Ecoul unei virtuţi pierdute într-o metaforă a destinului uman

Orice faptă măreaţă are gustul unei depărtări în care ai vrea să ajungi. Şi nu doar să ajungi într-un loc nemaivăzut de nimeni, ci să-l faci demn de a fi perceput ca o acţiune de mare-credință.

Strâmtoarea Magellan a devenit cu desăvârşire de prisos. Soarta ei este definitiv pecetluită. Ea nu mai are decât o semnificaţie istorică. Este redusă la o simplă noţiune geografică. Mult căutatul paso n-a ajuns calea de trecere pentru mii şi mii de corăbii. Calea cea mai scurtă şi mai rapidă spre India şi nici Spania nu şi-a sporit bogăţiile, nici Europa n-a devenit mai puternică de pe urma acestei descoperiri. Dintre toate zonele lumii locuibile, coastele dintre Patagonia şi Ţara de Foc se numără şi astăzi printre cele mai sărace şi mai părăsite colţuri ale pământului.

Dar în lumina istoriei, utilitatea practică nu determină niciodată valoarea morală a unei înfăptuiri. Numai acela care sporeşte cunoştinţele omenirii despre ea însăşi, care dezvoltă conştiinţa şi puterile ei creatoare, numai acela o îmbogăţeşte cu adevărat, pentru toate veacurile. În acest sens, fapta lui Magellan întrece însă toate faptele mari din epoca sa. Şi ceea ce reprezintă pentru noi o glorie deosebită, ceea ce adaugă o nouă strălucire gloriei lui Magellan este că - spre deosebire de cei mai mulţi conducători - el n-a sacrificat pentru ideea sa mii şi sute de mii de oameni, ci numai propria sa viaţă. Prin această jertfire de sine, într-adevăr eroică, va rămâne în veci neuitată splendida îndrăzneală a celor cinci corăbii atât de mici, atât de slabe şi singuratice în imensitatea mărilor, şi care au cutezat totuşi să pornească în sacrul război al omenirii împotriva Necunoscutului.

Leadership: Poţi să te dezvolţi sub îndrumarea unui "înainte care vine de departe", dar nu din spaţiul nedefinibil al unei depărtări, ci din adâncurile insondabile ale unui timp fabulos şi totodată real?

Şi neuitat va rămâne el însuşi, care a îndrăznit cel dintâi să schimbe în faptă această idee, cea mai temerară din toate: ocolul lumii - a cărui etapă finală este realizată de ultima dintre corăbiile sale. Căci, cunoscând în sfârşit măsura circumferinţei pământului, zadarnic căutată timp de un mileniu, întreaga omenire dobândeşte pentru întâia oară o nouă măsură a puterilor sale. Cucerind tot mai mult spaţiu, pătrunzând tot mai departe în nesfârşirile Universului, ea îşi sporeşte curajul şi bucuria de a lupta, devenind astfel conştientă de propria-i măreţie.

Întotdeauna un om realizează maximum posibil numai când fapta lui devine exemplară. Şi, din această privinţă, exemplul lui Magellan - fapta lui aproape uitată - a dovedit pentru toate timpurile că o idee, dacă e purtată de aripile geniului, dacă e dusă mereu şi hotărât înainte de o pasiune, se vădeşte la urmă mai puternică decât toate elementele naturii. Măreaţa lui faptă a arătat că un singur om, cu scurta şi trecătoarea sa viaţă, poate transforma într-o realitate şi într-un adevăr nepieritor ceea ce fusese numai o dorinţă, numai un vis pentru sute de generaţii.

Leadership: Poţi să transmiţi imaginea unei depărtări spre care probabil te vei îndrepta fără întrerupere, căutând un absolut pe care îl credeai ascuns într-o "realitate invizibilă"?

Asemenea unei lucrări divine, măreaţa fapta a lui Magellan a revelat o altă faţă a gândirii seculare, orientându-şi demersul valabil şi durabil spre împlinirea unui vis unic, de mare rezoluţie spirituală, privit însă nu ca un motiv de înlocuire a realităţii cunoscute - aşa cum l-au avut în vedere generaţii întregi - ci, ca limbaj al unei hermeneutici a mesajului divin. Dar, ca acest limbaj să devină ţinta altor împlinitori de fapte măreţe, visul nu trebuie interpretat ca "metaforă" a unui traseu plin de obstacole şi suferinţe, spre Mântuire, sinonim cu drumul lui Moise prin deşert, ci este menit să stabilească echilibrul dintre temeiul unui angajament asumat şi scopul urmărit, redând lumii plenitudinea unui plan divin.

Deci nu trebuie să vedem fapta măreaţă ca metaforă implicită. Căci acest echilibru dintre temeiul unui angajament asumat şi scopul urmărit trebuie descifrat în planul de adâncime al marilor împliniri ale visurilor umane, plan în care acest limbaj al unei hermeneutici a mesajului divin se constituie ca un fenomen original al expresiei creatoare și al conturării unui mod de viață capabil să reflecte adevărata natură a liderului.

O realitate invizibilă este reprezentarea în faptă a unui vis care merge mai departe, cu pași mărunți dar siguri, datorită și alături de Dumnezeu. Numai în faptele măreţe, de creaţie sau descoperire, se poate citi „lauda" Domnului. Sugestii pentru susţinerea interpretării acestei "laude" divine, sunt oferite de filozofia simbolică a autoperfecţionării morale care, susţinând că relaţia dintre sine şi divin este prototipul raportului simbolic dintre ceea ce crezi că este important pentru tine şi ceea ce crede Dumnezeu că este important pentru trecerea lumii la un alt nivel. Deci, să privim fapta măreaţă ca o nouă raportare intelectuală și spirituală a omului la spațiul unui nou mod de gândire a excelenţei.

Şi, ca să parafrazez afirmaţia cuiva: Nu contează înaintarea în lumea metafizicii, într-o lume care este clădită cu precădere prin mijlocirea noţiunii de substanţialitate şi cauzalitate, sau dominată de acestea. Ci numai retragerea în fenomenul original al expresiei "Am ajuns să fiu cineva" ne oferă aici cheia credinţei întărită prin fapte.

Leadershipul este imaginea unei depărtări spre care probabil puţini se vor îndrepta vreodată, pe motiv că ceea ce leagă credinţa şi scopul foarte ambiţios, într-un ansamblu ambele părți, este reprezentată sub forma unei făgăduinţe făcută de Dumnezeu numai celor dinainte aleşi pentru a împlini o lucrare sfântă.

Ecoul unei virtuţi pierdute într-o metaforă a destinului uman este un efect de scurtătură către o întârziere regulată foarte lungă, mai ales dacă aceasta virtute se numeşte "onoare". Fără îndoială, îl putem întâlni şi cunoaşte pe Dumnezeu numai din adâncurile unui suflet însetat de reuşită şi de minuni. De la acest nivel al abordării istoriei lui Magellan, putem să ne închipuim fapta lui ca o lungă şi nesfârşită confirmare a destinului implacabil creat de Dumnezeu.

* Notă: Stefan, Zweig - Magellan , Editura Tineretului, 1955.