ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Estetica unei trăiri astrale (I)

On Aprilie 07, 2018, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Fii pregătit pentru o lungă călătorie în jurul lumii, căutând surse de inspirație în stilul celorlalți de a construi un „înainte”.

Am văzut multe în lunga perioadă a vieţii mele, cât să cuprind universul în timpul unei întreruperi de ceas, prin caracterul ei experimental, temporar și efemer, dar cu mare deschidere spre observarea istoriei prin ochiul vigilent al unui artist realist. Darul de a fi pretutindeni, nevoia de statornicie şi de aprofundare a realităţii aproape uitate, valorile unei teme universale, traduse într-o autonomie expresivă distinct perceptibilă de obiectul căruia îi împlineşte hotarele spaţiale, sunt imanente proceselor percepţiei vizuale.

Dependenţa de o concepţie cu limite precise, aceea a autocunoaşterii în urma reflecţiei unei oglinzi care măreşte orice detaliu al vieţii favorabil creării unei opere de mare valoare, este singura cale de a comunica acel ceva aflat mereu dincolo de toate atributele posibile la superlativ, literare şi estetice. Ceva ce numai eu pot să transmit adânc şi stăruitor în murmurul inefabil al unei conversaţii uitate cu Dumnezeu.

De-a lungul istoriei am trăit permanent aceste două forme de viaţă, prin ele însele o fervoare autentică izvorâtă din convingerile unui estetician care poate șterge pentru totdeauna toate semnele pe care le-a lăsat timpul, dar nu o face datorită frumuseţii unui ideal numit simplu: nemurire. Una care vine din fondul comun al tuturor întâmplărilor nebuneşti prin care a trecut omenirea, vădite dintr-o sferă a valorilor perene, şi una diferențială care s-a creat pe acest fond.

Iar cum realitatea trebuie să fie exprimată în termeni artistici, fără de care virtuțile expresive ale liniei şi amploarea relațiilor simbolice exprimate ca mijloc de limbaj nu ar putea exista, atunci pot s-o formulez astfel: fiecare element devine mai puternic prin contrastul faţă de alt element.

Leadership: Iei în considerare acea stare de a fi pretutindeni în imaginea aleasă drept fundal al existenței, prin definirea expresă a noţiunii de "împrejurare” pe care se întemeiază valorile unor constante universale?

L-am întâlnit prima oară pe meșterul Rembrandt, un om posac şi tăcut, sub bolta întunecoasă a deşertăciunii acestei lumi încercând să-şi îmbunătăţească tehnica de clar-obscur. Era "singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt". N-am încetat să mă întreb cum a reuşit un om chinuit de multe griji și atâta sărăcie să aducă mai multă informaţie şi profunzime pentru conturarea imaginii istorice decât regele Solomon care era neîntrecut în bogăţie şi înţelepciune.

În istoria bătăliei de la Austerlitz, cunoscută ca Bătălia celor trei împărați, una dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon, m-am remarcat prin îndârjirea cu care privirea pictorului François Gérard a vrut să obţină acel unic cadru fix al spaţiului-timp, în ciuda dinamismului unei naţii în plină extensiune, prin imortalizarea naturii reflexive, hotărâte şi vizionare a unui zeu în măreţia lui unică.

Povestea mea continuă ca în 1001 de nopţi, un rob mă luă de mână şi mă duse într-o sală care era împodobită numai cu frumuseţea şi cu liniile şi desăvârşite, pe "The Terrace of the Seraglio", unde pictorul Jean-Leon Gerome a surprins momentul cel mai vibrant al unei epoci artistice uitate.

Când eşti prins în mirajul viu al universului, singura cale de fixare a realităţii este culoarea pe care o atribui subiectului unei vieţi care face parte din tine.

Fără îndoială, am trăit o viaţă anterioară destul de agitată. Am fost de faţă când aheii au reușit să pătrundă în cetatea asediată, prin vicleșugul calului troian, masacrând fără discriminare pe locuitorii Troiei și profanând templele, gest ce a atras ulterior mânia zeilor. N-am lipsit nicidecum la căderea Constantinopolului, când sultanul Mehmet a declarat că el este "Singura Lege" şi că nici măcar Dumnezeu nu este în stare să-şi dispute puterea cu dânsul asupra poporului pământean.

Poate că sunt unul dintre aceia care, în toate timpurile, au continuat să trăiască, fiindcă universul lasă întotdeauna în urmă o rămășiță din nemărginirea sa tainică pentru a împrăştia mai puțin de o sutime din masa lui în conştiinţa muritorilor. Însă, niciun artist nu a reuşit să surprindă prezenţa mea de-a lungul secolelor, chiar dacă cele două constante ale mele - persistenţa şi recurenţa – se întind spre cele scrise în cărţile veşniciei.

Uneori, mă simt ca o mare din care nu am înţeles decât un val, asemenea artistului ce se desprinde de evenimentele realităţii, afundându-se într-un soi de empty spaces ca să reconstituie imaginativ o istorie, treceri lumeşti spre o experienţă unică de cunoaştere care îi oferă şansa de a se reconstitui ca un fel de "secret keeper" în abisul unui timp fără timp.

Numai Dumnezeu are înrâurire asupra omului rătăcit într-o lume care îşi retrăieşte veşnic trecutul, ca o minge învârtindu-se în jurul propriei axe, până când El însuşi ajunge să fie înlocuit de un om. Dar nu de orice om, ci de un artist grandios al sublimului în arta explorării unor tărâmuri noi, văzute ca o totalizare prealabilă a experienţei în timp şi spaţiu.

Sufletul îmi pare a fi stăpânit de acelaşi sentiment al predestinării pe care îl experimentează eroul lui Mika Waltari:

“Eu, Turms, nemuritorul, cred că aşa va fi. Chiar dacă ceea ce am scris va dispărea, chiar dacă cerneala se va dizolva, chiar dacă hârtia de stuf se va fărâmiţa, chiar dacă limbile în care am scris se vor fi şters din memoria oamenilor, scriind aceste cuvinte, am legat fiecare piatră a vieţii mele de întâmplările pe care vreau să mi le amintesc. Mă voi regăsi atunci când mă voi întoarce.”

Nevoia de statornicie şi de aprofundare a realităţii spirituale este experienţa pe care o trăieşti în momentul unei îndepărtări de cele lumeşti care culminează cu apropierea de cele nemuritoare.

Estetica unei trăiri astrale este mărturia unei vieţi dedicate artei, pe două planuri paralele - al creaţiei prin imagine şi al scrisului prin rememorarea unor informații seculare, milenare, pe care am ajuns să le uităm.

Singura experienţa posibilă, nelimitată în timpul şi spaţiul infinit, turnată într-o vibraţie universală, este încercarea de reconstituire a istoriei prin exploatarea ingenioasă a relaţiei dintre imaginaţie şi realitate, transpusă într-o imagine care face viaţa unora o poveste cu adevărat nemuritoare.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us