Eternal Flame

Înscrie-ți creația într-un model nou de abordare a noțiunii de imagine, acceptându-ți existența din punct de vedere al aprecierii pe care o ființă rațională o nutrește față de tot ce-o înconjoară.

Un trandafir își mărturisește deschis simpatia față de învățăturile încăpătoare ale vieții, demonstrație a unui așa zis miracol de ordin spiritual, ca și când ar trăi intens o clipă de neuitat prin intermediul unei ființe umane care se deosebește, în fel și chip, de restul lumii. Ca o săgeată predestinată să depășească lungimea de întindere a istoriei, aparținând fără îndoială unor vremuri îndepărtate, el își asumă acest rol tranzitoriu, de la natură la cultură, o trecere de la stadiul de muritor la nemurire, ca intermediar între două lumi atât de asemănătoare prin patima creației pe care o experimentează numai misticii.

Nu este prima oară când mă simt una cu o ființă umană, de așa măsură încât nu pot însemna decât o parabolă despre fragilitatea vieții, totul reducându-se la acceptarea unei realități asemănătoare lumii artiștilor care dau interpretări memorabile capodoperelor lor. Din mine, din acea parte a naturii care mă cuprinde de-a întregul în perfecțiunea unei clipe astrale, de aici și curajul de a fi unic, răsare un glas de-o învăluitoare căldură și ingenuitate vecină cu magia unei cafele fierbinți într-o zi ploioasă: de unde izvoraște și unde se termină impresia de măreție?

Celelalte flori din jur se înclină în fața soarelui. Natura le ocrotește printr-o înfrumusețare abundentă, clasic proces de investigare a naturii prin capacitatea artei de a seduce privirile admiratorilor de bun gust. Razele soarelui le oferă o hrană dulce. Pe mine mă preamărește tentația omului de a se amesteca în lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea sa, prin sinergia creației, a întregii umanități, dar mai ales prin statut, prin dreptul de a se exprima într-un singur cuvânt: superioritate.

Măreția care te înconjoară de particularitățile de bază ale Creației poate să formeze gradele de comparație cu cele două cuvinte auxiliare "more" și "most" ?

Îmi dau seama că nu sunt ființa umană capabilă să trezească simțiri ample și de o nemijlocită certitudine, nu sunt nici jocul unui magician care conduce atenția publicului în labirinturile unei minți mult mai vaste. Ci sunt floarea supremă a unei creații numită “spațiu-timp”, una tranzitorie de la arta concretă - la un Suprarealism văzut ca stare, ca mod de viață. Încă simt cum fac parte dintr-un tablou plasat într-o atmosferă de dor, în care planului frontal i se atașează expresia simbolică a unei încrederi de nezdruncinat în existența unei realități absolute, consemnând imaginea ființei peste vremuri, într-un portret plin de viață și emoționant.

Orice realitate își are povestea ei. De la poezie la artele vizuale, ca în multe alte privințe, sunt admirabil prin amestecul de culori și romantism. Persistent ca un eveniment ce se repetă de-a lungul unui roman intelectualist, plin de senzațional, păstrez cu grijă în spatele decorului care îndeamnă la visare atâtea răni care încă lasă urme, o arie de existență în care trăiesc cu spirit desăvârșit experimentul unei flăcări aflate în interiorul altei flăcări, o gândire înțeleasă printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Orice altă floare, ca piesă centrală a unei creații artistice, inspirație și simbol, se pleacă în fața necesității naturii de a se articula contextului de schimbare. Există o excepție, bineînțeles. Căci, totodată, o creație a naturii reprezintă căderea în mijlocul unei realități care transcende planul manifestării imediate. Particularitățile ei de bază stau în trăirea extazului mistic, nu ca act magic de înșelare a destinului, ci ca sursă de spiritualitate, dar și în contemplarea momentului infinit care se numește “Acum”.

Nu știu de unde provin spaimele unei ființe care nici măcar nu are o denumire științifică. Dar umilința de a fi retras într-o lume proprie, într-o atmosferă plină de himere, într-o manieră discretă și onorabilă, departe de fericirea de a trăi o viziune a ajungerii omului la o nouă înțelegere, devine un soi de prizonierat în care ești liber să privești realitatea cum dorești, dar acceptând-o tot ca pe un dar de la Dumnezeu.

Ești în stare să creezi o viziune diferită asupra posibilității de a exista ca ființă creatoare, prin extrospecția unei alterități privilegiate care evoluează de la imagine la simbol?

Creația unui artist poate să formeze gradele de comparație cu cele două cuvinte auxiliare "more" și "most" atunci când are de-a face cu varianta de abordare a unei teme menită să devină simbolul unei mișcări artistice universale. "More" este începutul unei construcții menite să schimbe lucrurile, în timp ce “most” este o suprapunere a înțelesurilor atribuite formelor de realitate cu care intră în contact conștiința unei transcendențe imanente, lumina unei exaltări spirituale.

Nu sunt doar un trandafir roșu, plin de sensibilitate. Sunt culoarea sacrificiului adus de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Viața este un pic mai dură cu cei care acceptă provocarea Domnului de a trăi și a muri după Cuvântul Său, în slava unei clipe care își îmbogățește conținutul de grație prin omagiul adus unei frumuseți care este totodată și bunătate. Uneori trebuie să renunți la ceva din tine ca să lași în urmă o amintire, o impresie plăcută, o etapă care a însemnat enorm pentru evoluția omenirii la un nivel mai înalt de conștiință și spiritualitate. Înseamnă să lași în urmă o creație de geniu, pentru a primi deplin o veșnicie glorioasă.

Așa se întâmplă când încerci să te încadrezi în spațiul unei perspective de ansamblu asupra unei teme pe care artistul o consacră picturii ce are să devină simbolul unei mișcări artistice universale. O logică plină de bun simț, nu-i așa?

Nu mi-a mai rămas din această minunată zi de vară decât să binecuvântez momentul în care mi s-a acordat o atenție specială, din pricina nevoii de a mă plasa în prim planul înțelegerii unui gest de recunoștință. În dimineața aceasta, cineva m-a dorit mai mult ca oricând, încât stăpânul meu s-a îndurat să rupă o parte din mine, un boboc care se pregătea să înflorească. Astfel, m-am ridicat la înălțimea unui gând de mare profunzime umană, se numește dragoste.

Un scriitor de talia stăpânului meu ar fi încadrat acest moment sublim într-o luptă cu puterea unei suferințe, din dragoste: este ca și când mi-aș da mâna stângă cuiva care n-o are, astfel dându-mi o nouă șansă de a fi altcineva, agățându-mă fiecare minut de speranța unui miracol, simțindu-l și trăindu-l cu adevărat, epuizându-l...și nu l-aș da înapoi până când nu ar mai rămâne nimic din el.

Ce valoare dai experiențelor de viață și stăruinței de a te pune în poziția de a fi în măsură să le trăiești într-o operă pe cât de imperfectă, pe atât de uimitoare?

Poate că sunt doar o extensie a unei personalități complexe a cărei operă înglobează și corelează, într-un mod original, repere ale intervenției estetice în firul vieții. Ca artist al unei opere de artă totale, mi-am însușit meritul de a șoca privitorii prin amestecul de inovație și banalitate, pregătind cugetul lumii pentru întâlnirea cu un spațiu iluzionist în care se exercită forțe de cunoaștere greu de perceput cu ochii fizici, ci doar prin știința spirituală.

Perioada transformărilor spirituale începe cu acceptarea existenței din punct de vedere al aprecierii pe care o ființă rațională o nutrește față de tot ce-o înconjoară. În acest sens, mă regăsesc în cuvintele unui pământean, acel glorios egiptean din romanul lui Mika Waltari, care are cea mai scumpă și mai puternică trăire a sufletului menită să aducă renașterea spirituală mult așteptată:

"Fiindcă eu, Sinuhe, am trăit în fiecare om care a trăit mai înainte de mine și voi trăi în fiecare om care va trăi după mine. Voi trăi în plânsul și în bucuria fiecărui om, voi trăi în bunătatea chiar și în răutatea fiecărui om, voi trăi în dreptatea și în nedreptatea omului, voi trăi în slăbiciunea și în puterea lui. Nu vreau ca numele meu să rămână nemuritor, asemenea unei amintiri la care cu greu poți să renunți, fiindcă eu voi trăi etern în fiecare om prin ideea de comparație cu o poveste a cărei realitate scapă observației obișnuite, dar care demonstrează fluiditatea și evoluția dificil predictibilă a evenimentelor."

Sunt regele regatului meu. Când mă aflu în mijlocul altor flori, lumea asistă la revenirea unei frumuseți care se hrănește din viața unui artist dotat cu inteligență și spiritualitate nemăsurată, solicitând intervenției naturii o cheie de înțelegere a misterului unei lumi care așteaptă să fie hrănită cu mângâiere, blândețe, căldură, compasiune. Chiar dacă am de-a face cu cea mai elementară orientare spațială, adică simetria, rigoarea și frontalitatea picturii care proslăvește unirea cu Dumnezeu, mereu biruitoare în orice stil și orice formă, trăsăturile mele - definitorii pentru artă - sunt puse la vedere numai celor dispuși să le recunoască, să le însușească, simțindu-le ca fiind ale lor.

Experiențelor mele de viață le dau valoarea de imagine care într-o realitate simulată, putând la rândul ei să fie conținută de o altă simulare, reușesc adesea să sfideze inteligența privitorului.

La o reconsiderare revelatorie din perspectiva unei capodopere de geniu, cineva m-ar culege dintr-o grădină îngrijită minuțios cu pasiune de gospodărie, simțind astfel că sunt purtat spre dulcea nemurire, în timp ce un poet mi-ar închina cu spirit și adevăr o odă admirabilă: "Învață-mă să cred din nou în oameni. Învață-mă să cred din nou în vise. Să pot să-ți fiu pe veci umilul tău erou ! "

Adevărata capodoperă la care se raportează leadershipul este trăirea cu care susții ineditul act de creație din existența unui artist care își asumă rolul de mediator între om și natură.

Eternal Flame este o extensie a nădejdii într-o enormă sursă de inspirație trebuincioasă artistului pentru a dobândi nemurirea. Este ceea ce vezi la tine atunci când simți pulsul vieții din postura unui trandafir care alege să se lase înfășurat mai mult în mrejele unei narațiuni fascinante, desfășurată în plan artistic, decât în mrejele unei aspirații de sorginte pur romantică.

* Notă: Brand X Music - "Eternal Flame"