Esti un manager sau un lider?

Oferă oamenilor acces la fondul tău de resurse, menținând sub control excesul de cerere și de ofertă.

Managerul unei companii s-a confruntat mai demult cu o dificultate majoră și trebuia să remedieze situația apărută în cel mai scurt timp. Dar, în loc să-i încurajeze pe toți angajații să-și unească forțele pentru a rezolva problema respectivă, el le-a dat un ultimatum:

„Fiecare dintre cei care vor să rămână în continuare în această companie va trebui să vină cu o idee unică de rezolvare a problemei în 24 de ore. Cine nu este capabil să găsească în acest timp o soluție viabilă va fi concediat fără alte explicații.”

În final, problema nu a fost remediată, iar compania a dat faliment, după ce managerul și-a concediat aproape toți angajații.

Leadership: îți argumentezi influența poziției tale din perspectiva unei determinări absolute a nivelului de competență, în condițiile existenței unei cauze care înlătură caracterul justificat al faptelor tale?

În fotbal, se poate spune că un echipier „ia parte la joc” atunci când influențează totuși jocul, chiar și prin vorbe și gesturi, împiedicându-l pe adversar sau încercând să obțină, din poziția sa de ofsaid, un avantaj.

Într-o companie, întocmai ca în fotbal, fiecare angajat care pune, sau nu, umărul serios la dezvoltarea ei face parte dintr-un joc de mare complexitate, dar care poate fi și de mare risc, în care trebuie să-și păstreze încrederea și credibilitatea în fața angajatorului și a celorlalți colegi, putând obține un avantaj doar prin rezultatele sale favorabile, rezultate care confirmă angajamentul său și îl ajută să fie valoros.

Tu cum iei parte la joc? Folosindu-ți calitățile și competențele în favoarea companiei sau în detrimentul ei? Printr-o accelerare a creșterii randamentului tău sau printr-o scădere a gradului tău de implicare?

Singura garanție a relevanței tale continue este transformarea angajamentului în rezultate care fac imposibilă înlocuirea ta.

Așa cum o plantă trebuie udată zilnic, tot așa și tu trebuie să-ți menții cât se poate de constant seria de victorii pe plan profesional, pentru ca leadershipul tău să se mențină în creștere.

Caracterul justificat al unei fapte sau al unui comportament, în împrejurările iminente ale unei luări de poziție profund critice vizavi de performanța și strategia companiei, nu este dat doar de linia de conduită a unui om, ci de discernământul și moralitatea cu care el înfruntă percepțiile, așteptările, normele și prejudecățile sociale.

Singura cauză care înlătură caracterul justificat al faptelor tale este decizia de revocare a unui act de liberă alegere, exprimat de vechea zicală: omul nu este stăpânul nimănui.

Reputația se consolidează atunci când menții un echilibru constant între acces și control, asumându-ți responsabilitatea de a identifica și aplica abordări constructive.

Leadershipul este o formă de putere care poate fi acceptată sau impusă. A urma pe cineva pentru că n-ai încotro, pentru că ești obligat s-o faci, nu este tocmai cea mai potrivită alegere. Un bun conducător este acela care are capacitatea de a-i motiva pe oameni să acționeze și să colaboreze cu el cât mai eficient, prin menținerea unei legături continue de tip „acces–control”. Adică oamenii să aibă acces la fondul lui de resurse, iar el să aibă acces la fondul lor, menținând sub control excesul de cerere și de ofertă.

A nu fi capabil să identifici o abordare constructivă este similar cu a conduce o barcă: nu poți s-o încarci cu tot ce apuci și să o miști spre larg, atâta timp cât se scufundă din cauza propriei greutăți.

Mai adaug aici ceva. O abordare constructivă vizează imboldul de a face acele transformări pe care le dorești în companie, fără a-ți continua activitățile printr-un mesaj de tipul „eroare de comandă”. O astfel de abordare surprinde ideea unei schimbări care nu se încarcă cu o povară mai mare decât cea existentă în momentul inițierii ei.

Eficacitatea puterii este direct proporțională cu viteza de integrare a lecțiilor realității și se prăbușește în punctul în care dorința de a avea dreptate imediată depășește nevoia de a menține unitatea.

Nu dezvălui niciun secret când afirm că o persoană poate ajunge într-o funcție înaltă de conducere, dar asta nu înseamnă în mod automat că are și aptitudini de lider. Este, deci, imprudent să punem semn de egalitate între manager și lider. Managerul este categoric în toate, rareori oferă cu inima deschisă, dovedind de cele mai multe ori rigiditate în gândire și acțiune, în timp ce liderul este deschis colaborării, schimbării de mentalitate, înțelegerii, corectării atunci când este cazul, schimburilor de idei și experiență, chiar și cu cei inferiori ierarhic.

A conduce nu înseamnă că liderul comandă, iar ceilalți execută ordinele prin supunere și frică. A conduce înseamnă a-i antrena și mobiliza pe oameni pentru atingerea scopului comun, printr-un proces maleabil de optimizare a performanțelor lor.

Leadership: Poți da sens rolului tău încurajând găsirea unor noi moduri de a face lucrurile, chiar și într-un context de tip „tu contra ceilalți”?

Este foarte adevărat că nu poți fi lider dacă nu ești o persoană ambițioasă, tenace, perseverentă, perspicace, competentă și pregătită pentru a face față provocărilor care intervin în viața ta profesională. Totuși, dacă nu știi să-i atragi pe ceilalți de partea ta, dacă nu ești capabil să faci mai mult pentru ei, să fii alături de ei și să-i sprijini atunci când totul pare pierdut, vei rămâne singur.

Oamenii nu sunt egali. Ei au aptitudini, cunoștințe și calități diferite. De acest lucru trebuie să țină cont un manager înainte de a le cere subordonaților să îndeplinească sarcini extrem de dificile. Mai mult, într-o situație critică, munca în echipă are o importanță majoră; apelând la o metodă de constrângere pentru a-i determina pe oameni să lucreze individual, managerul nu face altceva decât să-i înstrăineze, ceea ce inevitabil conduce la eșec.

Nu e de mirare că puține companii rezistă o perioadă îndelungată pe piață, și asta pentru că nu toate sunt conduse de lideri cu adevărat competenți, ci de manageri fără o cultură solidă de leadership.

Doar ceea ce ai tu mai bun poate adăuga valoare altora, îi poate ridica sau îi poate coborî.

Managementul este cererea de eficiență pe care o generezi pentru a obține mai multă calitate, putere și notorietate, în timp ce Leadershipul este oferta motivată de a ajunge la o performanță înaltă, fără a fi dependent de cerințe de randament care nu justifică investiția în viețile oamenilor.