ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Fenomenologia cunoaşterii autentice

On Februarie 04, 2016, in Leadership T7-Hybrid, by Neculai Fantanaru

Fii propriul tău model de inspiraţie, evadând din obişnuitul acceptării unor orizonturi înguste.

Mă năpusteam asupra unei mici părţi din hotarul numit "My secret plan" cu responsabilitate deplină, asemenea unui Jean Valjean care îşi încordează toate puterile pentru a-l scoate de sub căruţa împotmolită pe moş Fauchelevent. Îmi dădeam seama că efectul pe care îl antrenam asupra lumii era de fapt o replică a tentativei "share your own kind of hero".

Iar cum nimeni nu-şi poate muta uşor crezurile din el însuşi, aşa cum se mută o piesă de şah aflată în pericolul de a fi luată de adversar, era vital să urmăresc consecvent întreaga mea contrapunere în faţa unei eventuale erori rezultate din cuprinsul acelui hotar.

Văzut de undeva de sus, tot ceea ce se petrecea în această angrenare strânsă dintre simpla explorare şi interpretarea diferită a evenimentelor evoluţiei mele, în măsura unei eventuale aplicări a constrângerii numită "Transcendere", ar fi părut fără îndoială o invenţie intangibilă, un caz de transformare a unui fapt divers în raţiunea de a mă afla mai presus de ceea ce poate fi gândit sau înţeles.

Abia peste câţiva ani, atingând sublimul unei imense victorii asupra unui gen anume de a fi, aveam să realizez că în tot timpul acelei călătorii into myself am fost cuprins parcă în mrejele unor situaţii bizare, demne de un joc "Xcom: Enemy Unknown". Din explorator am devenit conchistador.

N-aş putea spune nici astăzi dacă asta s-a întâmplat datorită influenţei convingerii că sunt mai mult decât suma aritmetică a unor simple imbolduri, sau dacă a fost doar o consecinţă a surplusurilor de aparenţe din care transpare esenţa. Un singur lucru pot spune cu certitudine: trebuie să fii un gamer ca să poţi deţine mai uşor controlul realităţii interioare şi să devii totodată lucid de ceea ce se întâmplă în afara ta.

Leadership: Te afli acolo unde eşti, sau într-o poziţie falsă?

O tendinţă a probei de a evada din obişnuitul acceptării unor orizonturi înguste, se resimte în faptul că nu poţi totdeauna distinge în mod convingător între cele două forţe opuse, altminteri definite în abstract. Este vorba despre forța prezenţei tale într-un loc în care nu ai trăit fizic și forța trăirii tale într-un superlativ continuu. Amândouă denotă calitatea minţii tale de a dezvolta o nouă înţelegere şi de a nu fi limitat la ceea ce numim parametrii convenţionali ai „experimentului” de viață.

Leadershipul, introdus în coloana vertebrală a performanței de a atinge noi limite, acceptă întotdeauna noi provocări, implicând experiențe variate de sine. Tu eşti propriul tău model de inspiraţie. În acest sens posibilitatea de a folosi și a exploata puterea minţii - de a sări în hotare alternative și de a instala versiuni alternative de observație, deci a vedea totul de undeva de sus, mereu de la o altă înălțime, trebuie tot timpul întărită prin convingerea că vei avea mereu ceva nou de învățat de la tine.

Nu pot să fac abstracţie de ceea ce gândea un personaj reprezentativ din opera lui Paul Auster: "Nu ne aflăm acolo unde suntem, ci într-o poziţie falsă. Din cauza unei slăbiciuni a firii noastre, plăsmuim o situaţie imaginară şi ne cufundăm în ea, iar astfel ne aflăm în două situaţii în acelaşi timp şi ne este de două ori mai greu să evadăm."

Distingem aici condiţiile unei superiorităţi care rezidă din plăsmuirea și cufundarea într-o situație imaginară, care ne situează într-un alt plan decât cel ce ţine de convenţionalul unor situaţii tip. Este un plan fals prin raportarea la ceea ce ni se pare că trăim în realitate. Care este locul pe care îl ocupăm în perimetrul unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis?

Compromisul cu conştiinţa, negociind limitele unei izbânzi asupra inerţiei în asumarea altor perspective și căi de urmat, poate schimba raportul între ceea ce poţi cunoaşte şi realitatea obiectivă. Dacă te afli într-o poziție falsă, plăsmuind tot felul de situații imaginare, înseamnă de fapt că reușești să te ridici spre un alt drum, spre o nouă dimensiune pe care, înainte nici nu ţi-o puteai imagina și care aduce o contribuție importantă cunoaşterii individuale.

Oamenii care nu pot să asimileze o cunoaştere nouă prin revelații autoinduse se raportează doar la argumentele oferite de realitatea din jur, pe care le evaluează raţional. Însă pentru mințile luminate, realitatea înconjurătoare se dovedeşte a fi uneori o închisoare, nu o chemare spre ei înşişi care facilitează acel „mult mai departe” al cunoaşterii autentice.

Un singur grăunte din marea înțelepciune a lumii rezistă la orice fel de temperaturi: „Când te afli într-o închisoare fără gratii, cel mai îngrozitor lucru este că nu eşti conştient de ecranele care închid orizontul; rătăceşti printr-o ceaţă deasă, crezând că vezi prin ea. Nici nu bănuieşti existenţa lucrurilor care-ţi scapă.

Fenomenologia cunoaşterii autentice aduce în prim plan acea „declaraţie” personală de acceptare a condiţiilor unei superiorităţi care rezidă din plăsmuirea și cufundarea într-o situație imaginară, dar care face din individ propriul său model unic de inspiraţie.

Cunoaşterea autentică rezultă din interpretările pe care le atribui neîncetat lumii tale interioare, în nenumăratele războiri cu sinele, cu sufletul şi cu mintea ta.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us