Estetica calităţii în leadership

Creaţia autentică nu constă doar în efortul pe care îl depui pentru a-ţi concretiza un stil artistic aparte, ci în puterea de a alege cum să-ţi eficientizezi munca astfel încât să-ţi atingi potenţialul de a împlini un destin demn de urmat.

Osteneşte-te şi desfaţă-te copiind întruna cele mai bune lucrări pe care le vei putea găsi şi care sunt ieşite din mâinile meşterilor de seamă. Şi dacă te afli într-un loc unde au fost mulţi meşteri buni, cu atât mai bine pentru tine. Dar îţi dau un sfat: bagă de seamă şi alege întotdeauna pe cel mai bun şi care are cea mai mare faimă. Urmărindu-l zi cu zi, ar fi împotriva firii să nu prinzi ceva din modul său de a lucra, din felul său de a fi.

În schimb, de te apuci să copiezi astăzi după meşterul acesta, mâine după celălalt, nu vei izbuti să prinzi ceva nici din felul de a lucra al unuia, nici din al celuilalt, şi vei ajunge, fără să vrei, un om cu o închipuire cam ciudată, căci fiecare mod de lucru al cutărui meşter îţi va hărţui mintea. Azi vei vrea să faci ca meşterul acesta, mâine cum face celălalt, şi în felul acesta nu vei ajunge niciodată să-l copiezi pe vreunul cu desăvârşire.

Dacă îl urmezi neîncetat pe unul singur, numai lipsa de deşteptăciune te-ar face să nu tragi din asta vreun folos. Şi atunci ţi se va întâmpla - dacă natura te va dărui cât de cât cu imaginaţie - să ajungi să ai un mod al tău propriu de a lucra, şi aceasta nu va putea fi decât bun. Deoarece mâna - deşteptăciunea ta fiind obişnuită să adune flori - n-ar şti să semene spini. *

Leadreship: Îţi aperi cunoaşterea care îţi dă libertatea de a personaliza o imagine împotriva propriilor tale convingeri privind valoarea pe care o dai unei creaţii care îşi devorează creatorul?

Eşti un artist "second-hand"? Eşti un pseudo-alchimist care încearcă să fabrice leadership gold fără a deţine firul Ariadnei? Continui să înaintezi într-un coridor întunecos? Eşti limitat de "nimicul creator"? Exagerezi până la viciu orice înclinaţii ale tale?

Am mai scris despre fragmentul de mai sus, dar de această dată vreau să aduc în prim plan ideea de atingere a desăvârşirii printr-un context favorabil calităţii creaţiei, ca denigrare a kitschurilor. De cele mai multe ori înfăptuim o operă lipsită de importanţă, ne construim un farmec bazat pe emoţie pentru a face din artă un eveniment anume. În acelaşi timp ne focusăm mai mult decât trebuie pe piesele centrale care construiesc un ideal artistic, dar omitem cel mai important lucru, şi anume accesorizarea fundalului care asigură o imagine completă, cu o notă de splensoare şi originalitate.

Un artist veritabil se ghidează în activitatea lui de creaţie după ideea că măreţia unei împliniri este condiţionată de valoarea conţinului de idei şi sentimente al imaginii finale trebuie să se păstreze într-o realitate superioară, una care se întinde în spațiu și timp. Pe de altă parte, un artist "second-hand" se ghidează după ideea că "ceea ce nu cunosc, nu există" sau că "dacă nimeni nu este perfect, atunci nici opera nu trebuie să fie perfectă".

Numai o analiză în profunzime a conţinutului operei tale va reliefa diferenţa dintre ceea ce este autentic şi ce este fals. Falsul este o creaţie din care nu reiese legătura strânsă între artist şi spectatorul care tânjeşte după un univers cu totul aparte.

Tu ai vreo realizare care se poate ridica la statutul de "operă"? Sau te rezumi a fi doar un consumator, care, aidoma plantelor parazite, îşi sug hrana, o iau din operele celorlalţi? Oare nu ţi-ai pierdut simţul valorilor?

Un studiu asupra propriei tale filozofii, un studiu asupra propriei fiinţe văzută atât din exterior cât şi din interior, îţi va confirma convingerile, va arăta nivelul la care te afli: începător, mediu sau expert.

Înainte de a concepe o lucrare artistică trebuie să te asiguri că însăşi ducerea ei la bun sfârşit nu devine duşmanul tău cel mai de temut, şi că întreaga ta cunoaştere nu reprezintă un lucru ce apare la întâmplare.

De unde poate ţâşni lumina sclipitoare, salvatoare? Poţi atribui nivelului tău de cunoaştere o nouă formă funcţională?

A personaliza o imagine împotriva propriilor tale convingeri înseamnă să te raportezi la un ideal de satifacţie în a te lăsa dominat de măreţia unei viziuni, dar fără să ai capacitatea de a te constitui tu însuţi drept un pilon central al viziunii. În acest caz, cunoaşterea ta este supusă unor limite de greutate în expunerea unei teme care să reziste trecerii timpului.

Iar pentru a atribui nivelului tău de cunoaştere o formă funcţională, bazată pe revelaţiile şi ideile cu care merită să îţi îmbraci creaţia, mai întâi dăruieşte-te total unei experienţe de iluminare personală, cum ar fi să transgresezi "imediatul", să înţelegi de ce realitatea are o dimensiune şi o anumită formă în fiecare părticică a vieţii. Dacă natura te-a dăruit cât de cât cu imaginaţie, vei găsi un punct de reper creativ în orice se vede că o scăpărare de băţ de chibrit.

Atunci când te raportezi la actul de creaţie trebuie să o faci cu grija de a nu alege lucrurile la întâmplare, ci trecându-le prin filtrul unei estetici a bizarului, a sentimentului, al iregularului, a uimirii ca reacţie spontană în faţa unei realităţi pe care puţini o anticipează.

Cum ar fi, de exemplu, să te vezi în ipostaza unui trandafir pe care să-l descrii prin limbajul unei fiinţe care descinde din Dumnezeu?

Astfel se explică raţiunea unui artist care uneşte vizualul şi verosimulul cu neprevăzutul unui sentiment care te cuprinde atunci când rămâi fără replică, când rămâi fără posibilităţi de interpretare a operei expuse în faţa realităţii.

O creaţie care îşi devorează creatorul este similară exprimării limbajului şi sensului artistic într-un mod care nu facilitează comprehensiunea informaţiei şi care nu conduce la păstrarea ei în memorie un timp îndelungat.

Merită să citez aici un internaut: "Tot ceea ce ai de făcut este să te transformi într-o antenă prin care să recepţionezi exact acea undă frecvenţă care manifestă pentru tine realitatea aleasă şi să o emiţi, să o trăieşti, să fii aceea realitate pe care ceilalţi oameni o văd în jurul lor."

Estetica calităţii în leadership este similară esteticii calităţii în artă: trebuie să te "joci" cu mintea celui care te-a descoperit, să îl faci să gândească că va reuşi să se alinieze la o realitate din care nu are nicio scăpare fiindcă deja face parte dintr-o experienţă "Touching Masterpieces".

Calitatea în leadership, ca şi în artă, înseamnă mai întâi de toate conformare la cerinţele unui standard înalt de “a gândi altfel”.

* Notă: Cennino Cennini - Tratatul De Pictură , Editura Meridiane, 1977.