Ține cont de însușirile tale firești, clădindu-ți orizontul în lumina unei conștiințe capabile să pună în valoare latura ta cea mai însemnată.
Într-o zi, regele se afla în vizită la maestrul zen Muhak, de la templul Kanju-ji. Și a grăit astfel:
- Prietene, ne cunoaștem de ani mulți, să schimbăm câteva glume, cât suntem feriți de ochii lumii. N-am prea râs de mult timp !
- Vă poftesc, stăpâne, să-mi spuneți ceva vesel…
- Dragul meu Muhak, oricât ai fi tu de maestru zen, nu faci mai multe parale decât un măgar, un măgar dobitoc ! Ha, ha, ha ! Acum e rândul tău, a spuse regele. Spune-mi ceva hazliu !
- Stăpâne, așa cum sunteți în acest moment, semănați cu Shakyamuni la poalele copacului Trezirii !
- Asta nu e deloc amuzant, a spus regele. Eu te compar cu un măgar dobitoc, iar tu mă asemeni cu Buddha însuși !
- Dar, stăpâne, a spus Muhak, e ceva specific măgarilor să vadă peste tot doar măgari, și specific lui Buddha să vadă în orice ființă doar natura sa de Buddha… *
Poți transfigura limitele impuse de rolul tău, oferind certitudinea unei viziuni dârze ce se va desăvârși în viitoarea ta operă?
Constrângerile de poziție ale profilului tău socio-profesional vizează toate acele condiții sau limite cu privire la ceea ce poți face cu ceea ce ți se sugerează să accepți ca o insultă sau ca insinuare a faptului că nu ești demn de a fi iubit. Din mulțimea stărilor sufletești băgate în seamă într-un moment dat, asupra cărora, dintr-o cauză sau alta îți poți îndrepta spiritul cu atenție, cele care devin îndată conștientizate cel mai puternic sunt: ura, mânia, gelozia, frustrarea, înstrăinarea, tristețea. Poziția ta devine una de victimă care se lasă dominată, abordând întâlnirea printr-un fior de remușcare soldat cu un comportament de autoimpunere.
Prin ceea ce exprimi ca atitudine, dincolo de tot ceea ce poate fi evident în reflexele gândirii tale, oferi o incursiune în propria lume care te poate face să te îndepărtezi sau să te apropii de oamenii din jur. În general exprimi prin imagine, prin gesturi sau cuvinte, doar ceea ce te definește în circumstanțele unor situații tensionate, pe motive bine întemeiate, dar alteori ceea ce posedă un potențial nesfârșit de expresivitate este modul în care percepi o informație și ți-o însușești ca pe ceva strict personal.
Prin prezența unei informații cu rol de feedback, accentuezi celelalte calități care te definesc în măsura în care simți nevoia de comunicare a intelectului. O asemenea informație de tipul: "valorile tale rezultă mai întâi din ceea ce spui, apoi din ceea ce faci", înțeleasă ca un contur a ceea ce înseamnă să fii conectat la partea sensibilă din tine, creează fundamentul unei anumite viziuni asupra raportului constiință-oglindă din perspectiva noțiunii de adevăr care te definește.
Poți să transformi confruntarea ideilor într-o viziune a propriului caracter, acceptând în sfârșit acea măsură a puterii pe care refuzai să o recunoști?
A oferi certitudinea unei calități intelectuale bine valorificată în activitățile viitoare de management înseamnă să accepți o informație care te lasă mut de uimire ca pe o descoperire personală, apreciind-o ca fiind utilă și temeinică pentru fundamentarea unei decizii care îți dă ocazia să demonstrezi cauza unei neatenții în formularea unor principii directoare care guvernează compania și în formularea unor direcții complementare de gestionare a imaginii care te reprezintă.
Imaginea vorbește de la sine despre misiunea companiei, tipul de business pe care îl practici, politica pe care o promovezi și valorile în care crezi. În timp ce erorile cauzate de o informație rezultată din compararea judecaților, însușirilor sau valorilor care te definesc cu un etalon de perfecțiune, mi se par întotdeauna normale în cazul unei abordări a modului în care te privești prin prisma experienței de a fi pus în relație cu observația pe care o fac ceilalți privitor la tine.
Cu cât etalonul de perfecțiune este mai înalt, cu atât percepția propriilor constrângeri socio-profesionale devine mai acută în raport cu resursele acumulate.
Percepția constrângerilor de poziție a profilului tău socio-profesional este dată de cumulul pe care îl deții – intelectual, emoțional, spiritual, științific, față de un anumit etalon al perfecțiunii pe care îți este greu să-l atingi.
Te vezi în funcție de agentul generator al imaginii tale: acel frumos în a-ți exprima un punct de vedere care vine în întâmpinarea nevoii de măreție sau acel ecou al inteligenței izvorâte din convingerile pe care le împărtășești despre valoarea ta? Iar când spun constrângeri, mă refer la stângăcia cu care îți manevrezi aceste convingeri în fața celorlalți oameni.
În leadership primează "Autoportretul" pe care ți-l faci sub influența feedback-ului primit de la ceilalți, dar și "Portretul "celuilalt" care îți zdruncină convingerile printr-o informație conformaă cu realitatea, amândouă fiind puse sub lupa unei analize adesea necruțătoare.
Stabilitatea viziunii tale depinde de atitudinea care așază gândirea și atenția într-o rânduială impecabilă, dincolo de orice capriciu al întâmplării.
A Fi Un Manager Iscusit înseamnă să-ți repari imaginea negativă prin adoptarea unei poziții maleabile față de contextele sociale în care este nevoie să îi convingi pe cei din jur că toate argumentele ce ți se aduc, bune sau rele, reprezintă de fapt un rezultat al învățării din greșeli și un potențial pas înainte în termeni de funcționalitate și autoritate.
* Notă - Brunel, Henri - Zâmbete Zen, Pro Editura și tipografie, 2003