ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Focul mistuitor din atelierul de creaţie

On Iulie 14, 2013, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Programează-ţi în aşa fel activităţile de valorificare a leadershipului, încât să eviţi efectele dependenţei de cunoaştere care pot modifica motorul întregii tale dezvoltări.

Ajunsesem într-o fază când totul devenise străin, îndepărtat de mine. Inclusiv cunoaşterea. De parcă spiritul meu de observaţie alături de gândirea logică ar fi fost fixate pe nişte suporturi inerte, lăsate acolo vreme îndelungată şi uitate definitiv. Din răsputeri încercam să-mi redobândesc capacitatea de a-mi folosi pe deplin facultăţile, eternul meu viciu, găsirea noutăţii într-o formă fin divizată, care însă prezenta o rigiditate ridicată.

Omul dezorientat este o creaţie a universului care nu-şi atinge scopul pentru care a fost concepută, asemenea unui mic satelit natural ce nu oferă nimic evoluţiei pământului. Ori de câte ori reuşeam să mă mobilizez, ori de câte ori adulmecam cu îndârjire o idee nouă sub acţiunea unei forţe concentrate, utilizând metoda elementului finit, corespunzător, declanşator de creaţie, intra în joc un alt produs de reacţie. O formaţiune de clişee aberante şi raţionamente false. Şi astfel se declanşa o nouă criză.

Modelul generator de noi concluzii şi idei inovatoare, care trebuia să permită prelucrarea cât mai precisă a unui volum cât mai mare de informaţii, se “spărgea” ca o conductă de abur supraîncălzit după o durată lungă de funcţionare. Poate din cauză că mereu exageram însemnătatea descoperirilor pe care mi le prilejuia ştiinţa? Ce logică aveau eforturile acestea herculeene de a repune în funcţiune tot ceea ce părea distrus?

Leadership: Iei în considerare tendința esențială a unui artist ce se revealeaza în tine ca o cale de a interacţiona cu un concept sinonim cu "tot ceea ce există", independent de voinţa ta de a fi parte dintr-un univers interminabil?

Doar dacă aș retrăi totul aş putea să transcriu exact stările prin care treceam. “Însănătoşirea” mea era ca un joc la ruletă cu şanse 50% de câştig, iar situaţia mea semăna mai degrabă cu un mic roman ce putea fi transformat, fără multă osteneală, într-o dramă spectaculoasă. Mă simţeam vulnerabil, nerăbdător și neîndemânatic, dezbrăcat de orice scut al personalității mele. O deconectare severă de la dependenţa savuroasă a căutării, a întregirii cunoştinţelor şi cristalizării unei ştiinţe particulare.

Dorinţa mea de a redeveni un făuritor de materie, prin creşterea pronunţată a valorilor parametrilor de cercetate, părea a avea rădăcini adânci. Şi era fără îndoială autoimpusă. Solicitările mele de a găsi noi forme eficientizare a ştiinţei erau caracterizare prin frecvenţă coborâtă şi amplitudine mare, sau prin frecvenţă ridicată şi amplitudine mică. Neputincios să fac ceva pentru a combate suprasolicitarea nervoasă, eram prins într-o relaţie instabilă: la un capăt era profunda cugetare, la celălalt dilema şi haosul.

Am şchiopătat multă vreme fără a avea vreo rană vizibilă. Această perioadă de austeritate făcea parte dintr-o altă etapă a iniţierii în arta desăvârşită a naraţiunii, cea mai complexă, necesitând mai multe ajutoare. Ea mă obliga la reabilitare, la depăşirea unei anumite slăbiciuni, considerată de mine maximă. Şi mă constrângea la efectuarea unei lucrări interioare.

Am reaprins focul din adâncuri. Şi am învăţat să culeg foloasele înfrângerilor şi eşecurilor temporare de natură strict interioară. Universul interminabil la care mă raportam era strâns legat de explorarea activă şi continuă a lucrurilor din jur care îmi hrăneau imaginaţia, ca o parabolă a explorării de sine, a găsirii sinelui și a semnificaţiei vieţii.

Leadership: În ce fel de persoană te transformă ştiinţa atunci când încerci să preiei controlul asupra ei, din punct de vedere a ceea ce te modelează exclusiv ca un artist menit să ofere deschidere spre ideea de "univers nelimitat" ?

Ai ajuns în faza când totul devine străin de tine? Încerci din răsputeri să dobândeşti capacitatea de a-ţi folosi pe deplin facultăţile creative? Exagerezi însemnătatea descoperirilor pe care ţi le prilejuieşte ştiinţa? Te simţi vulnerabil, neîndemânatic, dezbrăcat de orice scut al personalităţii tale?

Ori de câte ori ajungi în punctul de a recunoaşte cu adevărat cine eşti şi ce poţi să faci cu ceea ce ştii, se declanşează o criză. Constând într-o sumă de reproşuri, frământări chinuitoare ce apasă neîncetat asupra felului tău de a fi, obligând la reacţii relativ forţate. O confruntare dureroasă cu propriul tău negativism, care modifică motorul întregii tale dezvoltări. Intri în acel tunel al incertitudinii, când ţi se pare că tot ceea ce-ai descoperit nu poate adevărat.

În aceste momente, acuzaţiile de infidelitate faţă de spiritul tău de iniţiativă şi de deschidere faţă de tot ceea ce este nou, vor pluti asupra răvăşitei tale scene profesionale, fără a căpăta o rezolvare definitivă. Diminuându-ţi din start şansele de reuşită în ceea ce-ţi propui să realizezi.

Când încerci să preiei controlul asupra ştiinţei te transformi într-un personaj literar care se confesează într-un exerciţiu uneori graţios, alteori traumatizat, dar mereu problematic al sincerităţii faţă de sine însuşi, admiţând că finalul lumi pe care o împărtăşeşte se află în mâinile lui Dumnezeu.

Un artist menit să ofere deschidere spre ideea de "univers nelimitat" este prizonierul unui labirint inexpugnabil care nu poate fi parcurs decât în linişte solitară, fără alte călăuze decât cele pe care reuşeşti să le apropii din plan nevăzut.

Luând apărarea leadershipului şi a principiilor sale funcționale bazate pe excelența într-un anumit domeniu, împotriva oricărei intervenţii care îţi limitează capacităţile şi facultăţile de a crea noi rezultate excepţionale, credem că am putea elimina o contradicţie flagrantă între evoluţia ta şi fiinţa ta.

Cu o singură condiţie: să proiectezi o nouă structură de mobilitate, un nou mod de a răspunde în faţa propriilor tale dezamăgiri. Ştiinţa nu este doar un principal câştig, ci poate reprezenta o mare ameninţare la adresa propriei tale funcţionalităţi. Căci pentru realizarea de rezultate efective se cere obligatoriu o bună coordonare a tuturor eforturilor într-o anumită direcţie, în relaţie cu înţelegerea şi dezvoltarea ştiinţei tale.

Aşadar, nu neapărat “atacul decisiv” la marea cunoaştere, cu scopul de a-ţi exercita în mod eficient controlul asupra leadershipului, se va putea solda cu un câştig de ordin identitar. Ci mai degrabă realizarea poziţională prin simplificări favorabile ale eforturilor de dimensionare a ştiinţei, care să asigure un grad de protecţie corespunzător împotriva oricăror forme de regres sau de stagnare a progresului tău.

Leadership: Te laşi prins în capcana supradozajului de cunoaştere, cu precădere în situaţia în care universul la care te raportezi sugerează chiar suprimarea tentativei tale de a deveni altcineva?

Defineşte-ţi succesul personal”, sfătuia odată expertul internaţional în materie de leadership, John Maxwell. Dar mai întâi de toate, sau în acelaşi timp, nu ar fi potrivit să-ţi defineşti eşecul pe mai multe planuri? Nu ar fi mai potrivit să-ţi dezvolţi un stil particular de abordare a situaţiilor tensionate la care te expune foamea de căutări, şi să accepţi inevitabilul?

Neîndeplinirea obiectivelor şi lipsa de performanţă se poate datora tocmai suprasolicitării, conectării severe la dependenţa savuroasă a căutării de noi formule, de noi posibilităţi rentabile de utilizare şi de promovare a ştiinţei personale. A încerca să devii altcineva prin excesul de cunoaştere, prin raportarea la un univers infinit, seamănă de multe ori cu încercarea de a mişca un munte care se clătină şi riscă să se prăbuşească peste tine fiindcă încă nu eşti pregătit să suporţi întinderea lui.

Aspiraţiile şi capacităţile tale nu trebuie să te constrângă să adopţi un mod de viaţă diferit de al unei persoane normale, sau să te raportezi la o realitate pe care alţii nu o pot înghiţi şi chiar o neagă. Ştiinţa nu trebuie să te facă să accepţi lanţurile celorlalţi oameni - neputincioşi să se ridice mai sus de condiţia numită "banalitate", dar nici să te facă prizonierul unei purtări de nesuferit.

Atelierul de creaţie face parte din natura fiecărui om care îşi manifestă dorinţa de a explora noi orizonturi de cunoaştere. A susţine cu succes transformarea spre ceea ce îţi doreşti să devii, un om a cărui ştiinţă desăvârşită îi poate oferi toate atuurile de care are nevoie pentru a atinge excelenţa în leadership, înseamnă să răspunzi la solicitările de a găsi noi forme de eficientizare a activităţilor de instruire şi dezvoltare. Fără să te laşi prins în acea capcană subtilă a “supradozajului” de cunoaştere.

În atelierul de creaţie trebuie să se prelucreze exact cantitatea de informaţii de care ai nevoie, încât echilibrul dintre riscuri şi beneficii să fie constant.

Leadershipul este creaţia universului din care face parte omul de ştiinţă, aspirantul spre îndemnezeire, care a înţeles cuvintele lui Victor Yugo: "o condiţie în plus într-o fiinţă modifică fiinţa în întregul ei".

Focul mistuitor din atelierul de creaţie desemnează acea criză ce poate să apară ca urmare a unor stimuli de dezvoltare personală care în loc să fie mobilizatori, duc la stagnare. Şi ca orice foc, transformă totul în cenuşă.

Aidoma păsării Phoenix poţi renaşte din propria cenuşă, dar este mai precaut să eviţi situaţiile de criză prin dozarea adecvată a setei de cunoaştere.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate