Iată ce înseamnă spirit practic
Fii omul pe care îl păstrează în taină rezultatul muncii tale concretizată într-o creaţie care, prin certa valoare a geniului reprezentat, face cunoscută în toată lumea voinţa lui Dumnezeu.
În Franța, spiritul de frondă se ascuțise. Se putea constata aceasta și după căldura cu care parizienii l-au înconjurat pe Benjamin Franklin. Sosise la Paris, în 1778, ca delegat al Statelor Unite ale Americii. Avea 72 de ani, era gras, chel, nobilimea se arătase șocată de lipsa lui de maniere, în timp ce în ochii celorlalți modul lui direct de a vorbi și de a se purta, fără urmă de perfidie, i-au atras din primul moment simpatiile.
Iar când Ludovic al XVI-lea a binevoit, în sfârşit, să-l primească la Versailles, francezii au fost definitiv cuceriți. Bătrânul yankeu sfidase protocolul Burbonilor, ducându-se fără perucă, fără sabie, în aceeași haină cafenie și pantaloni cafenii cu care umblă în oraș, cu ochelarii săi cu ramă de oțel pe nas. Biografia lui, cunoscută de toată lumea, era povestită ca o aventură în sine, uluitoare, fascinantă.
Fusese săpunar, tipograf, librar, profesor de înot, telal, editor, fizician, negustor, desenator de bancnote, scriitor, filosof. Avusese curajul să captureze fulgerul, inventând paratrăsnetul, dar nu atât datorită acestei "tije" care apăra mai bine decât Dumnezeu catedralele de incendiu, îl admirau francezii, ci pentru mulțimea de mici mecanisme foarte utile, pe care le înjgheba din mai nimic. Tot ce întreprindea se afla imediat, devenind un permanent subiect de comentarii admirative. Nu era oare excelentă ideea de a face un "braț mecanic"? Franklin și-l construise singur și, cu ajutorul lui, putea să-și scoată din bibliotecă orice carte dorea, din raftul cel mai de sus și să și-o aducă pe măsuța de lângă el, fără măcar să se ridice din fotoliu. Iată ce înseamnă spirit practic ! *
Leadership: Îţi oferi toată dăruirea spre valorificarea unei creaţii receptive la nou, încât imaginea vie a gânditorului care ia contact cu Eul tău să se ipostazieze într-un moralist al existenţei?
Obţinerea unei păreri clare şi corecte faţă de calitatea omului este esenţială pentru a face o comparaţie între admiraţie şi laudă, acestea două fiind mijloacele de a evalua un artist prin prisma poveştii vieţii sale la fel de interesante ca şi el. Diagnosticarea relaţiei dintre creaţie şi valorizarea spirituală a vieţii, făcută prin unirea imaginii sale de creator cu fundalul unei viziuni noi despre lume, se poate realiza printr-o analiză aprofundată a laturii personalităţii celui care ştie să-şi transforme povestea vieţii într-o călătorie spre "darul lui Dumnezeu".
Deşi nu există un test mai ferm pentru calitate, altul decât izbânda creaţiei care te face liber, spre bucuria datorată împlinirii de sine, indicând clar prezenţa dăruirii spre cultură, spre folosul cererii lui Dumnezeu de a mântui lumea printr-o schimbare totală, există mai multe cauze şi motive care pot ajuta la atribuirea diagnosticului de "vocaţie rară a omului".
Iar una din cauze este legată de eşecul omului în ceea ce priveşte găsirea locului şi sensului său într-o lume care pare să nu aibă sens. Prin urmare, el vrea să-şi schimbe condiţia de simplu om, în povestea unui om extraordinar. Aspiră chiar mai departe de atât, de ce să fie un muritor ca toţi ceilalţi oameni, când poate deveni nemuritor prin ceea ce lasă în urma sa?
Omul trebuie să-şi pună amprenta asupra evoluţiei lumii, făcând ca puterea lui spirituală să se dezvolte foarte mult pe aceeaşi undă cu a Creatorului Universului.
Te întreb pe tine, cititorule: care este moştenirea spirituală pe care pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi pe care tu o vei lăsa copiilor tăi?
Această moştenire este chiar taina creaţiei, minunea creativităţii şi a inventicii. Nu uita că, aşa cum bine preciza cineva pe web, lumea a fost creată şi dată omului pentru a preface viaţa făpturii în viaţa părtaşă dumnezeirii. De asemenea, o minune a lui Dumneze poate fi explicată şi transferată copiilor prin intermediul stimulării creativităţii (fapt care susţine primii paşi în domeniul cercetării). Mai ales asta face parte din moştenirea spirituală pe care o laşi lumii întregi. Copiii trebuie modelați în profunzime de valori spirituale trainice, precum iluminarea, libertatea, curiozitatea, creativitatea, inventica, într-o adevărată călătorie a descoperirii de sine.
Un moralist al existenţei este un creator care se ghidează după ideea nobilă a progresului în numele valorilor universale ale umanismului și în slujba promovării valorilor care definesc ideea unei abordări creative pusă în slujba progresului ştiinţei şi a întregii umanităţi.
Iată ce înseamnă spirit practic: să pui credinţa şi spiritul creativ la un loc de cinste în formarea unei viziuni care să asigure progresul în cunoaşterea unei noi realităţi la nivel de virtute, la nivel de înţelegere a voinţei lui Dumnezeu care vrea să transforme lumea într-un loc mai bun. Un loc al demnităţii culturale, estetice şi umane.
* Notă: Catinca Muscan - Orele lui Prometeu , Editura Albatros, 1986.