Iată ce înseamnă spirit practic
Fii omul pe care îl păstrează în taină rezultatul muncii tale concretizată într-o creație care, prin certa valoare a geniului reprezentat, face cunoscută în toată lumea voința lui Dumnezeu.
În Franța, spiritul de frondă se ascuțise. Se putea constata aceasta și după căldura cu care parizienii l-au înconjurat pe Benjamin Franklin. Sosise la Paris, în 1778, ca delegat al Statelor Unite ale Americii. Avea 72 de ani, era gras, chel, nobilimea se arătase șocată de lipsa lui de maniere, în timp ce în ochii celorlalți modul lui direct de a vorbi și de a se purta, fără urmă de perfidie, i-au atras din primul moment simpatiile.
Iar când Ludovic al XVI-lea a binevoit, în sfârșit, să-l primească la Versailles, francezii au fost definitiv cuceriți. Bătrânul yankeu sfidase protocolul Burbonilor, ducându-se fără perucă, fără sabie, în aceeași haină cafenie și pantaloni cafenii cu care umblă în oraș, cu ochelarii săi cu ramă de oțel pe nas. Biografia lui, cunoscută de toată lumea, era povestită ca o aventură în sine, uluitoare, fascinantă.
Fusese săpunar, tipograf, librar, profesor de înot, telal, editor, fizician, negustor, desenator de bancnote, scriitor, filosof. Avusese curajul să captureze fulgerul, inventând paratrăsnetul, dar nu atât datorită acestei "tije" care apăra mai bine decât Dumnezeu catedralele de incendiu, îl admirau francezii, ci pentru mulțimea de mici mecanisme foarte utile, pe care le înjgheba din mai nimic. Tot ce întreprindea se afla imediat, devenind un permanent subiect de comentarii admirative. Nu era oare excelentă ideea de a face un "braț mecanic"? Franklin și-l construise singur și, cu ajutorul lui, putea să-și scoată din bibliotecă orice carte dorea, din raftul cel mai de sus și să și-o aducă pe măsuța de lângă el, fără măcar să se ridice din fotoliu. Iată ce înseamnă spirit practic ! *
Îți oferi toată dăruirea spre valorificarea unei creații receptive la nou, încât imaginea vie a gânditorului care ia contact cu Eul tău să se ipostazieze într-un moralist al existenței?
Obținerea unei păreri clare și corecte față de calitatea omului este esențială pentru a face o comparație între admirație și laudă, acestea două fiind mijloacele de a evalua un artist prin prisma poveștii vieții sale la fel de interesante ca și el. Diagnosticarea relației dintre creație și valorizarea spirituală a vieții, făcută prin unirea imaginii sale de creator cu fundalul unei viziuni noi despre lume, se poate realiza printr-o analiză aprofundată a laturii personalității celui care știe să-și transforme povestea vieții într-o călătorie spre "darul lui Dumnezeu".
Deși nu există un test mai ferm pentru calitate, altul decât izbânda creației care te face liber, spre bucuria datorată împlinirii de sine, indicând clar prezența dăruirii spre cultură, spre folosul cererii lui Dumnezeu de a mântui lumea printr-o schimbare totală, există mai multe cauze și motive care pot ajuta la atribuirea diagnosticului de "vocație rară a omului".
Iar una din cauze este legată de eșecul omului în ceea ce privește găsirea locului și sensului său într-o lume care pare să nu aibă sens. Prin urmare, el vrea să-și schimbe condiția de simplu om, în povestea unui om extraordinar. Aspiră chiar mai departe de atât, de ce să fie un muritor ca toți ceilalți oameni, când poate deveni nemuritor prin ceea ce lasă în urma sa?
Omul trebuie să-și pună amprenta asupra evoluției lumii, făcând ca puterea lui spirituală să se dezvolte foarte mult pe aceeași undă cu a Creatorului Universului.
Te întreb pe tine, cititorule: care este moștenirea spirituală pe care pe care ți-a dat-o Dumnezeu și pe care tu o vei lăsa copiilor tăi?
Această moștenire este chiar taina creației, minunea creativității și a inventicii. Nu uita că, așa cum bine preciza cineva pe web, lumea a fost creată și dată omului pentru a preface viața făpturii în viața părtașă dumnezeirii. De asemenea, o minune a lui Dumneze poate fi explicată și transferată copiilor prin intermediul stimulării creativității (fapt care susține primii pași în domeniul cercetării). Mai ales asta face parte din moștenirea spirituală pe care o lași lumii întregi. Copiii trebuie modelați în profunzime de valori spirituale trainice, precum iluminarea, libertatea, curiozitatea, creativitatea, inventica, într-o adevărată călătorie a descoperirii de sine.
Un moralist al existenței este un creator care se ghidează după ideea nobilă a progresului în numele valorilor universale ale umanismului și în slujba promovării valorilor care definesc ideea unei abordări creative pusă în slujba progresului științei și a întregii umanități.
Iată ce înseamnă spirit practic: să pui credința și spiritul creativ la un loc de cinste în formarea unei viziuni care să asigure progresul în cunoașterea unei noi realități la nivel de virtute, la nivel de înțelegere a voinței lui Dumnezeu care vrea să transforme lumea într-un loc mai bun. Un loc al demnității culturale, estetice și umane.
* Notă: Catinca Muscan - Orele lui Prometeu, Editura Albatros, 1986.
