Adevărul te paşte

Trezeşte în oameni sentimentul de apartenenţă la leadershipul tău, adăugând la personalitatea ta acea calitate care corespunde criteriilor de eligibilitate stabilite de ei.

Aseară, cu totul din greşeală am dat peste o scurtă poveste intitulată „ Pictorul şi Califul ”, de O. Henry. Personajul principal, un pictor pe nume Gerard Plumers era atât de talentat şi de iscusit, încât reuşea să dea fiecăruia dintre portretele sale o expresie care dezvăluia starea sufletească a modelului. Nimeni, nici chiar el nu-şi putea explica misterul acesta. La început câştigase foarte mult din picturile pe care le crea la comandă în micul său atelier. Comenzile curgeau. Oamenii veneau adesea la el să-i admire operele. Până când au început să se ivească complicaţiile.

De exemplu, într-o zi un cunoscut de-al pictorului, intră din întâmplare în atelierul său şi văzu tabloul care se afla încă în şevalet. Se uită atent la desen. Recunoscuse personajul. Era tocmai bancherul său. „Ce cap de escroc are” spuse el cu o convingere greu de zdruncinat. Apoi ieşi ca din puşcă din atelier şi alergă la banca să-şi retragă depunerile. Sosise prea târziu; onestul bancher o ştersese cu banii.

Astfel de scenarii se petrecură tot mai des. Toţi cei care îşi făceau portretul la marele pictor, erau demascaţi. Fiindcă el avea darul să-i surprindă în pictură exact aşa cum erau în viaţa de toate zilele. Avea darul să dezvăluie unul după altul păcatele ascunse ale modelelor: pungăşiile lor, ticăloşiile, vicleniile, etc. E lesne de înţeles de ce nimeni nu a mai călcat în atelierul celebrului pictor. Pentru că nimeni nu voia să i se recunoască adevăratul caracter, bine ascuns în viaţa de toate zilele.

Leadership: Pui un mare accent pe unicitatea poveştii din spatele creatorului care te face părtaş la creaţia lui, sub aspectul unei retrospective a greşelilor făcute pe parcursul unei vieţi trăită numai în folosul personal?

Imaginează-ţi te rog că intri în atelierul pictorului Gerard Plumers, care are puterea să dezvăluie în picturile sale adevărata natură umană. Pe şevaletul acestuia se află terminată ultima lui creaţie, o splendidă capodoperă care, stupoare, înfăţişează tocmai chipul şefului tău. Care ar fi reacţia ta la vederea reuşitului tablou? Dacă ai cunoaşte adevărata natură a celui care te conduce, l-ai mai urma?

Felul în care îţi percepi şeful are un efect imens asupra performanţelor tale şi asupra randamentului tău. Dacă pictorul i-a redat şefului tău chipul cel mai înfricoşător cu putinţă, mi-e teamă că se va întâmpla următorul scenariu:

Scenariul cel mai negru – dar şi cel mai des întâlnit. Eşti la serviciu. Încerci să te concentrezi asupra lucrului, dar ecranul din mintea ta e prea des ocupat de imaginea şefului tău, a cărui adevărată natură ţi-a dezvăluit-o pictorul cu atâta măiestrie şi lux de amănunte prin intermediul tabloului său.

Simţi cum în tine creşte un întuneric care e prea amorţit ca să fie o mâhnire şi prea rece pentru a fi o furie. Încerci să te împotriveşti acestor sentimente. Te ţii cât de ocupat poţi. Dar niciun fel de muncă, niciun fel de extenuare nu poate să alunge din tine acel gust amar al adevărului, acel sentiment de profundă frustrare şi nesiguranţă pe care l-a redat tabloul.

Încetul cu încetul, chipul şefului tău începe să ocupe un loc ascuns al inimii tale. Ştii cine este el cu adevărat, ştii de ce este în stare, îl resimţi ca fiind intimidant, ameninţător, distant, greu de înţeles şi nepreocupat de sentimentele tale şi ale oamenilor în general, iar asta îţi frământă sufletul, creierul, gândurile, conştiinţa. Simţi cum fiecare muşchi, fiecare articulaţie, fiecare os este suprasolicitat de nervozitatea şi emoţiile tale negative. Orgoliul nu-ţi dă voie să te plângi, dar ai face-o, ai face-o ştiind că ai făcut greşeala vieţii tale angajându-te în firma condusă de un asemenea şef tiranic.

Leadership: Poţi să repari percepţia inexactă a oamenilor despre tine, oglindindu-te în spaţiul unei creaţii din care reiese un profund sentiment de tristeţe care nu mai trece?

Ori de câte ori gândurile îţi umblă razna îţi aminteşti că chipul şefului tău este mereu acolo, holbându-se la tine cu acea privire indescriptibilă de tiran. El persistă prin prezenţa lui, în fiecare zi, ocupându-se de afaceri. În timp ce lucrezi eşti chinuit de griji, te forţezi să-ţi reintri în ritmul susţinut de lucru, dar tot mereu îţi revine în minte imaginea lui: de bătăuş înfuriat, intimidant şi neliniştit care-şi pierde mereu cumpătul, o persoană obtuză, asurzitoare, care îţi strigă totul în faţă şi trezeşte teama în inima ta.

Ai curajul să te vezi demascat de propriul tău portret? Dacă ai o funcţie înaltă de conducere, gândeşte-te cum ar fi ca oamenii să-ţi vadă portretul care înfăţişează adevărata ta natură. I-ai părăsi înainte să te părăsească ei pe tine?

În viaţa de toate zilele poţi da chipului tău expresia pe care o doreşti. Însă în portretul realizat de pictorul Gerard Plumers eşti prins exact aşa cum eşti în realitate. Te temi? Ţi-e jenă de tine? Eşti mâhnit de ceea ce vezi?

Neîncrederea dintre oameni şi lider îngreunează interacţiunea eficientă ceea ce determină o fractură serioasă în cadrul companiei. Comportamentul oamenilor de care liderul se înconjoară arată indirect firea lui. Dacă el nu conduce creativitatea şi pasiunea în muncă, va fi părăsit de echipa sa care, aidoma lui, va lâncezi şi va bate în retragere.

Leadershipul este spaţiul creaţiei în care este oglindită firea ta adevărată, prelucrat de realitatea unei lumi care imită modelul de structură psihologică agreat cel mai mult prin intermediul efectului de adâncime al portretului în care te vădeşti fără pereche.

Concluzie: Oricât de mult ai dori să-ţi ascunzi adevărata fire, aceasta iese totdeauna la iveală şi se reflectă prin calitatea muncii întregii echipe. După mai mult sau mai puţin timp, oamenii de care eşti înconjurat învaţă să „te citească”, îţi descoperă felul tău real de a fi şi acest lucru va avea un impact deosebit asupra activităţii tale şi a lor.

Dacă observi că eşti perceput de ceilalţi altfel decât cum eşti cu adevărat, acest lucru ţi se datorează ţie şi în special lipsei sau problemelor de comunicare dintre tine şi echipă.

Poţi să trezeşti în oameni sentimentul de apartenenţă la leadershipul tău? Care consideri că este calitatea cea mai preţioasă pe care oamenii o aşteaptă de la tine? Prin ce se reflectă această calitate? Ea scoate în evidenţă adevărata ta natură? Sugerează indirect firea ta?