ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

În fiecare zi mă gândesc la mine

On Aprilie 14, 2021, in Leadership Plus, by Neculai Fantanaru

Încearcă să-ţi descoperi vederea interioară dincolo de graniţele propriei tale căutări, prin prisma a ceea ce are arta de ascuns în ea privitor la un univers care se autoconstruiește și se autoalimentează evolutiv din propriile resurse. 

În fiecare zi mă gândesc la mine. Îmi pun întrebări parcă tot mai încuietoare, care aduc în atenţie acea predilecţie a artistului pentru tot ce este în perpetuă schimbare, mişcare, pentru tot ce este trecător, tranzitoriu. Uneori, printr-o stranie cunoaştere, mă socotesc prizonierul altei lumi, mai spectaculoasă, descrisă în atâtea cărţi cu mistică orientală, ea putând fi admirată numai într-un tablou al artistului fără nume.

Şi ca orice intrare în altă lume, unde fiecare zi este diferită de cealaltă, prizonieratul meu fiind mai spectaculos prin farmecul existenţei irealizabile tehnic în această lume, mă delectez cu maxima cunoaştere izvorâtă parcă din viziunea unui regizor destoinic, obişnuit să lege actorul de decor, filmându-l în contra-plonjeu, în decupajul altor vremuri.

Astfel este lumea mea, ea străbate cât mai profund orizontul unei închipuiri create cu o uimitoare înălţare spre sublim. Este o sesizare de natură intelectuală ce face referire la modul în care artistul jonglează cu elementele lumii nevăzute, pentru a scoate în evidenţă complexitatea dialogului cu acea operă de artă care îţi revitalizează curajul de a crede că dincolo de realitate există ceva frumos, sublim, divin.

Totuşi, de ce sunt neliniştit? Fiindcă simt permanent prezenţa a ceva diferit de mine înăuntrul meu, ceva care mă ancorează într-un “Eu-Origine-Ireal” care se cere interpretat cu minuţiozitate şi deplină înţelepciune pentru a fi pe deplin cuprins în opera unei gândiri numite Tranormhisys. Ea semnifică vibraţia punctului corespondent din microcosmosul fiinţei umane recreată prin cuvinte, direct şi indirect, prin pilde, prin tăceri, prin felul în care artistul reuşeşte să ţeasă contextul-suport pentru noţiunile exprimate aleator.

Atât este de întortocheată gândirea mea, tot gândindu-mă la mine, încât uit adesea de trăirea şi simţirea întregii substanţialităţi a operei.

Leadership: Poţi să-ţi schimbi viziunea cu privire la actul de a face artă, înţelegând că de fapt ai putea să fii cunoscut sub mai multe tipuri de fiinţă?

O observaţie preliminară. Prin ceea ce eu însumi sesizez la mine, fiind vorba de o lume mult mai evoluată decât pare la prima vedere, în caz că am deplină încredere în anvergura cosmică a unei geneze permanente, înţeleg că de fapt aş putea să fiu cunoscut sub mai multe tipuri de fiinţă: una fără de sfârşit, una inaccesibilă care nu comunică personal cu nimeni şi una care lucrează în lume, însă nu direct, ci indirect, prin energii. Aici arta are un cuvânt greu de spus: ceea ce mă poate face să înțeleg ceea ce trăiesc, nu are comparaţii şi variaţii în această lume.

Iar dacă structura sofisticată a creierului meu se concentrează în jurul trăsăturilor definitorii ale artei, procesul de creaţie şi actul creat, atunci este de la sine înţeles faptul că tot ceea ce gândesc sugerează dorinţa devoratoare a artistului de a-şi converti viziunea realist-fantastică în noi simboluri, metafore sau alegorii. Spun numai că acordarea creierului meu la artă se face în virtutea dispoziţiilor fireşti ale eului original de a înfrunta acea fază a simbolismului care a favorizat naşterea suprarealismului, angajându-mă în forme mai mature de relaționare cu ceea ce se numeşte Kriplansetikes (o dinamică a trăirilor temporare plasate într-o naraţiune lirică fabuloasă, imaginară).

Şi ori de câte ori vorbesc despre o minte ce poate fi studiată numai prin ştiinţa artei, simt că mă regăsesc în cuvintele lui Patrick Drouot extrase dintr-o carte pur spirituală:

"Deodată, m-am simţit trecând în "turbo". Conştienţa mea superioară şi alte nivele din mine însumi parcă mă căutau. Dar care "eu" şi cine mă căuta? Eu şi tot eu, ca şi cum diverse părţi dispersate din mine însumi se reunificau. În această etapă, încă o dată totul devenea simplu, evident, nu mai aveam corp, existam. Eram ca un satelit artificial pe orbita din jurul Pământului. Eram foarte aproape de această frontieră care separă un univers de altul, o dimensiune de alta... M-am simţit căpătând o dimensiune originală, dimensiunea MEA, aceea pe care am avut-o, pe care o am şi o voi avea în eternitate."

Leadership: Poţi să consolidezi legătura dintre artă şi univers printr-o reflectare asupra căutării unui destin care se lasă citit cu puţină vreme înainte de a fi uitat?

Cred că m-am făcut bine înţeles, chiar dacă înţelesul sinelui meu depăşeşte înţelesul convenţiei de evitare a alterităţii, a dublei stări de conștiență prezentă în mai multe lumi. Iar dacă continui să mă învârt în jurul propriei persoane, observând radiaţiile luminoase care mă aureolează din toate părţile, în jurul trăsăturilor esenţiale ale unei realităţi unde culoarea sufletului contrabalansează desenul inspirat din atmosfera sugerată de o anumită stare, atunci înclin să privesc o imagine în care invizibilul este reprezentat vizual printr-o metaforă a redescoperirii unui univers paradisiac.

Or, acesta este universul meu, traversat de o minte dibace, inventivă, unită cu o paletă de culori formată din tonuri calde, naturale și delicate, precum roșu, galben și oranj ce pun în evidenţă o imagine în care oricând mă regăsesc acelaşi, şi totuşi diferit. Iată ce se întâmplă de fapt. Străbat culisele interiorului meu cu gândul de a mă regăsi în profunzime, în artă, în ştiinţă, în aceeaşi stare şi situaţie, în momentul deschiderii capsulei timpului. Aşadar, mă folosesc de cunoştinte metafizice pentru a înţelege pe cât posibil acest fenomen de cugetare mai măreață decât măreția însăși.

În acelaşi timp, am învăţat să fiu altcineva, cu mult diferit de acel cineva care necontenit îmi şopteşte să rămân acelaşi. Am învăţat că numai în temeiul logicii frumosului, în care metafora are un rol principal, se găseşte unitatea propriei mele fiinţe care, de asemenea, este o parte din “Odiseea” în căutarea Marii Opere Alchimice (aflată sub semnul Misterului Sacru).

Chiar dacă într-o bună zi voi fi uitat în această lume, chiar dacă cuvintele mele vor fi date uitării fără de vină, iar dacă uitarea va lua amploarea unei descensiuni într-un teritoriu obscur, măcar am credinţa să cred că universul mi-a venit în întâmpinare. M-am deschis către el şi el către mine. Am înţeles că misiunea artei este să fii oglinda unui univers care este de neconceput fără tine.

Aşadar, iată concluzia: 

Un om care se caută pe sine este un om care se gândeşte zilnic la sine, ca şi cum s-ar gândi la altcineva din umbra unor cuvinte rostite cu fervoare, cu acea greutate profetică cu care numai el este setat să le audă. 

În fiecare zi mă gândesc la mine, la fel cum în fiecare zi mă recunosc tot mai mult ca fiind altcineva. Universul mi-a scos în cale un om minunat alături de care am motive să presupun că adevărată plăcere în perceperea artei este calea ce trebuie parcursă pentru a ajunge să fiu eu însumi un univers. Într-o bună zi voi înțelege de ce un Univers infinit poate să se reflecte într-un singur om, tot atât de complex, determinist şi uimitor.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate