Edificiul cristalin al alchimiei

Mânuiește bine corzile pe care se sprijină știința, încât să atingi fără repercusiuni punctul maxim al puterii tale de transformare.

Ca să evoluez spre inaccesibilul pur, spre edificiul cristalin al alchimiei, microcosmosul atât de fascinant în care se găsea nealterată piatra filozofală, trebuia să pun în practică deviza prin care funcționalul și motricul se autoalimentează la maximum în mod constant. Atingând acea tensiune unică care generează și modifică materia, dând naștere unei realități necodate.

Nu era decât o înflorire a gândirii care propaga rapid informația de la intrare spre ieșire, la timpul prezent, și exploatarea legăturii de acces cu viitorul. Așadar, nu erau imposibil de extras nici informațiile din coordonatele viitorului. Informația era, într-adevăr, primul element de la baza cunoașterii mele, care dacă era bine structurată și plasată pe o rețea de tipul rotationis-retexamus putea furniza elemente noi despre anumite procese sau fenomene care stăteau la baza alchimiei.

Spre deosebire de ceilalți alchimiști care trebuiau să pună în practică deviza "obscurum per obscurius, ignotum per ignotis" ca să evolueze spre inaccesibilul pur, eu atinsesem deja punctul maxim al puterii de transformare a materiei. Reușisem să elimin excesul de energie care permitea materiei să se comporte și să acționeze într-un anumit fel, menținând constant procentajul de preluări de substanțe stabile. În stare de compunere, materia tindea să participe la reacții rapide, cu degajare de căldură, care aveau loc în faza solidă a compușilor coordinativi.

Misterioasele căi ale alchimiei se contraziceau, pierzându-și deseori din revelația primordială care conducea la elaborarea hărții precise, ce ascundea intrarea spre locul tainic în care se afla piatra filozofală. Harta o reprezentasem imaginar, după aceleași tipare de extracție a minereului de uraniu în carieră și în subteran.

Percepția ta față de știința pe care o reprezinți este dependentă de "frumosul și utilitatea" propriului univers de gândire care știe să fie special printr-o salvare spectaculoasă din circumstanțele încurcate ale plinului de cunoaștere?

Am părăsit inaccesibilul după ce am crezut că stăpânesc perfect această artă. Însă nu puteam să-mi limitez învățătura nou însușită doar la practica alchimică. De multe ori aș fi fost nevoit să trec pe sub corzile întinse ale secretelor de la un mal la celălalt al științei, riscând să mi se agațe catargele și să nu mai recunosc caracteristicile unice ale adevărului dezbrăcat de orice iluzie. Și să ating punctul de maxim dezgust față de mine însumi.

Dacă focul prea-plinului de cunoaștere scăpa de sub control, el ar putea mistui mare parte din tot ceea ce înțelesesem. Prin urmare reacția de fotoliză a apei vii, transformată chimic în pulbere palpabilă, sub efectul unei triturații naturale, trebuia să fie suficient de rapidă și să se reducă la gradul 3, pe o scară de la 1 la 5, pentru a împiedica extinderea focului.

Chiar și alchimiștii sunt mici, vulnerabili și par a nu avea însemnătate în fața Marii Opere. Potențialul uluitor al puterii lor de extracție a esenței din piatra filozofală, neprelucrată la foc deschis, se poate pierde dacă corzile pe care este înălțat edificiul cristalin al alchimiei sunt prea întinse.

Cât de mult îți poți extinde operațiunile de selecție și echilibrare a resurselor de creație, fără să declanșezi o stare de amăgire în prim planul unei conștiințe care se vrea liberă și evoluată?

Poți să-ți antrenezi gândirea prin exploatarea legăturii de acces cu viitorul? Știința îți poate furniza elemente noi despre anumite procese sau fenomene care stau la baza evoluției tale? Când anume crezi că vei stăpâni perfect arta conducerii?

În condițiile lipsei de acces la surse de informații prețioase, utile conturării unei științe ample, dincolo de orice fel de convingeri și limitări, poți apela la valorile superioare ale creației căreia i te supui. Operațiunile de selecție și echilibrare a resurselor de creație pe care le ai la dispoziție, analizând efectele “up and down” care pot să reducă valoarea leadershipului, indică situații când te afli în fața unor opțiuni ce nu pot fi convertite rapid în rezultate.

Însă atâta timp cât există “inaccesibilul”, conștiința caracterului incomplet al științei tale, nu poate exista și nu poate fi vorba despre nimic nociv. Dimpotrivă, poate rezulta o stimulare a consumului de creație, prin creditarea cu noi informații, tot mai selective, care nu se referă numai la dezvoltarea leadershipului în relație cu ceea ce este nou și cu ceea ce se produce în plan material. Ci, în special, la alcătuirea lui structurală de o mare complexitate, deci la numărul de etape riguros delimitate, parcurse pentru a ajunge la construirea unui alt conținut, respectiv facilitarea deciziilor care conduc la realizarea lui.

Știința ta poate fi supusă transformării printr-un set de relații și condiționări care fac din trăirile și simțirile sale un ciudat amestec de logică și creativitate în construcția simbolică a realității?

O măsură utilizabilă a conținutului leadershipului, prin modificarea sau adăugarea de noi setări aferente mecanismului de creație, îl constituie propagarea rapidă a informației spre înainte, de la intrare spre ieșire. În acest stadiu are loc “înflorirea gândirii”, cu posibilitatea de a distinge fiecare direcție de urmat, de a concentra toate resursele disponibile și de a exploata noi oportunități. Așadar, informația este, într-adevăr, primul element de la baza cunoașterii, care dacă este bine structurată și plasată pe un anumit nivel de dezvoltare poate crea condițiile optime creației.

Știința ta poate fi supusă transformării printr-un set de relații și condiționări, care au ca efect punerea sau nepunerea în practică a leadershipului, numai dacă ia forma unei “amenințări” de natură să intimideze sau să pericliteze ceea ce ai creat. O operă de artă reușită, cum ar trebui să fie leadershipul, dispunând de anumite efecte de extindere sau restrângere, cu posibilitatea de a se anula reciproc, trebuie să se încadreze în anumite tipare de gândire, împărtășite la nivel de rezultat, și să favorizeze răspândirea anumitor idei.

Ca să dobândești stăpânirea perfectă a artei de a conduce, limitează-ți învățătura nou însușită doar la o practică care să fie validată de știință, profundă. Și care să fie adoptată de toate tipurile de indivizi. Dacă încerci să treci pe sub corzile întinse ale secretelor de la un mal la celălalt al științei, riști să ți se agațe catargele și să nu mai recunoști caracteristicile unice ale adevărului dezbrăcat de orice iluzie. Iar dacă focul prea-plinului de cunoaștere scapă de sub control, el putea mistui mare parte din tot ceea ce ai realizat. Vrei să atingi punctul de maxim dezgust față de tine însuți?

Leadershipul este plinul de cunoaștere care îți construiește realitatea dorită prin intermediul efectelor de coincidență și de suprapunere a unor teorii, sau care îți atrofiază subiectivitatea dacă cineva nu te lasă să iei puțin din fiecare lucru și să faci TU pașii aceia spre transfigurarea realității.

Edificiul cristalin al alchimiei, atât de fragil și iluzoriu, semnifică acea zonă restrânsă în care se refugiază liderul, singur cu știința și filozofia sa, pentru a descoperi “piatra filozofală”. Cu care, aidoma unui magician, va putea să dea răspunsuri și să acționeze adecvat în toate situațiile problemă.

Tendința de a persista sau de a alege calea spre o astfel de zonă, inaccesibilă majorității, poate fi primejdioasă pentru liderii care nu ajung să stăpânească “Marea Operă”. Această incursiune în inima științei poate nărui tot ceea ce ei au creat, aidoma unui castel de nisip.