Înfăptuirile cu adevărat creatoare rămân exclusiv în grija omului creator

Numai suma tuturor obstacolelor biruite de un om dă adevărată și justa măsură a unei fapte, precum și aceluia care a împlinit-o.

Dacă mi-ar fi teamă de faptul că cineva m-ar putea declasa în ierarhia științei fondate pe tehnologie, atunci cu certitudine nu mi-ar fi teamă de toți oamenii aceia îmbrăcați la patru ace, plini de bani, mașini și bijuterii, sau cu funcții înalte. Ăștia sunt doar pe post de decor. Niște obosiți fără chef de muncă și fără vreun talent excepțional, iar orice faptă glorioasă îi va ocoli fără nicio urmă de regret.

Am tot întâlnit oameni din aceștia, de o falsitate a cărei detectare nu cere prea mult fler, punct de fugă spre care converge nepăsarea sinceră, arătând inexistentul de parcă ar exista, oferind ideea că imposibilul este posibil. Și tot de atâtea ori oamenii aceștia mi-au produs o dezamăgire totală, acea stare în care cunoști un lucru așa cum este el de fapt, dezgolit de toate calitățile lui închipuite.

Însă mi-ar fi cumplită teamă de acel atlet singuratic care aleargă în fiecare zi de iarnă, la -8 grade, încălțat cu o pereche de adidași second-hand. Numai dacă ar face ceva pentru știință, cu același zel cu care a decis să înfrunte frigul și vremea capricioasă.

În aceeași măsură, dacă mi s-ar cere să descriu acest atlet în angrenajul lui interior, printr-un Ixalagenthis (obișnuința unei vederi interioare care preceda vederea exterioară), așa cum este el în totalitatea lui, constant, străbătut de fiorii credinței adevărate, atunci i-aș multiplica valențele de severitate - pregnante în cazul efortului de a duce la bun sfârșit o sarcină importantă.

Viziunea cu care răspunzi provocărilor destinului tău se organizează în direcția evocării unui moment din istoria lumii care cuprinde suma tuturor faptelor tale însemnate?

Pe vremuri navigatorii iscusiți plecau în căutarea unui târam iluzoriu, a unui nou eden care să scoată umanitatea dintr-o fundătură istorică. Dar îndeplinirea unui asemenea țel presupunea tot felul de tărăgăneli și piedici. Nu-i de mirare că istoria își amintește doar de vreo câțiva mari navigatori, din miile de sobresaliente, acei soldați anonimi care se pomenesc pe neașteptate în fața unei misiuni uriașe.

Și în ziua de azi, asemenea sobresaliente își încordează mușchii cu duritatea unui arc de oțel, fiind zdruncinați în toate direcțiile de o mare povară: să găsească un mijloc de a se face cunoscuți. Ei nu mai trebuie să găsească un continent că America sau Africa, ci trebuie să-și aducă contribuția la o invenție cu potențial uriaș într-un anumit domeniu. De exemplu cei ce au descoperit internetul, aceia care au dezvoltat limbajele de programare, toți aceștia (puțini la număr) au cucerit toată lumea, nu doar o părticică din ea.

Pe această cale, să nu uităm cuvintele lui Ștefan Zweig: “În realitate, tocmai omul acela neînsemnat și de prisos va deveni reprezentatul cel mai de seamă al unei orientări noi și revoluționare. Iar o faptă istorică nu este niciodată împlinită, adică definitiv încheiată în momentul realizării sale, ci abia atunci când ea este trecută posterității. Ceea ce numim istorie nu reprezintă nicidecum suma tuturor faptelor însemnate care s-au întâmplat cândva în timp și spațiu, ea cuprinde numai acele mici fragmente luminoase care au fost scoase la iveală de operele creatorilor”.

Poți să te situezi într-o poziție intermediară, cu un orizont nici a tot cuprinzător care te identifice cu conceptul “un întreg al viitorului locuind prezentul”, dar nici prea restrâns, încât să coincidă cu particularul unei experiențe competiționale?

O singură descoperire poate cuceri lumea. Rețineți că tehnologia este prezentul și viitorul. Internetul este prima oglindă a universului, o vastă biblioteca de gândire. Toate mințile sunt conectate la o rețea globală. Și mai departe? Mai rămâne ca fiecare om să inventeze câte ceva, să adauge ceva la această rețea globală. Ceva unic, sau idei alternative. Căutătorii de cursă lungă vor descoperi ceva revoluționar.

Viitorul se va schimba în așa fel încât fiecare om va avea de câștigat în funcție de cât de multe idei noi va adăuga pe internet, de la cea mai mică temă de gândire până la cea mai grea. Vor exista două feluri de descoperitori: cei care rezolvă problemele și cei care știu “cum să pună problema”.

După cum bine știți, zilnic în lume sunt scanate milioane de cărți, cine nu-și găsește cartea pe internet este ca și când nu a scris-o. Cine nu are afacerea pe internet, este ca și când n-ar avea o afacere. Cine nu se promovează pe internet, nu are nici cea mai mică șansă să reziste pe piață.

Opera cea mai mare a vieții tale este lupta eroică dusă contra rezistenței pe care materia pământească o opune, prin ea însăși, oricărei întreprinderi care se înalță deasupra măsurii obișnuite?

Să mă reîntorc la alergătorul de la început. Mi-aș dori ca acest alergător să facă o mică incursiune în interiorul procesului său de gândire, să încerce o mică flotare logică de gândire și practice sportul minții, care nu este șahul, ci capacitatea de creație. Este vorba despre realizarea unei asemănări cu o lume infinită prin care el trebuie să izbăvească lumea de flăcările mândriei pricinuitoare de toată căderea. Să nu uităm că mândria de a fi bun doar într-o direcție poate fi justificată doar în cazul în care aduce avantaje evoluției științifice. În acest caz, toți învingătorii trebuie să aibă în minte cuvintele lui Ștefan Zweig:

"Întotdeauna înfăptuirile cu adevărat creatoare rămân exclusiv în grija omului creator care va trebui să le ducă până la capăt. Și într-adevăr, omul creator nu lasă nimic în grijă altuia, nici chiar lucrul cel mai mărunt: ci își pregătește singur opera cea mare a vieții sale. Este eroică lupta a unui singur om pe mai multe fronturi: contra lui însuși, contra adversarilor din exterior și contra rezistenței pe care materia pământească o opune, prin ea însăși, oricărei întreprinderi care se înalță deasupra măsurii obișnuite. Întotdeauna însă, numai suma tuturor obstacolelor biruite de un om dă adevărată și justa măsură a unei fapte, precum și aceluia care a împlinit-o."

Un fragment important din ce înseamnă leadershipul poate fi surprins tot în cuvintele lui Ștefan Zweig, cu privire la marele navigator și descoperitor Fernando Magellan:

“Și abia acum, când dificultățile ascunse sub planul său grandios ies la iveală una după alta, se vădește măreția sufletească a acestui om care a stat atâta vreme în umbră. Și el trebuie să prevadă singur toate posibilitățile de neprevăzut, să lupte necurmat, să-și impună voința, împresurat de cele mai neașteptate primejdii și obstacole.”

Înfăptuirile cu adevărat creatoare rămân exclusiv în grija omului creator, mai ales dacă luăm în considerare marile opere de creație. Să nu uităm că de la Michelangelo până la Tesla, și de la Galileo Galilei până la Tim Berners-Lee nu este decât o mică diferență de perspectivă. Fiecare cu viziunea lui.

Dar un singur lucru este cert. Omul viitorului va fi jumătate atlet + jumătate descoperitor.