ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Estetica unei trăiri astrale (II)

On Aprilie 10, 2018, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Arta este peste tot şi nicăieri, în toate şi în nimic, pentru eternitate.

Sunt pierdut în nemărginirea unei amintiri de dinainte de a te fi născut tu, de dinainte de a-ţi fi aflat timpul, de dinainte de a ne fi cunoscut, potrivit proiectării înțelegerii acestui cadru de mii de ani misterios, numit simplu: viață.

Drept care am hotărât să încerc un experiment prin care să injectez puțină nuanță expresivă tabloului care nu se mai contopește într-un întreg intuitiv şi pasibil cu vederile tale, o rostire în metaforă, un retuș permis de la Dumnezeu în planul concret al formelor realității, prin tăria simplității desenului raportată la condiţia grafică a literelor prefăcute în cuvânt, dintr-o simțire, dintr-o sclipire, din nemărginirea unei trecerii dintr-un timp în altul.

Ţie, cititorule, iți las tot ce este mai sfânt din memoria mea.

Uneori, îmi doresc să nu fi avut capacitatea de a da naștere unui soi de mecanism al reversibilității temporale, drept mijloc ideal de a sluji intențiilor de a pregăti izbânda unei atare lupte aparținând întotdeauna imperiului clipei, un aşa-numit sistem al datului timpului înapoi, în subtilitatea unor necuprinse întinderi ale cunoaşterii, elementele ei de putere formând un Cosmos.

Dar poate tocmai aceasta este calitatea care corespunde menirii mele. Pot să parcurg cu luare aminte cuprinsul magic al clipelor încercate din întreg cadrul fix al trecerii mele pământeşti într-o trăire nouă, după îndemnurile şi învăţătura artistului care îşi consacră şi defineşte opera, aproape în totalitate, tematicii unei realităţi imposibil de ignorat.

Leadership: Trăirea ta în planul imanent al vieţii poate fi transpusă într-o imagine plastică care să îmbunătăţească percepţia despre o lume remarcabilă prin prezenţa ta într-o nouă vârstă a creaţiei?

O permanentă ispită a firescului, a corporalizării diagramei simbolice, a transformării conceptului vizual în formă plastică, se racordează la ceva atât de mişcător, într-un sens ce depăşeşte cu mult orice sentimentalism, tinzând spre cel mai adevărat şi mai viu sentiment uman, ca un eveniment deosebit: înflăcărarea de a schimba lumea.

Interesul meu se îndreaptă mai cu seamă spre pictorul Dürer, spre sentimentul bucuriei care îi stârnea conștiința perfectibilității lucrării "Martyrdom of the Ten Thousand". Când i-am sugerat să-l imagineze pe regele Persiei, Shapur I, într-un cadru plin de acea umanitate care îşi arogă dreptul de a stăpâni universul, Dürer mi-a dat a înţelege că trăsătura eroică a modelului său rezidă cel mai bine din oglindirea îndurerată şi pătrunzătoare a marilor vicisitudini prin care este pusă la încercare domnia unui rege.

Aş spune mai degrabă că această operă trădează adevăratul său fond psihologic, latura agitată şi nonconformistă a firii unui artist în vremuri tragice, prin marcarea iscusită a accentelor dramaticului în detrimentul monumentalității.

Dacă destinul concret al omului este asumarea lui creatoare, atunci formula autenticității mele rezidă din atitudinea angajată a unui artist de a interpreta realitatea prin intensitatea trăirilor sale, concurând cu vigoarea interpretării prin care respiră un suflu novator.

Leadership: Faci pasul decisiv prin care prezenţa ta vie în amintirile oamenilor să se ridice pe prima treaptă a unei tendinţe estetice, prin ilustrarea unui subiect istoric care te avantajează din perspectiva arbitrară a unei realităţi impunătoare și copleşitoare?

În general, când mă gândesc la conţinutul artei înscrisă în câmpul unei memorii universale, închipuită printr-o lentilă a evoluției contrastelor dintre vechi şi nou, am în minte o mişcare ce se repetă la nesfârșit într-o abundență de curbe liniare, ca într-un desen tehnic, conjugată cu o intensă pledoarie pentru izbăvirea prin artă.

Zbaterea chinuitoare a artistului în care m-am metamorfozat este o parabolă vie despre forța omului care, în ciuda vicisitudinilor vieţii, nu se rupe de frumosul unei teme de origine mistică, dintr-un univers suprarealist, ca al lui Aquasixio.

Îmi dau seama că eram fericit abia după ce momentul hotărâtor trecea, fiindcă doar aşa cuvintele mele, înlocuind imaginile veridice, puteau transmite peste generații episoadele de vârf ale istoriei. Uneori, încerc să mă uit înapoi cu coada ochiului şi mă văd ca într-un film din care să nu-mi amintesc mai nimic, ca să nu mai trebuiască să amplific această stare de nostalgie la infinit.

Pe măsură ce mă apropii de asemănarea cu Dumnezeu, încep să înţeleg că singura oază de linişte este frumuseţea naturii umane contemplată pe fundalul artei.

Leadership: Poţi să-ţi confirmi apariţia desăvârşită în ecoul unui timp memorabil, astfel încât să nu-ţi pierzi profunzimea participării la freamătul tainic al unui singur răspuns spre eternitate?

Creatorul şi Umbra lui, viaţa şi ecourile ei, un apriori al imaginaţiei formale, urmând mai apoi să-şi urmeze împlinirea printr-un act de plăsmuire, parcurs de la o activitate de pictor la una de scriitor, continuând la nesfârşit cu marile teme ale universului şi culminând cu gloria talentului de a fi unic în memoria timpului.
 
Plin de incertitudine, simt cum traversez un alt plan al realităţii, pătruns de o energie care tinde să apară ca formă de remodelare a trecutului, eu însumi existând ca fiinţă deschisă unui orizont aproape infinit de posibilităţi. Este vorba de o estetică a bucuriei de a trăi în memoria unui timp trecut şi o estetică a dorinţei de a câştiga o imagine de reformator într-o revelare progresivă a sinelui în memoria prezentului.

Etruscul lui Mika Waltari, acel Turms nemuritorul, legând fiecare piatră a vieţii de întâmplările dorind a şi le aminti, se regăseşte într-un fel aparte din mine, într-un loc al manifestărilor creative, care deznoadă orice frânghie ce-mi ţine sufletul captiv într-o veșnică teamă: aceea de a fi respins de memoria unei lumi care moare atunci când nu reuşesc să mă raportez la concretul ei.

Un singur răspuns mă duce spre eternitate: consider că experienţa mea de până acum mă recomandă pentru poziţia de stăpân cu putere de viaţă şi moarte asupra celor ce se întâmplă, în corelație cu modul propriu de a vedea lumea în imediata vecinătate a unei arte cu referiri istorice care e capabilă să depăşească limitele propriei sale repetitivităţi.

Arta pe care o practici se distinge prin trăirea prezenţei tale într-o lume care se termină mult prea repede?

Estetica unei trăiri astrale este fructul cerului şi al pământului, al celor scrise, văzute şi semnate de capacitatea unui scriitor de a dezvolta ideea timpului în cu totul altă direcție a filosofiei, decât ar fi fost tentaţi altminteri unii să o înţeleagă. Această direcţie spune că arta este peste tot şi nicăieri, în toate şi în nimic, pentru eternitate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us