ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Grandiosul transfer de personalitate al artiştilor de geniu

On Decembrie 24, 2012, in Leadership Know-How, by Neculai Fantanaru

Pune în scenă un spectacol de leadership de zile mari, fără să pierzi din vedere cine eşti cu adevărat.

Era un fel de manifestare a propriei sale voinţe, tot mai fertilă, o excrescenţă în zona lui funcţională, un pivot puternic care pătrunsese nedesluşit, adânc şi temeinic în fibrele cele mai ascunse ale fiinţei sale. Un Alter-Ego, un element declanşator, o însuşire măreaţă, o desprindere absolută de orice conexiune cu interpretările ştiute ale realului şi acceptabilului, menit a-i iniţia transformarea. Grandioasa transformare.

- Eu, Jerome Morrow n-am fost destinat să fiu al doilea pe podium. Cu tot ce aveam, am fost totuşi pe locul doi. Eu! Cum îţi poţi imagina că vei reuşi tu, Vincent Freeman? exclamă invalidul în căruciorul cu rotile.

Aceste cuvinte cutremurătoare, însoţite totuşi de o fărâmă de speranţă, au fost de ajuns ca să producă un cutremur, dar unul care a zguduit serios întregul eşafodaj de susţinere al lui Vincent, grota greu accesibilă în care hibernau tăcute cele mai de preţ însuşiri. O accelerare de ritm, ca o amplificare a circulaţiei sangvine într-un vas cerebral.

Printr-o reînnoire a spiritului, printr-un transfer de personalitate, printr-un împrumut de scurtă durată a calităţilor cele mai subtile - dar hotărâtoare, Vincent, omul care a fost sortit eşecului, îi ia locul lui Jerome.

Dar crusta care acoperea lava-i lăuntrică era greu de spart. Într-o măsură abia perceptibilă, începătorul se dovedea a fi esențialmente imitator, nu şi un original, nu un inovator abil care îşi croieşte poteca prin mulţime, continuând să fie pas cu pas înaintea celorlalţi concurenţi. Fiat voluntas tua, Deus Meus!

Fulminantul spectacol al travestiţilor

Să-ţi trăieşti minunea, să-ţi atingi scopul prin a fi altcineva, făcând apel la setul de calităţi care caracterizează dorinţa ta, simţul tău de superioritate, este o adevărată renaştere în voinţă, în credinţă şi armonie. Un alter ego opusul celui vizibil. Dar o falsă transpunere prin care speri să devii une autre personne, nu este altceva decât un travesti, şi nicidecum o metamorfoză.

Totuşi, această constrângere la asociere cu un Alter Ego, se poate dovedi în anumite circumstanţe a fi uriaşul secret al izbânzii, printr-o convertire a personalităţii !

Un joc dublu, doi actori principali, strălucind unul şi acelaşi printr-o grandioasă cucerire a ceva propriu, a întregului cosmos uman. Consacraţi definitiv - în chip genial - într-un singur rol, de excepţie: “Magicianul”.

Ca nişte împătimiţi ai noului, ai descoperirii, ai neconvenţionalului, ai adrenalinei, cei doi învingători spintecă, prin spirit şi prin faptă, învelişul fragil al unei identităţi impuse, care îşi va revărsa hotărâtor conţinutul plin de substanţă stimulativă într-un mediu ostil.

Vincent Freeman ajunge, prin Jerome Morrow, un navigator de primă clasă, un fel de Robur aflat la bordul unei Ėpouvante, pus în faţa unei misiuni imposibile, surmontând necunoscutul. Nevoit să profite de fiecare împrejurare norocoasă ca să se ridice în straturile superioare ale propriului său Ego. Un artist al baghetei - al spiritului, al şlefuirii personalităţii. Şi al efectului care colorează viaţa.

Jerome Morrow ajunge, prin Vincent Freeman, un câştigător al medaliei de aur, recondiţionându-şi puterea esenţială a fiinţei sale, spulberând limitele, încălcând condiţiile vitrege impuse de apriga instanţă de judecată a vieţii. Un artist prin excelenţă, un magician de mare clasă, al cărui magnific truc a lăsat mască fanul lui cel mai tare, dar şi cel mai nemeritat: destinul necruţător. *

Leadership: Joci un rol dublu în aceeași piesă? Până când?

Ceva mecanic te împinge cu hotărâre, constrângător, dincolo de limitele acceptate de societate? Încerci să redirecţionezi legile aspre care guvernează viaţa? În ce scop? În scopul reuşitei de a fi mai bun decât ţi-a fost hărăzit?

Excelenţa în leadership implică voinţa de a induce transformări benefice în propriul "Eu", în modul de gândire şi de acţiune. Şi presupune exacerbarea propriilor pretenţii vis-a-vis de "punctul terminus" propus, dar şi evaluarea permanentă a efectelor acestor transformări. Dificila conectare la acea lume pe care liderul, artistul din tine, o creează, fără a fi tulburat de realitate.

A juca un rol dublu într-o piesă în care scenariul este scris de mâna potrivnică a destinului, înseamnă să rişti să te pierzi pe tine însuţi. O schimbare benefică, un pas înainte spre mult dorita excelenţă, concomitent o uitare de sine grea şi categorică, rece şi tare ca piatra de moară, este rareori posibilă.

Numai tu ştii ce şi cât poţi să cari în spate, numai tu ştii de ce te loveşti suportând povara unei transformări hotărâtoare. Aşa cum o spun şi versurile din “Concret Angel”, al Martinei Mcbride: “Este greu să vezi durerea din spatele măştii / Suportând povara unui secret furtunos. / Uneori şi-ar fi dorit să nu se fi născut niciodată.”

Leadership: Adu-ţi mereu aminte de limitele pe care le porţi în tine !

Ai curajul să-ţi schimbi identitatea, să-ţi reînnoieşti spiritul printr-un transfer de personalitate? Dar întrebarea care se poate ridica în unele inimi este: “Cat timp vei putea oare să rămâi altcineva decât cel ce eşti cu adevărat?”

Ca un iluzionist care îşi transformă magiile într-un mod unic, deseori omul care se îndreaptă spre reuşită îşi transformă energiile creatoare într-un mod extrem de eficient, unindu-le apoi într-un singur punct şi îndreptându-se direct spre punctul acela, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga.

Dar un alter ego opusul celui vizibil, o falsă metamorfoză prin care se pierde el însuşi. Obţinând o aparenţă de a fi altcineva, nu înseamnă decât un travesti de scurtă durată, o incursiune incredibilă într-o aventură în care realitatea şi magia se confundă, şi a cărei miză este propriul Eu.

Cum te vei descurca când vei ajunge la „punctul terminus” propus?

Bătălia se dă între cele două tabere, între cele două forţe de energie, de al cărei rezultat depinde supravieţuirea propriului tău “Eu”. Capacitatea ta de a deveni una cu conştiinţa, posibilitatea exclusivă de a accede la esenţa propriului sine, la adevărul fiinţei tale, la ceea ce este durabil, depinde de cum te descurci atunci când ajungi la “punctul terminus” propus. Atingerea lui va fi oare suficientă pentru a produce o “curăţire” spirituală, o nouă dimensionare a orizonturilor, o clarificare a propriilor nevoi?

Căci odată ce ai ajuns în vârful muntelui, pe căi ocolitoare, nu există altă direcţie decât în jos, urmând exact aceleaşi căi. Nu poţi face altceva decât să te străduieşti să cobori. Iar coborârea este întotdeauna mai dificilă decât urcarea, şi este cu atât mai dificilă cu cât te opui mai mult transformării – revenirii la cine eşti de fapt. Cu cât opui mai multă rezistenţă realităţii de a fi cine eşti cu adevărat, cu atât mai mult rişti să cobori mai greu şi cu atât există riscul de a te pierde definitiv pe tine însuţi.

Grandiosul transfer de personalitate al artiştilor de geniu evidenţiază lupta permanentă în vederea creşterii performanţelor tale. O taină a excelenţei, un imbold al reuşitei, dar un drept necesar sau un păcat?

Cunoaşte-ţi limitele, cunoaşte-ţi potenţialul, nu te avânta într-o aventură în care trebuie să lupţi cu imposibilul, decât dacă eşti făcut dintr-un material dur şi foarte elastic. Grandioasa metamorfoză a personalităţii aparţine doar artiştilor de geniu, nu şi diletanţilor.

Căci din succesul greu obţinut, trudit cu atâtea sacrificii şi speranţă, şi din izbânda atât de mult aşteptată, necesară în obţinerea excelenţei, se poate naşte nu doar satisfacţia, ci şi vinovăţia, regretul şi durerea, sau disperarea de a voi să fii altcineva decât ceea ce eşti şi ceea ce poţi să fii.

Şi, parafrazând un scriitor celebru, nimic nu vestejeşte mai repede inima unui om, ca pierderea adevăratei sale identităţi în bătălia cu superioritatea invincibilă a destinului, această supremă forţă a tuturor timpurilor, pe care uneori o învinge un artist şi de o mie de ori o plămădeşte viaţa.



* Notă: “Gattaca (1997)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us