Înfăptuirile cu adevărat creatoare rămân exclusiv în grija omului creator

Numai suma tuturor obstacolelor biruite de un om dă adevărată şi justa măsură a unei fapte, precum şi aceluia care a împlinit-o.

Dacă mi-ar fi teamă de faptul că cineva m-ar putea declasa în ierarhia ştiinţei fondate pe tehnologie, atunci cu certitudine nu mi-ar fi teamă de toţi oamenii aceia îmbrăcaţi la patru ace, plini de bani, maşini şi bijuterii, sau cu funcţii înalte. Ăştia sunt doar pe post de decor. Nişte obosiţi fără chef de muncă şi fără vreun talent excepţional, iar orice faptă glorioasă îi va ocoli fără nicio urmă de regret.

Am tot întâlnit oameni din aceştia, de o falsitate a cărei detectare nu cere prea mult fler, punct de fugă spre care converge nepăsarea sinceră, arătând inexistentul de parcă ar exista, oferind ideea că imposibilul este posibil. Şi tot de atâtea ori oamenii aceştia mi-au produs o dezamăgire totală, acea stare în care cunoşti un lucru aşa cum este el de fapt, dezgolit de toate calităţile lui închipuite.
 
Însă mi-ar fi cumplită teamă de acel atlet singuratic care aleargă în fiecare zi de iarnă, la -8 grade, încălţat cu o pereche de adidaşi second-hand. Numai dacă ar face ceva pentru ştiinţă, cu acelaşi zel cu care a decis să înfrunte frigul şi vremea capricioasă.

În aceeaşi măsură, dacă mi s-ar cere să descriu acest atlet în angrenajul lui interior, printr-un Ixalagenthi s (obişnuinţa unei vederi interioare care preceda vederea exterioară), aşa cum este el în totalitatea lui, constant, străbătut de fiorii credinţei adevărate, atunci i-aş multiplica valenţele de severitate - pregnante în cazul efortului de a duce la bun sfârşit o sarcină importantă.

Leadership: Viziunea cu care răspunzi provocărilor destinului tău se organizează în direcţia evocării unui moment din istoria lumii care cuprinde suma tuturor faptelor tale însemnate?

Pe vremuri navigatorii iscusiţi plecau în căutarea unui târam iluzoriu, a unui nou eden care să scoată umanitatea dintr-o fundătură istorică. Dar îndeplinirea unui asemenea ţel presupunea tot felul de tărăgăneli şi piedici. Nu-i de mirare că istoria îşi aminteşte doar de vreo câţiva mari navigatori, din miile de sobresaliente , acei soldaţi anonimi care se pomenesc pe neaşteptate în faţa unei misiuni uriaşe.

Şi în ziua de azi, asemenea sobresaliente îşi încordează muşchii cu duritatea unui arc de oţel, fiind zdruncinaţi în toate direcţiile de o mare povară: să găsească un mijloc de a se face cunoscuţi. Ei nu mai trebuie să găsească un continent că America sau Africa, ci trebuie să-şi aducă contribuţia la o invenţie cu potenţial uriaş într-un anumit domeniu. De exemplu cei ce au descoperit internetul, aceia care au dezvoltat limbajele de programare, toţi aceştia (puţini la număr) au cucerit toată lumea, nu doar o părticică din ea.

Pe această cale, să nu uităm cuvintele lui Ştefan Zweig: “În realitate, tocmai omul acela neînsemnat şi de prisos va deveni reprezentatul cel mai de seamă al unei orientări noi şi revoluţionare. Iar o faptă istorică nu este niciodată împlinită, adică definitiv încheiată în momentul realizării sale, ci abia atunci când ea este trecută posterităţii. Ceea ce numim istorie nu reprezintă nicidecum suma tuturor faptelor însemnate care s-au întâmplat cândva în timp şi spaţiu, ea cuprinde numai acele mici fragmente luminoase care au fost scoase la iveală de operele creatorilor”.

Leadership: Poţi să te situezi într-o poziţie intermediară, cu un orizont nici a tot cuprinzător care te identifice cu conceptul “un întreg al viitorului locuind prezentul”, dar nici prea restrâns, încât să coincidă cu particularul unei experienţe competiţionale?

O singură descoperire poate cuceri lumea. Reţineţi că tehnologia este prezentul şi viitorul. Internetul este prima oglindă a universului, o vastă biblioteca de gândire. Toate minţile sunt conectate la o reţea globală. Şi mai departe? Mai rămâne ca fiecare om să inventeze câte ceva, să adauge ceva la această reţea globală. Ceva unic, sau idei alternative. Căutătorii de cursă lungă vor descoperi ceva revoluţionar.

Viitorul se va schimba în aşa fel încât fiecare om va avea de câştigat în funcţie de cât de multe idei noi va adăuga pe internet, de la cea mai mică temă de gândire până la cea mai grea. Vor exista două feluri de descoperitori: cei care rezolvă problemele şi cei care ştiu “cum să pună problema”.

După cum bine ştiţi, zilnic în lume sunt scanate milioane de cărţi, cine nu-şi găseşte cartea pe internet este ca şi când nu a scris-o. Cine nu are afacerea pe internet, este ca şi când n-ar avea o afacere. Cine nu se promovează pe internet, nu are nici cea mai mică şansă să reziste pe piaţă.

Leadership: Opera cea mai mare a vieţii tale este lupta eroică dusă contra rezistenţei pe care materia pământească o opune, prin ea însăşi, oricărei întreprinderi care se înalţă deasupra măsurii obişnuite?

Să mă reîntorc la alergătorul de la început. Mi-aş dori ca acest alergător să facă o mică incursiune în interiorul procesului său de gândire, să încerce o mică flotare logică de gândire şi practice sportul minţii, care nu este şahul, ci capacitatea de creaţie. Este vorba despre realizarea unei asemănări cu o lume infinită prin care el trebuie să izbăvească lumea de flăcările mândriei pricinuitoare de toată căderea. Să nu uităm că mândria de a fi bun doar într-o direcţie poate fi justificată doar în cazul în care aduce avantaje evoluţiei ştiinţifice. În acest caz, toţi învingătorii trebuie să aibă în minte cuvintele lui Ştefan Zweig:

"Întotdeauna înfăptuirile cu adevărat creatoare rămân exclusiv în grija omului creator care va trebui să le ducă până la capăt. Şi într-adevăr, omul creator nu lasă nimic în grijă altuia, nici chiar lucrul cel mai mărunt: ci îşi pregăteşte singur opera cea mare a vieţii sale. Este eroică lupta a unui singur om pe mai multe fronturi: contra lui însuşi, contra adversarilor din exterior şi contra rezistenţei pe care materia pământească o opune, prin ea însăşi, oricărei întreprinderi care se înalţă deasupra măsurii obişnuite. Întotdeauna însă, numai suma tuturor obstacolelor biruite de un om dă adevărată şi justa măsură a unei fapte, precum şi aceluia care a împlinit-o."

Un fragment important din ce înseamnă leadershipul poate fi surprins tot în cuvintele lui Ştefan Zweig, cu privire la marele navigator şi descoperitor Fernando Magellan:

“Şi abia acum, când dificultăţile ascunse sub planul său grandios ies la iveală una după alta, se vădeşte măreţia sufletească a acestui om care a stat atâta vreme în umbră. Şi el trebuie să prevadă singur toate posibilităţile de neprevăzut, să lupte necurmat, să-şi impună voinţa, împresurat de cele mai neaşteptate primejdii şi obstacole.”

Înfăptuirile cu adevărat creatoare rămân exclusiv în grija omului creator, mai ales dacă luăm în considerare marile opere de creaţie. Să nu uităm că de la Michelangelo până la Tesla, şi de la Galileo Galilei până la Tim Berners-Lee nu este decât o mică diferenţă de perspectivă. Fiecare cu viziunea lui.

Dar un singur lucru este cert. Omul viitorului va fi jumătate atlet + jumătate descoperitor.