În numele tatălui

Cu cât ştii mai multe despre leadership, cu atât mai uşor îţi va fi să recunoşti talentul unui lider.

În ciuda strădaniilor evidente pe care le depusese, Tus nu se ridicase deloc la înălţimea aşteptărilor tatălui său, Sharaman, care era regele Persiei. În taină, el nutrea speranţa că va reuşi să ajungă rege, întocmai ca tatăl său, convins de faptul că deciziile pe care le luase fuseseră cele mai iscusite.

Era momentul ca Tus să dea explicaţii pentru asedierea oraşului sfânt Alamut. Regele, căruia i se putea citi dezamăgirea pe chip, îl privi cu severitate pe fiul său şi îi spuse pe un ton autoritar de reproş:

- Această... aventură a ta nu va fi pe placul aliaţilor noştri. Dar bănuiesc că nu te-ai gândit şi la asta...

Tus rămase năucit la reproşul regelui, nu ştia cum să-şi justifice deciziile. Totala şi patetica lui aspiraţie către mărire, şi mai ales nerăbdarea, se dovediră a fi nefaste. Era nesigur pe sine însuşi. Nu înceta să-i arunce priviri îngrijorate unchiului său, care era de faţă, ca şi cum ar fi dorit ca acesta să-i ia apărarea.

Regele Sharaman, graţie cunoştinţelor şi înţelepciunii sale extraordinare, cuplate cu instinctul său infailibil de a detecta calităţile şi defectele care erau prezente în oameni, dar mai ales în fiul său, îi spuse cu blândeţe în glas:

- Ştiu că abia aştepţi să porţi coroana, dar crede-mă, nu eşti încă pregătit !

Leadership: Conştientizezi semnificaţia ascensiunii care dă unicitate propriilor decizii, cumpănind ceea ce este rău de ceea ce este bine într-o atitudine care îţi reflectă dependenţa de a fi în prim plan?

Parafrazându-l pe diplomatul spaniol Diego Saavedra Fajardo (1584-1648), aş spune că leadershipul este mai curând o sarcină decât o cinste - precum grijile unui tată împovărat de copii. Este foarte important pentru un lider să cunoască pornirile neobişnuite ale inimii "copiilor" săi. Şi mai ales să deosebească firile firave de cele orgolioase, ambiţioase şi dornice de afirmare - dar superficiale, şi de cele cu adevărat rezistente şi puternice care sunt capabile să ia decizii chibzuite şi să manevreze puterea în mod intuitiv şi sigur.

Regele Sharaman din filmul "Prince of Persia – The sands of time (2010)" nu l-a numit pe Tus succesorul său, pentru simplul motiv că nu a văzut în el calităţile unui conducător iscusit. Datoria lui ca tată era să-i insufle fiului său dragostea de virtute, să-l inspire în a dobândi înţelepciunea. Dar acesta nu a dat ascultare sfaturilor şi îndemnurilor lui, ci, plin de ambiţie şi de înclinaţie spre strălucire, a pornit un război inutil, folosindu-se mai mult de un pretext decât de dovezi clare.

Încercarea lui Tus de a-şi dovedi talentul de lider s-a dovedit dezastruoasă. Prestaţia lui era să-l coste pe tatăl său onoarea şi faima faţă de popoarele aliate. Ruşinea ar fi fost pentru regele Sharaman un simţământ catastrofal - la vârsta lui ar fi îndurat cu greu dispreţul şi ura îndreptate împotriva sa.

Leadership: Includerea ta personală într-o fază mai avansată de evaluare îţi confirmă opţiunea de retragere din prim-planul valorii?

Celui ce nu urmăreşte dimensiunea afectivă a leadershipului, în diferite puncte ale traseului parcurs spre includerea personală într-o fază mai avansată de evaluare, nu i se vor putea niciodată recunoaşte meritele şi raţionamentul în scopul generării unor noi competenţe. Acest lucru accentuează de fapt tendinţa liderului de a supune totul propriilor sale dorinţe, risipindu-şi puterea de a se depăşi pe ei însuşi, neluând în calcul însemnătatea zonei de lipsuri.

Evaluarea personală dinaintea ascensiunii, pe o linie discontinuă de exercitare a puterii în condiţii de asigurare a eforturilor de slujire a unei trebuinţe de autorealizare, contribuie la câştigarea meritului de a fi raţional, flexibil şi adaptabil în orice situaţie.

Această evaluare cuprinde toate acele aspecte care te impulsionează şi te determină să te comporţi într-un anumit fel sau să tinzi spre a atinge un anumit scop. Dar mai ales are ca prim rol o câştigare a garanţiei de a-ţi menţine angajamentul înaintea oricărui sentiment.

Dovezile cele mai grăitoare ale eficienţei iniţiativei particulare sunt aproape în totalitate extrase din procesul "mărturisirilor şi justificărilor", care convin numai prin asumarea răspunderii şi prin îndeplinirea cu conştiinciozitate a îndatoririlor. În timp ce căderile de putere, din ecuaţia performanţei, denotă acea ruptură dintre universul trăirilor şi lumea ambiţiilor de mărire, care intră într-o nouă structură de supraveghere şi control, odată cu acţiunile izolate ce dispar în sfera lipsită de sens a accidentalului.

Leadership: Îţi cântăreşti potenţialul de lider în funcţie de criteriile de timp şi de loc în care te simţi pregătit să discerni între convingerile tale absolute şi suspiciunile altcuiva?

Unui lider nu i se va prezenta în mod susţinut confirmarea, în succesiunea etapelor sale reale de evoluţie din cadrul unui amplu proces de transformări la nivel de Mindset sau Mastery Orientation , decât dacă reuşeşte un salt puternic peste toate erorile de raţionament ce pot interveni în chestiunile care nu se încadrează în sfera de aplicare a onestităţii, probităţii profesionale şi a stăpânirii de sine.

De aceea consolidarea autorităţii şi a poziţiei de rezistenţă în faţa unui întreg set de condiţii cumulative (cum ar fi preţul pe care îl ai de plătit pentru lipsa de viziune, disponibilitatea de a renunţa la scopurile şi principiile dăunătoare, disponibilitatea de a accepta valoarea adevărului), sunt cele mai importante lecţii pe care le înveţi în etapa de sens a unei evoluţii care se poate dovedi plină de incertitudini.

În opinia regelui, raţionamentul fiului său nu a fost decât cel al unui novice. Numai gândul că fiul său aştepta cu nespusă ardoare să-i ia locul, deşi nu era pregătit pentru a face faţă responsabilităţilor unui rege, îi sporea şi mai tare durerea. Şi, în consecinţă, decizia de a nu-l numi succesor la tron a fost una corectă. Căci pentru un rege, şi respectiv pentru un părinte, cea mai aspră dintre toate pedepsele este să-şi vadă fiul (de care trebuie să fie atât de mândru) un ratat.

Numai un om înţelept ia decizii înţelepte. Regele Sharaman, care era neîntrecut în înţelepciune şi avea un suflet mare, era conştient că liderii se aleg în funcţie de competenţele lor. Şi el ştia foarte bine cum arăta un potenţial lider bun. Ca urmare, cântărind talentele celor trei fii ai săi, a găsit că cel mai destoinic ar fi nimeni altul decât Dastan, fiul său adoptiv, care în final a ajuns "Prince of Persia".

Leadershipul este impresia pe care o faci în condiţiile respectării unei sarcini colosale: să fii hotărâtor în luarea unei decizii care nu poate fi respinsă de nicio contestaţie.

Vine un moment în viaţa liderului când trebuie sa predea ştafeta altuia, dar nu oricui. Posedând maturitate în gândire şi experienţă, trebuie să discearnă atent între adevăr şi fals, alegând pe cineva cu realmente calităţi de lider şi care să fie recunoscut pentru aceste calităţi de către restul echipei. A alege arbitrar în această situaţie, poate deveni o catastrofă ireparabilă. Prin urmare cu cât cunoaşte mai bine leadershipul, cu atât alegerea va fi mai uşoară şi mai corectă.

În numele tatălui trebuie să te comporţi ca un fiu demn de încrederea şi respectul unui popor întreg.

Liderul este ca un părinte care are grijă de copiii lui. El este ca un tată iubitor care nu încetează să vegheze asupra a tot ce este pozitiv şi eficient în educaţia copiilor lui, să le vorbească, să-i povăţuiască şi să-i îndrume pe calea cea bună, şi să-i mustre atunci când ajung din propria lor vină pe marginea prăpastiei.

"Copiii" trebuie să fie deschişi la sugestiile părintelui lor, care având experienţă mai multă nu-i poate povăţui greşit. Dar mai presus de toate ei trebuie să conştientizeze faptul că ori de cate ori iau o decizie sau pornesc o acţiune, acestea se iau în numele lor, dar se repercutează inevitabil asupra reputaţiei părintelui lor.