Fabula cu picătura de miere
Încearcă să stabileşti măsura caracterului tău, fără să faci din el principalul motiv al producerii evenimentelor neasigurate de o acoperire morală corespunzătoare.
- Un vânător care se întorcea de la vânătoare s-a oprit să cumpere un borcan cu miere. În timp ce turna mierea în borcan, negustorul a scăpat o picătură pe lângă. O muscă a venit și s-a așezat acolo. De pe marginea acoperișului, o pasăre a venit și a înșfăcat-o. Pisica negustorului a văzut-o și s-a aruncat asupra ei, dar câinele vânătorului s-a aruncat și el asupra pisicii și a omorât-o cu colții săi. Mâniat, negustorul a aruncat cu piatra în vânător, care l-a lovit în cap și l-a omorât. Ca să-l răzbune, familia vânătorului a atacat casa negustorului și i-a ucis familia, jefuind prăvălia. Apoi, toți sătenii au tăbărât asupra părinților vânătorului, iar cele două sate s-au găsit în cele din urmă în război. Crede-mă, odată ce a luat o decizie, omul viclean găsește întotdeauna picătura de miere ca să înceapă cearta. *
Leadership: Cum îţi evaluezi experienţa de utilizare a raţiunii în momentul derulării evenimentelor care presupun o necesitate imediată, corelându-le cu interacţiunea dintre ce se observă şi ceea ce se aşteaptă a se întâmpla?
Bine spunea scriitorul Mika Waltari: "Cine face primul pas, trebuie să-l facă şi pe al doilea. Primul pas e cel mai dificil şi, când vine clipa, nu vor lipsi motive de război." Mai cu seamă, legătura dintre ceea ce se întâmplă în exteriorul tău şi ceea ce se întâmplă în mintea ta e posibil de gestionat, dar numai cu acordul echilibrului dintre controlul emoţional şi permiterea exprimării libere a emoţiilor într-un mod sănătos.
Nu-i vorba de faptul că de la o mică scânteie se poate isca un incendiu, ci trebuie luat în calcul faptul că evenimentele se derulează în funcţie de capacitatea omului de a-şi suporta raţiunea în "căderile" sale.
Prin simpla utilizare a propriei raţiuni, în scopul evitării producerii unor "scântei" primejdioase, se vădeşte cel mai clar distincţia dintre "a cunoaşte" şi "a soluţiona", fiind întruchipat, ca ideal, numai de înţeleptul stoic. În lumina rece a raţiunii, de a întoarce un fapt pe toate feţele şi a-l defini în substanţa toxică a evenimentelor, în înlănţuirea tendenţioasă a altor acţiuni din viaţa ta, în devenirea lor încâlcită şi gravă, se poate vedea caracterul tău adevărat.
Între ce se observă şi ceea ce se aşteaptă a se întâmpla stă experienţa de conturare a sinelui în acord cu rolul pe care îl poate juca "neprevăzutul" în derularea acţiunilor de realizare a justului echilibru dintre ceea ce se cunoaşte şi ceea ce se ascunde.
Omul care are un caracter drept face diferența dintre ceea ce se vede la prima vedere și ceea ce se întâmplă, de fapt, în spatele aparenţelor, în spatele cortinei. Chiar dacă nu poate găsi calea sau prilejul de a suprima la timp o reacție ce poate avea efect invers, produsă uneori sub forma unei avertizări, el totuşi îşi intensifică încercare de rezistenţă a libertăţii de exprimare a sinelui în faţa tenebrelor din minţile în care nu a pătruns lumina.
S-o spun altfel. Omul corect se transformă subtil într-o încercare de a arăta că el are dreptate, neopunându-se evenimentului petrecut deja, ci contând pe facultatea raţiunii de a formula argumente orientate în câmpul unei intenţionalităţi inversate: lucrul nefast s-a petrecut pentru că cineva a trecut pe contrasens şi acolo s-a izbit de un autoturism care circula din sens opus. Cu alte cuvinte, încearcă să nu te intersectezi cu ceva doar pentru că intenţionezi să câştigi ceva.
Leadershipul este întâmplarea petrecută deja, din care se desprind două concluzii: "Niciodată să nu te intereseze cauzele pierdute, adică alea în care nu mai vrea nimeni altcineva să se bage" şi "niciodată să nu te intersectezi cu cineva care arată un interes prea mare pentru el înşuşi".
Fabula cu picătura de miere ne poate ajuta să identificăm măsura caracterului unui lider, care este dată de capacitatea lui de a fi flexibil. Un lider ştie că trebuie să transforme o situaţie complicată într-un început promiţător, pentru a corespunde anumitor cerințe sau unui anumit context. Mai mult decât atât, trebuie ascultat sfatul scriitorului englez Daniel Defoe: "Cel mai mare grad al înţelepciunii umane este să ştii să-ţi adaptezi caracterul împrejurărilor şi să-ţi păstrezi sufletul calm în ciuda furtunilor din afară."
* Notă: Mika Waltari - Tânărul Ioannis , Editura Polirom, 2020.
