oamenilor la un loc, nu va egala niciodată talentul unui singur om. Și întotdeauna va exista un singur talent neîntrecut în fiecare ramură a științei.

Leadership: Poţi să te referi la tine ca la un celălalt tu semnificativ, încât să dai sens conţinutului unei imagini care încearcă prin dimensiunea şi rezoluţia ei să pătrundă în inteligibil?

Când Dumnezeu oferă unui singur om o parte din harul său, din acel moment o nouă stea începe să lumineze cerul. Pentru univers, un singur om este mai important decât toţi ceilalţi oameni. Acesta este simbolul "Iisus Hristos", o amplă compoziţie figurativă. Şi de aici dualitatea naturii lui Hristos – atât umană cât şi divină.

Simbolizând de fapt greutăţile, supărările şi suferinţele pe care “cei aleşi” trebuie să le suporte pe parcursul drumului vieţii, Iisus Hristos desemnează imaginea unei poveşti reale ce se reflectă distinct, ca într-o oglindă convexă, în apariţia misterioasă a unui sfânt care face să curgă harul divin prin inima sa. Does anybody want to take it anymore?

Leadership: Reflectezi asupra condiţiei tale trecătoare, punând pe primul plan dezvoltarea ideii de “uniune ipostatică” între o imagine vie aflată dincolo de controlul tău şi o imagine anticipativă care se schimbă pe parcurs?

Acum îmi dau seama câte lucruri mă leagă de oamenii rari şi preţioşi, fără să-mi epuizez posibilităţile văzului de a sesiza, cu un ochi sau cu ambii ochi (atât de la distanţă cât şi de aproape) forma şi conturul unui nou univers definit de culoare, energie, pozitivitate. Câtă muncă grea şi încordată, intensă şi creatoare, trebuie să plăteşti ca să faci trecerea de la imaginar la perceput, dar rezultatele se văd din plin pe măsură ce avansezi. Să ne vedem cu bine la linia de Finish, drag alergător de cursă lungă !

Aici şi acum, pentru întâia oară, am început să împărtăşesc şi altora adevărul a ceea ce înseamnă “plinul” divin şi ce relaţii perceptive, asociative, afective se pot stabili în perimetrul spaţiului de receptare a fiinţei divine. O fiinţă disponibilă ca pură extensie materială, ce se emancipează cu ajutorul unei forțe spirituale ce acţionează în ea.

Toți am venit pe pământ cu dovada unei firi spirituale de succes și cu un destin divin, dar nu toţi îndeplinesc condiţia metafizică numărul unu a separaţiei de cele lumeşti: asigurarea acelui Indespiadhyas Conceichtuos (o convingere a lucrurilor nevăzute) din încremenirea timpurilor.

Iar acum, când sunt plin de forţe creatoare, de la însuşi Dumnezeu primite în dar ca manifestare a harului Său, acum când pot să împart comoara cunoaşterii mele vaste şi adânci, tratată ca spaţialitate inerentă unei imagini arhetipale, uite că sunt nevoit să mă confrunt cu însăşi absenţa mea, să fug, să nu mă mai uit îndărăt, să mă ascund de restul lumii ca un înger care, venind din spaţiu, abia picat din rai, nu poate să interfereze cu starea lumii.

Leadership: Ai posibilitatea să-ţi extinzi viziunea asupra unui personaj iniţiat în legile “imposibilului devenit posibil”, printr-o capacitate infailibilă de discernământ între ceea ce este real și ceea ce este ireal?

Cel puţin la început, omul de mare talent este privit cu pleoapa depărtărilor infinite, într-un cadru nerealist, ca o consecinţă nebănuită a denaturării simbolurilor de natură sacră. Şi asta, mai ales dacă imaginea făcliei sau a focului etern care menține Perfecțiunea în această parte a lumii, se află în obscuritate directă.

Semnificaţia cuprinzătoare a lui Iisus Hristos, definit ca un cosmos la scară redusă, ca o mandala adăpostind o reverie a infinitului într-un spaţiu limitat, lumesc, trebuie pusă în relaţie perceptivă cu ochii unui privitor din afara cadrului Lui de acţiune. Semnificaţia lui Iisus Hristos trebuie să dilate câmpul de acţiune al Marii Opere printr-un prinos de conţinut care să conducă la înțelegerea importanței evoluţiei ce se poate realiza doar prin intermediul ştiinţei.

Cum spunea cineva, natura uriaşă nu poate fi cuprinsă decât printr-o microcosmicizare, deci fiind redusă la elementele simbolice care o rezumă. Iar omul de mare talent, fiind proiectarea pe pământ a constelaţiei Sagittarius din câmpul de forţă al Imanenţei, conjugat cu siguranţa unui spaţiu protector, trebuie să producă schimbarea de proporţii în această lume, propagând mesajul divin Omnia Mutantur : “Nimic nu trebuie să rămână neschimbător.”

Leadership: Ţii cont de particularitatea unui fundal plin de contrast, imortalizând în alte ipostaze potenţialul revelatoriu al omului care caută şi găseşte în sine surse de reconstituire a unei imagini cu dublu sens?

Pe această linie de frontieră extrem de subţire evoluează îndeosebi magia unei minţi deschise la schimbare. Ce exemplu să vă dau? Dacă mă gândesc bine, a produce o schimbare semnificativă în orice domeniu este un proces similar cu trecerea de la căruţa trasă de cai, la un automobil de genul Tesla. Ceva colosal, zdruncinător ca un cutremur care, în anumite privinţe, trebuie să fie şi unul istoric.

Cu toate acestea, sunt o grămadă de indivizi (aşa zis specialişti) care au acasă o căruţă veche cu roţi de lemn. Ei aplică din când în când o vopsea nouă dricului, mai schimbă câte o scândură putredă, mai ung cu vaselină câteva șuruburi, o învelesc cu vreo două perdele second-hand, şi li se pare că au făcut ceva extraordinar. Minunat !

Ceea ce aceşti indivizi nu realizează este că, în continuare, au rămas la stadiul de “ultima căruţă”. Cum ar putea ei să înţeleagă simbolul finalizării Marii Opere? Este vreunul din ei stăpân al potenţialului sacru de a face minuni? Ar putea vreunul să se constituie ca fiind contopirea a două imagini: a infinitului şi a crucii de lumină, sub spectrul larg al realităţii reflectată de Toiagul lui Asclepios sau de Pocalul Hygeei ?

Pentru a folosi leadershipul ca element de schimbare în perimetrul gândirii pe care o coordonezi, trebuie mai întâi să fii în stare să faci distincţia între valoare şi nonvaloare, între material şi spiritual.

Dumnezeu le-a pus pe toate în mişcare spre folosul lucrării Sale, pentru ca lumea aceasta să facă parte dintr-o uniune cu înalturile cerului. Aici intră în joc “magia”, creaţia din lumile universului, personificată de un zeu care a început din nimic și a modelat tot ce îl înconjoară.

Magia în leadership este următoarea: trebuie să ai convingerea că, atunci când imaginea ta va ieşi în evidenţă, ea va avea particularitatea de a fi în egală măsură adevărată şi fictivă.