ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Faptele vorbesc

On Februarie 03, 2009, in Leadership de Vârf, by Neculai Fantanaru

Îmbunătăţeşte-ţi capacitatea de conducere, echipându-ţi potenţialul cu acele „piese alerte” care te pot menţine în viaţă.

În filmul “Marea evadare (1963)”, MacDonald (interpretat de actorul Gordon Jackson), îi instruia pe evadaţii din lagăr - anume cum trebuie să reacţioneze în cazul în care, după evadare, ofiţerii germani i-ar legitima la punctele de control.

- Ţineţi minte foarte bine ! Nu vorbiţi în limba engleză. Vorbiţi numai în germană ceea ce v-am învăţat eu. Ofiţerii germani vor folosi un truc ca să verifice identitatea voastră. Mai mult ca sigur vă vor întreba ceva în limba engleză. Orice ar fi nu le răspundeţi nimic. Prefaceţi-vă că nu ştiţi engleza.

Spre sfârşitul filmului, MacDonald împreună cu un alt evadat reuşesc să ajungă aproape de graniţa cu Spania. Dar când să intre în autobuzul care ar fi trebuit să-i treacă graniţa, sunt opriţi de doi ofiţeri germani care le cer paşapoartele. După o scurtă conversaţie pe germană şi după ce le-au verificat actele, care păreau a fi în regulă, unul dintre ofiţerii germani foloseşte trucul: “Good luck”.

Fericit că a scăpat atât de uşor de control, MacDonald îi răspunde ofiţerului în timp ce urca în autobuz: “Thank you”. Brusc, îşi dă seama de greşeala făcută, dar este prea târziu. Căzuse deja în capcană.

Dar faptele sunt mai de preţ decât vorbele.

O clipă de neatenţie l-a costat viaţa ! Tocmai el, MacDonald, cel care îi instruia pe evadaţi cum să procedeze, atenţionându-i să nu vorbească sub nicio formă în limba engleză, a căzut în capcană. Cum îţi explici acest lucru? Ei bine, MacDonald a fost un bun profesor pentru ceilalţi prizonieri, a ştiut să-i instruiască, să-i îndrume şi să-i pună în gardă, dar când a sosit momentul în care să pună în practică ceea ce i-a învăţat pe alţii să facă, a uitat pur şi simplu de propriile sfaturi.

Leadership: Te implici în ceva ce se petrece în afara propriilor tale alegeri prin faptul că nu posezi noţiunea de personalizare a evenimentelor?

Laşi garda jos chiar atunci când trebuie să faci pasul cel mare? Scena aceasta din film este utilă pentru a ne aminti cât de vulnerabili suntem atunci când lăsăm garda jos, şi nu ne respectăm principiile de care suntem conduşi. La drept vorbind, foarte mulţi lideri se îmbolnăvesc grav de această boală, a „uitării”, dacă pot s-o numesc aşa.

Cineva spunea că premiza impactului circumstanţelor asupra atitudinilor şi opţiunilor omului nu poate fi pusă la îndoială. Într-un asemenea caz am putea considera mai amplă configuraţia acţiunilor şi faptelor supuse utilităţii asumate, dar şi a valorii de sine proiectate în spaţiul evenimentelor şi circumstanţelor asupra cărora omul poate interveni.

Să nu considerăm conştiinţa individuală drept bază a tot ce se petrece în jur, cu o deplină încredere în factorii decizionali prielnici. Să nu facem din scopurile personale o abandonare totală în mâinile Divinei Providenţe. Ci să ne îndreptăm atenţia spre corectarea erorilor din timpul goanei spre un nou început, ca o extindere a construcţiei existenţiale.

Evenimentele pe care le organizezi pot fi personalizate prin asumarea unui rol de tip multiplayer, în care se fac echipe, se încheagă relaţii și se generează un sentiment de adeziune la o „poveste” care merita să fie trăită la maxim. Totodată, ele pot fi personalizate cu roluri de tip „circumstanţial” în care poziţia ta devine instabilă datorită direcţiei imprecise şi a aptitudinilor "off-road" slabe.

Leadership: Dai curs acceptării a unei cereri de intervenţie în cazul unei situaţii extreme, dar fără să-ţi validezi depedenţa de a controla acea situaţie?

A personaliza evenimentele înseamnă să atribui acţiunilor tale o valoare de tip "separare de contextul iniţial de abordare a problemei", adică înseamnă să dai curs acceptării a unei cereri de intervenţie în cazul unei situaţii extreme, dar fără să-ţi validezi depedenţa de a controla acea situaţie.

Dependenţa de a deţine controlul asupra unei situaţii, acest termen care ne sugerează că nu se poate "fără", creează o constrângere faţă de misiunea pe care eşti chemat s-o îndeplineşti. Iar prin această constrângere de tip "Finish what you start" îţi redomensionezi o lume numai în parte congruentă cu nevoile tale adaptative. începi să depinzi de ceea ce nu ştii ce te aşteaptă, ancorându-ţi acţiunile în apropierea de ceea ce înseamnă să supravieţuieşti prin folosirea a cât mai puţine resurse.

Leadershipul intervine în momentul în care te propteşti cu spatele în ceva nevăzut şi împingi din toate puterile în ceva ce se petrece în afara propriilor tale alegeri. Atunci când te laşi copleşit de senzaţia stranie, rea-voitoare, experimentată de deprinderea de a te articula adecvat la context, prin care se realizează, direct sau indirect, eroarea de a omite esenţialul. înseamnă să acorzi “autonomie” micului teritoriu al incertitudinii, în absenţa unui observator care să repare realitatea sau să creeze una nouă.

Nu poate fi vorba de acea povară a 'judecătorului" care ia decizii capitale, atâta vreme cât nu poţi vedea nimic decât o imensă confuzie, atâta vreme cât nu poţi da undo la situaţia anterioară.

Ca să experimentezi leadershipul dintr-un unghi mai bun de abordare, trebuie să înaintezi în "traficul" aglomerat de schimbări de situaţie şi să ajungi la locul iniţial de observaţie de unde se trag semnalele de alarmă în caz de derapaje. Şi să selectezi ritmurile de integrare a senzorilor de siguranţă în varianta numită "neprevăzut".

Leadership: Culegi roadele străduinţelor tale de a te adapta unui rol circumstanţial, în măsura în care ai tras învăţăminte din reprezentările poziţiei tale faţă de impactul evenimentelor?

Asculţi în maşină genul acela de muzică care te face să vibrezi? Dacă da, atunci probabil eşti familiarizat cu senzaţia aia puternică, în goana aia de adrenalină când, ascultând anumite piese, apeşi pedala de acceleraţie şi simţi că eşti stăpânul tău absolut. Acesta este momentul când, nefiind blocat de nicio altă maşină, îţi poţi elibera la maxim potenţialul.

Capacitatea ta de a te focaliza asupra a ceea ce este important să faci, este ca o piesă muzicală care te face să apeşi pedala de acceleraţie a potenţialului tău atunci când eşti pus în situaţii alerte. Dacă te blochezi atunci când trebuie să apeşi pedala de acceleraţie, leadershipul tău nu va lua niciodată un demaraj excelent.

Succesul tău în tot ceea întreprinzi nu va fi influenţat atât de capacitatea de a te pregăti minuţios, ci mai mult de modul în care acţionezi, de modul în care îţi raportezi potenţialul practic la nivelul de cunoştinţe pe care l-ai dobândit. Adevărata ta pregătire începe cu acele cunoştinţe pe care le asimilezi, dar testul desăvârşirii tale se încheie cu ceea ce ştii să faci cu ele, atunci când trebuie să le pui în practică.

Dacă mă gândesc la filmul “Marea evadare (1963)” consider că dintre toţi evadaţii, MacDonald, a fost veriga cea mai slabă. Chiar dacă s-a priceput să-i instruiască foarte bine pe oameni, el a fost singurul care la “proba practică” a picat. El a picat testul desăvârşirii sale!

Pune-ţi la timp în mişcare sistemul propriu de funcţionare, altfel rişti să te trezeşti cu surprize neplăcute. Echipează-ţi întotdeauna potenţialul cu un simţ practic bine pus la punct - cu acele „piese alerte” care te pot menţine în viaţă.

Reprezentarea poziţiei tale faţă de impactul evenimentelor are ca punct de plecare o evadare dintr-o situaţie de insecuritate, iar ca punct de finalitate un efect de tip bumerang?

Concluzie: Ai grijă cum îi îndrumi pe oameni şi ce îi sfătuieşti, căci dacă ceea ce le spui nu rezonează cu ceea ce faci, s-ar putea să-ţi pierzi credibilitatea şi rişti să nu te mai urmeze nimeni.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us