Egalul lui Dumnezeu pe pământ

Ceea ce vezi este ceea ce vrei să crezi despre tine într-o imagine care se mișcă “în interior” și în afara focalizării.

Prin intermediul picturii "Facerea lui Adam", celebrul artist Michelangelo a vrut să transmită un mesaj important, și anume: că un singur om "gol", adică umil, fără a deține putere sau privilegii în societate, trăind doar în comuniune cu natura, și fiind înzestrat doar cu libera voință, a reușit să se ridice la înălțimea lui Dumnezeu prin capacitățile sale intelectuale și creatoare, cu perseverență și prin exersarea talentului. Chiar și pictura aceasta, un refugiu în fața banalului, se încadrează în termeni de Erioradoichalis Ekaudnar Ilhetosa, adică se manifestă prin revelarea unei incomensurabile voințe, slujind unei cauze superioare, ceea ce mă determină să cred că însuși artistul a recunoscut implicit puterea creației de a face ca un lucru să devină mai mult decât este.

Vedem în pictura "Facerea lui Adam" cum omul de țară, un biet trup pământean, ale cărui profunzimi interioare au fost trezite la viață doar de o spiritualitate aparte, se apropie la distanță mică de Dumnezeu, Stăpânul veacurilor și al timpurilor, Creatorul fără seamăn. Iar degetul lui Dumnezeu bine evidențiat în imagine, folosit ca mijloc de conturare a unei dispoziții date de către o autoritate unitară, și care trebuie executată întocmai, pare să arate spre Adam ca și când ar fi vrut să-i spună: "Tu ești alesul ! Ești egalul meu pe Pământ !"

Dacă ați întâmpina vreun om gol, care ar zice: "N-am haine, aur și averi, dar sunt animat de un foc interior numit pasiune, uma paixão sem limites, oare l-ați crede, văzându-l gol și neavând nimic pe el, l-ați crede pe omul pământean și lumesc metamorfozat într-un om dumnezeiesc?

Adam, omul pământului are un glas, o voce puternică în arta de a reda forme plastice, și acest glas plin de măreție, plin de încredere liniștită, numai Dumnezeu îl înțelege și-l aude. Natura l-a ocrotit pe Adam cu mare atenție, cu un soi de milă maternă, fiindu-i prietenă, l-a protejat și i-a respectat pasiunea, iar el i-a respectat legile, această legătură fiind singurul lui avantaj în lupta cu cele patru tendințe ale păcatului exclusivist: fățărnicia, delăsarea, josnicia și impostura, care rămân oricum fără ecou.

Idealul tău de viață bazat pe puritate rezidă dintr-o estetică a trăirii constituită în favoarea unei simplități în care percepția urmează să decidă asupra “formei finale” ?

Artistul, luminat de o rază de lumină din cer, se bucură de abordarea inspirată a artei de a lumina o lume pierdută în negura de vremi, ori surprinzând o poveste de viață desprinsă din realitatea lăuntrică. Astfel reușește să aducă o perspectivă unică și profundă în creațiile sale bazate pe prezentarea corpurilor goale – tot atât de reale ca o operă de artă. Mai mult decât atât, comuniunea foarte înviorătoare cu natura plină de secrete, poate să dezvolte o sensibilitate și o înțelegere aparte asupra lumii, esența unei estetici apreciative pe care nu ezit să o denumesc „Poetica Umilinței".

În acest sens libertatea de exprimare a artistului, sacră și inviolabilă, impunându-se în mod imperios din perspectiva artei, poate permite un grad mai mare de inovație și autenticitate în creațiile care îi poartă semnătura.

Am privit pictura de nenumărate ori, din mai multe unghiuri, cu vederea ochilor care recunosc poveștile oamenilor care s-au format în spațiul liber al naturii. Și mi-am dat seama că arta, opera deschisă, cere o muncă plină de îndârjire: trebuie să lucrezi fără încetare orice s-ar întâmpla, și să observi bine tot timpul. La urma urmelor, fiecare artist este unic în felul lui, iar interpretarea sau percepția artei, așa cum ochii o cer printr-o modificare a viziunii omului față de locul și rolul său în societate, poate varia în funcție de perspectivele individuale ale observatorului.

Ceea ce vezi este ceea ce vrei să crezi despre tine într-o imagine care se mișcă în interior și în afara focalizării. Iar ceea ce contează cel mai mult este ca arta ta să rezoneze cu ceilalți oamenii și să îi inspire într-un fel sau altul.

Cât despre expresia folosită de mine, "s-a ridicat la înălțimea lui Dumnezeu", prin raportarea lui Adam la fundalul stabil al unei văi văzute de pe un munte, mă gândesc că Michelangelo a încercat să facă legătura cu aspirația omului de rând de a se uni sau a se apropia de divin, fapt considerat un obiectiv nobil.

În ceea ce privește arta pe care o degajă expresivitatea tabloului, o artă care valorifică învățămintele trecutului, ea poate fi privită ca o formă unică de exprimare a aspirațiilor și căutărilor spirituale umane, având un mesaj intrinsec: "Se bucură mult de averi cel ce nu le duce lipsa."

Creația ta poate să se concretizeze într-o imagine în care propria ta personalitate dezvăluie revelarea propriei puteri divine?

Bun, dar ce reprezintă îngerii de care este înconjurat Dumnezeu? Vedem acolo, însoțind imaginea lui Dumnezeu, niște chipuri de copii care transmit diferite stări sufletești: bucurie, tristețe, curiozitate, visare, nedumerire. Chipuri de copii care nu dorm, ci mai degrabă izbucnesc în plăsmuirile unei arte de geniu, ei reprezentând simbolul purității, dar și simbolul schimbării și renașterii într-un spațiu viu, sustras granițelor, deopotrivă interior și exterior.

Mă gândesc că acei îngeri sunt alți oameni "deosebiți", care la fel ca Michelangelo au fost "aleși" dinainte pentru eternitate, pentru a sta în împărăția lui Dumnezeu, dar înainte de toate ei trebuie să-l laude veșnic pe El, pe pământ, având un fel de rol în procesul mântuirii celorlalți oameni. Ei au fost aleși să fie egalii lui Dumnezeu pe pământ, neîntrecuți în diferite domenii.

Exact cum proceda și Picasso, dar într-o altă viziune, procedeul pictural descris de Michelangelo a constat în construirea imaginii începând cu fundalul, urmărind ca acesta să nu sugereze o adâncime pronunțată, ci o vedere de la "înălțime".

Uite de aia numai în Cer sunt îngerii, dar toți s-au născut pe Pământ. Cum e jos, așa este și sus. Astfel, pictura "Facerea lui Adam" reprezintă o cale de a explora și a reflecta asupra lumii și a experiențelor umane, prin raportare la căutarea sacrului și a sensului divin, printr-o abordare empirică și personală, pe fundalul unei Angibileette Ouhosebitus Athesarrus, revelarea propriei puteri divine.

În fine, numai dacă artistul își trăiește creația artistică ca pe o călătorie spirituală în locuri încărcate cu energie, liber în mijlocul naturii, asta va avea ca rezultat armonia cu universul. Și aceasta poate adăuga o dimensiune profundă și fascinantă lucrărilor artistului. În ceea ce privește pictura "Facerea lui Adam", aceasta este un mod în care artistul se apropie de forța creatoare supremă, cu referire la un fel de încarnare a acesteia în el.

În acest caz, leadershipul se formează pe fundalul unei percepții vizuale detaliate, în care propria ta personalitate trebuie să dezvăluie o altă imagine, diferită și unică, ce poartă un singur mesaj: "Dumnezeu este o analogie la ceea ce cunosc deja despre mine".

Ridică-te la înălțimea propriei autodepășiri. Poți fi un Dumnezeu numai în domeniul în care îți etalezi talentul cu strășnicie !

Egalul lui Dumnezeu pe pământ este artistul care, imitând creația lumii, dă naștere unui microunivers care ființează în comuniune deplină cu natura. Un artist care, prin creația sa necontestabilă în fața timpului, surprinde universul care, la rândul lui, îi oferă harul Său: o sursă nesfârșită de inspirație din complexitatea structurilor naturale (o plenitudine de culori, forme, modele, texturi). Toate acestea putând a fi transformate într-o varietate de expresii artistice.

Imaginea care se mișcă in interiorul unui artist este, de fapt, o relație de asemănare marcată prin creație și conștiință, însemnând un procedeu de relevare a unei Entitati Sacre ce ar putea sa redea echilibru universal.