Ecoul unui vis care imită stringent realitatea

Povestea fabuloasă a unei viziuni este creaţia unui visător care renunţă la realitate pentru a urma o lume fantastică, dar extrem de spectaculoasă, pentru că este lumea propriului Sine.

Închid ochii şi mă culc, cu menţiunea că nimic nu mă poate trezi decât un vis frumos, capabil să se repete în realitate. Este un moment de gândire lucidă, dar şi rece într-un anumit fel, fiindcă mă simt prizonierul unui spaţiu în care judecăţile de valoare nu pot fi îngrădite. Or lumea exterioară nu se consumă în acest spaţiu, numai eu îmi consum himerele în spaţiul pe care îl am disponibil într-un alt prezent, dintr-un univers paralel.

Şi tocmai în completarea acestui vis progresiv, odată cu repetarea unor experienţe reale de viaţă, mă încadrez într-un rezumat de valoare al subiectului ce poate declanşa o ruptură de relaţie cu fenomenul Simvehebrew , o nouă determinare a ceva ce există în afara gândirii, mai ales dacă gândirea fi descrisă şi definită din unghiurile tăcute ale universului.

Ştiu că numai prin actul de a adormi, gândindu-mă la un lucru izvorât dintr-o dualitate a sinelui reflectat în realitate, voi putea să traversez acel spaţiu al viziunii ce îşi afirmă valoarea indiferent de suportul ei material, metafizic sau comparatist. Iar în visul meu plin de semnificaţii, atât de bine ascuns în sinele meu, părea că m-am trezit la realitate, dar ceva îmi spunea că încă dorm adânc, dar dorm fără să mă las manipulat de o eventuală oglindire în conştiinţa unui destin emanat din veşnicie.

Leadership: Imaginea în care te regăseşti cel mai bine dă impresia unui vis care te poartă în multe direcţii, dar în realitate nu cedează nicio clipă separării de lumea exterioară?

Mintea pare a fi în continuare focalizată pe recunoaşterea momentului principal când materialitatea se afirmă din plin şi în artă, prin intermediul căreia se produce traversarea de la mesaj la emoţie, de la emoţie la țesătura fragilă a unei povești din viaţa personală. În timp ce mesajul din vis, învăluindu-mă în mantia catifelată a somnului profund, se focalizează pe recunoaşterea artei ca principală punte de traversare spre împlinirea idealului unei minţi aptă să declanşeze emoţiile unei descoperiri autentice în materie de creaţie literară sau artistică.

Totuşi, în somnul acesta adânc, odihnitor, regenerant, se petrece ceva. Mai mult seamănă cu o confuzie. Căci mă simt altcineva decât sunt de obicei, percepându-mă numai în ecoul unei vieți din care, poate, va rămâne doar amintirea. Totuşi, mă simt calm în interiorul meu. Nu simt nicio nelinişte pentru care să-mi vină careva în ajutor. Totul e liniştit aici. Imaginea pe care mi-am făurit-o aici este o evadare a sinelui în altcineva identic cu mine, dar dintr-un univers paralel.

Din această cauză imi susţin punctul de vedere eminamente artistic. Creaţia mea vizează transformarea unui vis într-o viziune a interiorităţii individuale ce coincide cu momentul în care individul iese din rândul lumii, devine liber, îşi vede rostul în armonia universală, se recunoaşte ca un observator din exterior şi, astfel, întreaga lui existenţă capătă altă semnificaţie.

Mai trebuie spus că, prin comparaţie cu realitatea mea visată, bine ascunsă cu ajutorul metafizicii, se verifică şi acea facultate extraordinară a visării pe care o experimentează un personaj al scriitorului Miguel Ángel Asturias. Este vorba de acea facultate a desprinderii de realitatea imediată, lucru ce stă la baza oricărui curent filosofic:

"Cine sunt? Nu ştiu cine sunt. În căuşul mâinilor adun umbra care picură de pe pleoapele oamenilor pentru a spori cu ea noaptea, dar acum nu mai am mâini, iar oamenii nu mai au pleoape unde să se adune în picături întunericul şi visul. Sunt treji mereu..."

Leadership: Imaginea ta identitară se poate construi în funcţie de raportul ce se stabilește între lumea exterioară și lumea interioară, cu menţiunea că ceea ce te poate trezi din vis este însuşirea unei creaţii care aparţine altcuiva?

Şi ce să vezi? Noapte de noapte încep să visez cum dorm în realitate, mai mult decât ceea ce aş putea trăi în realitate cu ajutorul visului. La fel se întâmplă şi cu luciditatea unui pictor care pictează foarte bine odată cu implicarea lui în mersul Universului. Creaţia sa produce schimbări în câmpul energetic al unui spirit care ia, încetul cu încetul, stăpânire asupra fiinţei sale. Cumva, el se vede dintr-un punct situat în lateral sau deasupra patului său, iar asta înseamnă că se află deasupra planului realităţii, şi ca visul este însăşi creaţia lui.

În adâncul sufletului, mă doare că va trebui să mă despart de visul în care realitatea mi se părea doar o iluzie cu care mă învăţasem să trăiesc. Alteori mă nelinişteşte impresia că toate acestea s-au mai întâmplat odată cu acordul unui Deja-Vu metamorfozat într-un cosmos einsteinian, plin de surse gigantice de energie, care pot fi înţelese doar prin prisma relativităţii.

Mai degrabă, par a fi ilustrarea unui mare act de hipnoză şi de seducţie vizuală, îndrăgind mai mult spaţiul odihnitor dintre două planuri de existenţă separate, tot aşa cum memoria labirint a unui scriitor se odihneşte în spaţiul dintre acele cuvinte care îi alcătuiesc amintirile.

Haideţi să ne imaginăm că trezirea mea s-a întâmplat brusc, anulând orice poveste visată de un artist care se ataşează de o reprezentare a realităţii în care el pare să se manifeste cu un fel de instinct narativ, ca un reflex al mecanismului cerebral, fie ca un produs propriu al inteligenței aflat în directă legătură cu un fond spiritual, ductil şi perspectivant. Să nu fii om, ci să fii doar proiectarea visului unui alt om. Ce halucinantă descoperire !

Creaţia unui artist este viziunea asupra ființei umane autentice și împlinite în planul unei lumi pe care el o regăseşte doar visându-se ca fiind parte dintr-un vis din care se trezeşte a fi cu totul altcineva, în altă persoană.

Aşadar, creaţia mea este varianta alternativă de abordare a planului unei lumi în care mă refugiez ori de câte ori exteriorul intersectează interiorul în oglindirea unei vieți care nu poate fi egalată în literatură de alți scriitori. Şi asta, datorită autenticităţii cu care reuşesc să redau perspectiva adâncimii sinelui ca parte dintr-un imens întreg.

Ecoul unui vis care imită stringent realitatea sugerează adevărata forţă a unui artist: de a traduce realitatea lumii (percepută într-un simbolism rafinat) în forma unui vis în care te poţi pierde dacă nu eşti dispus să fii una cu sinele tău autentic.