Hannibal în faţa porţilor Romei

Schimbă-ţi atitudinea şi convingerile găsind acel element distinctiv din natura ta care să-ţi susţină şi întreţină motivarea.

În romanul “Aleph”renumitul scriitor Paulo Coelho discută despre epopeea lui Hannibal, unul dintre cei mai de seamă conducători ai tuturor timpurilor.

Romanii se aşteptau la o bătălie maritimă, de vreme ce cele două oraşe erau despărţite doar de câteva sute de kilometri de mare. Dar Hannibal a înfruntat deşertul, a trecut strâmtoarea Gibraltar cu o armată uriaşă, a străbătut Spania şi Franţa, a traversat Alpii cu soldaţi şi elefanţi şi a atacat imperiul prin nord, această strategie constituind una dintre cele mai mari epopei militare despre care s-a scris vreodată.

Şi-a înfrânt toţi inamicii pe drum şi deodată (fără ca astăzi să ştie cineva de ce) s-a oprit în faţa porţilor Romei şi nu a atacat la momentul propice. Rezultatul acestei indecizii: Cartagina a fost ştearsă de pe hartă de către legiunile romane. Hannibal s-a oprit chiar atunci când succesul i-a surâs, şi pentru asta a plătit un preţ mare. A fost învins de şovăiala din ultimul moment.

Leadership: Faci „click” pe elementul primordial din natura ta care poate aduce un trafic de calitate spre un model de performanţă acoperit de garanție cu condiţia reîntăririi unor ocazii de a schimba decisiv cursul lucrurilor?

Dacă ai fi în locul lui Hannibal, ţi-ai lăsa hotărârile la toanele clipei şi ai lăsa să-ţi scape victoria? Ce anume din natura ta te poate face să te răzgândeşti în ultimul moment?

Cred cu tărie că natura fiecărui individ este constituită din două elemente distincte: un element bine structurat în conştiinţă, care constituie suma tuturor speranţelor şi idealurilor sale, şi un element care este condiţionat de realitatea exterioară creată prin actul cunoaşterii anumitor aspecte care blochează dezvoltarea sa – care nu poate fi înlocuit în ultima clipă de primul element.

Deci, felul în care acţionăm depinde de actul cunoaşterii propriului nostru univers interior, dar este condiţionat cumva şi de realitatea exterioară. Totul se reflectă în conştiinţa noastră, care aşa cum observa cineva, este o oglindă a lumii exterioare. Nu numai atât. Această oglindă reflectă adevăratele noastre calităţi - puse în diverse situaţii de viaţă.

Iar dacă ne întrebăm de ce Hannibal s-a oprit în faţa porţilor Romei, deşi ar fi putut s-o cucerească atât de uşor, ei bine, acest lucru se datorează unui fenomen psihologic numit Self-Intimidation tradus prin "Uau, nu-mi vine să cred, e mult prea uşor". Este ceva de neaşteptat, nu-i aşa? Adică să ai un scop atât de înalt, pentru care ţi-ai da şi viaţa, să cucereşti o lume desprinsă parcă dintr-un vis magnific, acest lucru merită totuşi un moment de reflecţie, un moment de gândire în plus, un moment de introspecţie. Un ultim moment de admirație.

Acelaşi lucru se întâmplă când pleci într-o călătorie, într-un loc minunat precum Taj Mahal din India. Când te afli la o aruncătură de băţ de magnificul monument, nu dai pur şi simplu buzna înăuntru, nu-i aşa? Mai întâi îl admiri pe din afară, faci o grămadă de fotografii, scrii câteva memorii în jurnal, suni câţiva prieteni ca să le spui ce minunat este acolo, etc. Şi la sfârşitul zilei, după ce s-a obişnuit sufletul cu toate vederile din jur, parcă ai vrea să vezi şi cum este înăuntru, nu-i aşa?

Un lider adevărat ştie că cea mai bună variantă a unui eşec umilitor este credința într-un miracol.

Atunci când ajungem într-o situaţie nouă ne confruntăm cu multe schimbări şi suntem supuşi noi înşine multor schimbări. Este necesar să ne auto-încurajăm şi auto-disciplinăm să acţionăm după cum ne dictează conştiinţa, şi nu după cum ne dictează realitatea exterioară, dar în corelaţie cu ea. Cu alte cuvinte în situaţii noi cred că este mai important să facem “click” pe primul element al naturii noastre şi să ne asumă responsabilitatea de a urma până la capăt idealurile, dar ţinând cont şi de realităţile înconjurătoare.

Nimeni nu ştie cu adevărat de ce s-a oprit Hannibal în faţa porţilor Romei, deşi v-am relatat punctul meu de vedere. La fel cum nimeni nu ştie cum vei acţiona tu când vei ajunge la “porţile” deschise prin care trebuie să treci pentru ca succesul tău total să fie garantat. Reuşita ta va fi condiţionată de convingerile şi valorile tale la care te vei raporta în ultimul moment - de lumea care se reflectă în conştiinţa ta şi care îţi influenţează hotărârile.

Aşadar. elementul primordial din natura ta care poate aduce un trafic de calitate spre un model de performanţă este acel Self-Intimidation din care poate să rezulte nedreptăţirea destinului pentru c-ai rămas fidel credinţei în miracol. Uneori ajungi să nu poţi schimba cursul lucrurilor tocmai fiindcă ai ajuns mult prea departe cu credinţa, iar Divinitatea nu răsplăteşte întotdeauna un destin prea spectaculos tocmai fiindcă omul şi-a pus mai mult decât trebuie nădejdea în rezultatul unei fericiri lumeşti, trecătoare, egoiste, mai degrabă decât în existenţa unui ideal spiritual care previne anarhia.

Încurajarea îl ajută pe om să-şi atingă potenţialul; îi dă puteri, oferindu-i energia să meargă mai departe atunci când se opreşte din cauza unei chestiuni de conştiinţă. Pe tine cine sau ce trebuie să te susţină şi să-ţi întreţină motivarea?

E vorba de acel un element salvator care te ajută să-ţi joci cartea până în ultima clipă – acel element din natura ta care îndepărtează orice îndoieli asupra respectabilităţii propriei tale persoane şi a propriilor tale idealuri.

Semnul profetic al slăbiciunii în leadership este garanţia unei victorii utilizată ca factor determinant al unei stări de siguranţă totală construită pe fondul unei credinţe care nu numai că cere, dar şi comandă.

Eu cred că adevărata credinţă se traduce prin trăirea propriu zisă a mesajului evanghelic în viaţa de zi cu zi, nu printr-o acţiune egoistă din care se înțelege că se poate atinge fericirea de unul singur, sau doar pentru sine. Aşadar, visează să schimbi o lume care să reprezinte un loc mai bun în care să poţi trăi, nu să schimbi o lume doar pentru că acest lucru îndreaptă focusul minţii spre propria persoană.

Hannibal în faţa porţilor Romei scoate în evidenţă realitatea cu care te poţi confrunta şi tu pe ultima sută de metri – chiar atunci când te afli în situaţia de a-ţi atinge scopurile. Ce-ţi spune conştiinţa? Te simţi în siguranţă să faci pasul către reuşită? Există vreun impediment care să-ţi anuleze motivaţia chiar atunci când ai ajuns pe cea mai înaltă culme?

Schimbă-ţi atitudinea şi convingerile găsind acel element distinctiv din natura ta care să-ţi susţină şi întreţină motivarea.

Concluzie: Un lider trebuie să fie un bun strateg. Atunci când şi-a pus la punct strategia se presupune că a luat în consideraţie toate opţiunile posibile, toate alternativele şi este pregătit să acţioneze spontan şi eficient în toate neprevăzuturile. Un singur moment de slăbiciune este suficient ca să fie învins. O singură clipă de îndoială care îi “sabotează” acţiunile poate fi fatală – după cum, având unul sau mai mulţi aşi în mânecă în situaţii neprevăzute, înseamnă să aibă un adevărat colac de salvare pe apele învolburate ale unui “ocean” în plină furtună.