Executantul umil al grelei sale misiuni

Menține-ți leadershipul sub control, punând accent pe starea interioară cât și pe eficiența faptelor pe care le întreprinzi.

Ridicat pe un maldăr de speranță, veghează sufletul chinuit al unei făpturi nevinovate, ca și când ar fi fost desprinsă de lumea în care se pot împleti cu ușurință visele. El se înfioară la fiecare tresărire de fibră, la fiecare gând nefiltrat de lentilele determinării care își schimbă proprietățile și devin fumurii pe măsură ce scade cererea pentru “asigurarea de viață”.

Catherine este prizoniera lui Buffalo Bill, aruncată într-o temniță întunecată și îngrozitoare, sub pământ. Căci în groapa foarte adâncă, în cuptorul spaimelor care scade temperatura posibilităților omenești de a se simți ei înșiși, nu există termen de valabilitate pentru dorințe și pasiuni. În situații tensionate gândurile nu respectă standardele de transparență ale ființei al cărei sistem de valori este răsturnat.

Catherine Martin privește într-un punct fix, poate al revelației de care aproape se dezobișnuise. Caută oare o oglindă, în căutarea propriei imagini? Ce să observe? Ce să simtă la vederea rămășiței omenești? Viziunile morbide, venite ca un șoc puternic resimțit până în măduva oaselor, iau locul poftei de viață. Însă, nu se stinge și suflarea pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul ei războinic.

Materia vibrează în mâna Creatorului. Într-o secundă de luciditate, produsă parcă de pronia cerească, Catherine trece de a o extremă la alta. Dintr-o dată, o succesiune de emoții se împletesc duios cu amintirile cele mai dragi, dând naștere la o mulțime de noi frumuseți și străluciri. Speranța ia locul dezamăgirii. Omul renăscut din durere, din imensa iubire divină, omul investit cu forțe noi, reformatoare, nu poate cere instanței sale de judecată să admită demisia acelui Eu-însumi încărcat cu noi daruri spirituale.

Poți să-ți dezvolți o atitudine de acceptare a ceea ce ți se întâmplă, în virtutea convingerii că tot ce trăiești și experimentezi se cere validat prin încercarea de a te cunoaște mai bine într-o manieră diferită?

Structura armonioasă care rezultă din această fermitate interioară, în lupta dusă pentru credință, intră în ciclul high-power. Ca o undă de energie, Ego-ul propagă intens noi norme și aspirații, noi puncte de control în modul de “ a fi ” al captivei. Reacțiile de reducere a agenților nocivi, ca teama, nesiguranța, neliniștea, lamentarea, frustrarea, depresia, sunt cuplate cu formarea de noi radicali liberi. Și anihilate de noi formațiuni de luptă. Energia internă, declanșatoare de noi trăiri și atitudini, este activată în trepte, evitând tulburările pe care le-ar putea produce eliberarea ei bruscă.

Alături de o fire tiranică, nu e loc pentru un om liber. În sinea ei, Catherine, supusă emoțiilor cele mai puternice, a luat o hotărâre. Capitală. Însă eliberarea cere abolirea întunericului, cere un efort imens tot atât de mare ca și cura de dezintoxicare. Ea trebuie să înfrunte stările negative cele mai profunde ale ființei și să lupte împotriva lor.

Inima nu acceptă să i se pună lacăt la gură și să capete duritatea neînsuflețită a unei stane de piatră. Ci țipă din toate puterile, cu toată energia imprevizibilei iluminări pe care o presupune o asemenea circumstanță. Trezind toate fibrele care iau parte la confruntarea dintre prezent și viitor, dintre două moduri de măsurare a vieții care se contrazic.

“Voi îndura totul, voi străbate acel hol imens al întrebărilor fără răspuns, acel coridor subteran al stărilor de zbucium. Până ce voi învinge ! ”

Și cu înflăcărarea extremă produsă de acest gând, cu acea hotărâre care ar putea facilita orice upgrade de configurație lăuntrică, Catherine lovește fulgerător în slăbiciunea sorții potrivnice care aproape niciodată nu admite abateri de la regulă. Ea începe să se cunoască mai bine într-o manieră diferită, într-o stare de provocare maximă, când trebuie să închidă definitiv frontiera de "copilul lui mama" și să se ridice singură la luptă, la nivelul unui Papillon care alege să evadeze dintr-un loc fără speranțe.

Respecți spațiul personal prin intermediul căruia relaționezi cu tine însuți mai mult decât cu exteriorul, cu prețul experienței de a te adapta situației în care oricât de mult ai încerca să lupți nu poți spune că te-ai întrecut pe tine însuți?

Ceea ce limitează omul la a fi strict o entitate pasivă, incapabilă de a opune rezistență unei autorități externe, și care are meritul de a fi investigat ca având legătură cu leadershipul, este tocmai acea ipostază a personalității sale, dintre alte zeci de ipostaze. În care Eu-l suprem cerșește îndurare. Mai ales când această autoritate, asemenea unui agresor care perturbă siguranță individului, nu poate fi redusă la tăcere, la zero. Sau măcar la o valoare acceptabilă de control.

Să dai dovadă de o adevărată tărie și dârzenie în fața adversarului care progresează în profunzime, devine fundamentul dezvoltării durabile a întregii tale ființe. Fundamentul creării oricărei viziuni despre lume, în încercarea de conștientizare și înfrumusețare a experienței vieții.

Catherine încearcă să facă față împrejurării în care a adus-o destinul, încearcă să împiedice realizarea planurilor lui Buffalo Bill, își pune la bătaie inteligența și viclenia, dar totuși pare că nu se poate întrece pe sine însăși. Eșuează. De ce?

Fiindcă nu poate renunța la starea de slăbiciune a naturii sale, fiindcă nu poate primi recunoașterea altora, fiindcă degeaba ai curaj dacă nu ai putere, fiindcă degeaba ai parte, dacă nu ai și noroc, fiindcă degeaba te uiți într-o oglindă dacă nu te vezi altcineva, fiindcă degeaba ai abilități dacă îți lipsește perspectiva, fiindcă degeaba ai un mesaj bun dacă nu știi să-l împachetezi frumos, fiindcă degeaba ai facultate dacă îți lipsește școala vieții.

Îți folosești conștiința drept scut în interacțiunea cu lumea exterioară, conformându-te unei situații care te consumă mult sau încercând să faci posibil acel lucru pe care crezi că nu-l poți face?

Poetul și filozoful libanez Kahlil Gibran a menționat un lucru înțelept: “ Pentru a putea trece prin încercările vieții, trebuie să respectăm acel spațiu personal prin intermediul căruia relaționăm cu noi înșine și nu cu exteriorul. ” Este o formulă de progres la care nu se poate renunța așa ușor, o formă de exprimare a acordului cu atitudinea care te individualizează în situațiile ambigue ale intersecției slăbiciunii cu puterea.

În jocul de șah, opoziția reprezintă situația când cei doi regi se găsesc față în față la distanță de un câmp unul față de celălalt. În cazul leadershipului, opoziția este reprezentată de situația când te afli față în față cu tine însuți, la distanța de un minim sau un maxim acceptat de potențialul tău de evoluție. Și de potențialul de a te rupe de ritmurile vieții care pun stăpânire pe tine.

Asigurarea unui randament maxim al propriei ființe, spre a fi pe deplin pregătit să îți asumi lupta lăuntrică cu sistemul de valori, dezvoltând intens acele norme și aspirații, noi puncte de control în modul de “a fi”, devine absolut necesar. Doar astfel se poate contura o perspectivă nouă asupra propriei persoane și asupra celorlalți.

Nu vei putea niciodată să părăsești “opoziția”, dacă intri în dezavantaj datorită unui complex de inadaptare la “șocurile” pe care atât de des le produce viața. Iar leadershipul nu va putea beneficia de avantajul apropierii de zona largă a proximei dezvoltări. Deci, înarmează-te cu acea hotărâre care ar putea facilita orice upgrade de configurație lăuntrică și lovește fulgerător în slăbiciunea sorții potrivnice care aproape niciodată nu admite abateri de la regulă.

Conștiința este punctul în care te simți mulțumit de sine și puternic în fața unei încercări dificile, deși îți pare rău că ți s-a întâmplat asta.

Executantul umil al grelei sale misiuni este omul care și-a înțeles misiunea și face tot ceea ce este posibil pentru a o îndeplini. Acest lucru implică și o luptă internă permanentă împotriva acelor reacții negative lăuntrice, demobilizatoare.

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)