Înaltele culmi ale aprecierii în artă

Vino cu idei precise asupra operei căreia intenţionezi să-i dai viaţă, în sensul găsirii celei mai expresive forme de unicitate.

Serghei Eisenstein porneşte la filmare cu idei precise asupra operei pe care o va realiza cu o clară viziune. Este primul său film sonor şi doreşte, pară-se, să aplice aici roadele întregii meditaţii teoretice din ultimii ani. Deşi porneşte fără echipament de sunet – acesta trebuia să apară abia la Harkov – filmează tot timpul ţinând seama de soluţiile sonore ale fiecărei scene.

Le explică colaboratorilor: „La masa de montaj acest episod va fi tratat în acelaşi fel în care lucrează un compozitor la o fugă pe pentru voci. Materialul pe care îl filmăm acum este doar una din aceste voci. Cea mai mare parte va fi folosit pentru retroproiecţii şi transparenţe, în timp ce prim-planurile vor crea o a doua voce în primul plan... A treia şi a patra voce (sau temă, sau motiv) sunt în sunet – sunet şi vorbă.”

Întreaga construcţie audio-vizuală a filmului - şi fiecare filmare urmăreşte aceasta – are ca intenţie realizarea unui film sonor devenit expresie a formei artistice specifice şi a expresiei psihologice a realităţii. În acelaşi sens, al găsirii formei celei mai expresive, sunt construite şi decorurile: uneori în linii de perspectivă exagerate, alteori stilizate cu intenţii metaforice. *

Leadership: Porneşti la realizarea unui „setup de update” cu nişte elemente subiective care conferă originalitate modului de tratare a compoziţiei de referinţă?

Conţinutul artei se extinde nu datorită a ceea ce rezultă din amestecul sau unirea mai multor forme de creaţie, ci datorită a ceea gândirea are de oferit mai original, în raport cu o axă a rezultantei de forţe care acţionează simultan: o forţă de structură, una de prefacere, una de continuitate şi una de valorizare. Iar valorificarea potenţialului artistic nu este doar o formă aferentă obiectivităţii care oferă certitudini, ci este şi o formă derivată din subiectivitatea a ceea ce înseamnă „semnificativ”, din activarea a ceea ce poate fi redat în altă formă şi din acceptarea a ceea ce numim proiecţii ale imaginarului.

Arta totală, menită să îmbine noi contraste ale formei de expresie care admit o abordare liniară a raporturilor dintre concepte şi noţiuni, sub efectul unor inspiraţii paralele care se intersectează în punctul de reper stabil al creaţiei, pretinde o anumită libertate a spiritului - sprijinit într-un fel de căutarea absolutului. Pretinde, mai ales, o anumită independenţă în faţa unei realităţi care nu aude şi nu vorbeşte, dar care se deschide mereu mai departe, împotriva aparenţelor (care deteriorează percepţia despre ce înseamnă „îmbunătăţire”) înainte de a deveni permanente.

În acest caz, „setup-ul de update” reprezintă o accentuare a tendinţei de asociere a elementelor de noutate, care împinge mai departe graniţele a ceea ce poţi realiza prin intermediul ştiinţei, uneori prin exagerarea perspectivei de a privi lucrurile – între intuitiv şi logic. Acest setup defineşte şi conturează opera ta de creaţie, contribuind la generarea de anticipări şi predicţii ale elementelor de expresivitate prin adăugarea unui mixt de inovaţii care facilitează descoperirea legilor, corelaţiilor, raporturilor dintre sensuri şi forme, riguros concepute.

Creaţia ce devine o expresie psihologică a realităţi decurge din faptul că elementele separate puse în relaţie amorsează spaţiul inerent formării unei imagini care încearcă să răspundă la întrebarea: "Cum s-a ajuns aici?"

A porni la realizarea unui „setup de update” cu nişte elemente subiective care conferă originalitate modului de tratare a compoziţiei de referinţă, înseamnă de fapt să încerci să exprimi o idee ajustând suita efectelor ei, efectuând cercetări asupra modului în care ea poate fi amplificată şi exploatată la maxim. Pe scurt, înseamnă să adaugi facil plus valoare creaţiei tale datorită rarităţii şi unicităţii asigurate de gândirea care se caută pe sine, care se autoanalizează, formulând mereu noi constatări şi interpretări.

Găsirea formei de exprimare a identităţii personale, prin intermediul ideii care leagă în mod productiv două lumi distincte ale artei – a viziunii şi a interpretării – prin explorarea deliberată a tendinţelor teoretice, începe de acolo de unde intenţia se manifestă nu doar ca o conexiune pierdută între gânduri şi întrebări, ci ca esenţă şi structură a unei creaţii care se cere a fi investigată înainte de a fi împărtăşită.

Aprecierea care ţi se cuvine este un plus de respect pentru ceea reprezintă esenţa ta autentică în exercitarea actului de creaţie, chiar şi în lipsa elementelor definitorii ale "formei" finale a lucrării.

Înaltele culmi ale aprecierii în artă domină tot ceea ce încerci să proiectezi asupra celorlalţi, tot ceea ce încerci sa transmiţi prin intermediul creaţiei, în vederea îndeplinirii criteriilor de performanţă autoimpuse, clar definite şi recunoscute. Aprecierea este o formă de respect pentru ceea ce faci raportat la ceea ce eşti.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.