Inițiații au o cunoaștere mai aleasă

Învață să faci din evoluția ta o lucrare a divinului, aceasta dorindu-se a fi o facultate a sufletului care cunoaște lucrurile dinainte ca ele să capete vreo formă.

- Treaba asta merge pentru proști, pentru cei simpli și inculți. Inițiații au o cunoaștere mai aleasă. Nu-i disprețuim pe creștini, pentru că există și printre ei inițiați care sunt oameni sfinți. Cu cât urcăm mai sus pe scara cunoașterii, cu atât deschidem ochii mai larg. La sfârșitul căutării lor, inițiații știu că toate țările slăvesc același Dumnezeu. Îl văd cu ochii lor lumești, Îl simt în carnea lor. Aceasta este cunoașterea supremă. Dobândind-o, sfântul îi poate vindeca pe bolnavi și le poate reda vederea orbilor printr-o simplă atingere. E suficientă chiar și o bucățică din hainele sale, iar osemintele păstrează și ele puterea.

Credem în Dumnezeul unic și în profetul său, în Coran și în Hadit și urmăm calea cea dreaptă. Cadiii și ulemalele noastre își strică vederea studiind Coranul, la fel cum învățații creștini se dedică lecturii Bibliei și exegezei Sfinților Părinți. Pentru a ajunge învățat, e suficient să ai sârguință și o memorie bună. Pentru cel inițiat, fiecare scriere, fiecare lucru lumesc se dezvăluie și se limpezesc în cunoașterea supremă, în cele din urmă, ca o metaforă a lui Dumnezeu. Pentru cel inițiat, vine momentul în care trăiește în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în el. *

Poți să imprimi o mișcare asupra a ceea ce este imuabil și omniprezent, prin revelația unei cunoașteri bazată pe interpretarea unei înțelegeri obținută prin integrarea informației într-o entitate de aceeași natură, dar superioară?

Nu doar cartea simbolizează mijlocul de pătrundere în tainele cunoașterii, ci însăși facultatea mentală a omului de a descoperi, de a aprecia ridicolul ori incongruențele absurde dintre cerințele și rigorile impuse de regulile societății, poate simboliza inițierea, începutul cunoașterii adevărate.

Ce presupune asta? Ei bine, sfatul meu este să urmăm calea cea dreaptă spre cunoașterea cea mai aleasă, înlocuind realitatea celor mulți (adepți ai cerințelor societății), în care drumul este presărat cu incertitudine, cu acea realitate în care descoperim pasiunea, ceea ce dorim să facem cu viața noastră. Iar restul o să vină de la sine.

Pe baza analizei situației existente în societatea de azi, când toți aleargă în orice direcție dar puțini ajung la o destinație precisă, trebuie să precizez că noțiunea de putere și cea de elită sunt strâns legate și ocupă poziții cheie în accelerarea importanței cunoașterii în contextul procesului de "vedere dincolo voalul aparențelor", o vedere dincolo de ceea ce este imediat, dincolo de imperfecțiuni, dincolo de manifestările concrete.

Asta pentru că elita lumii, în ciuda a ceea ce se crede, nu este formată din președinți, senatori și directori executivi, ci tocmai din acei oameni de știință, de multe ori uitați sau amintiți în fugă, ei sunt cei care ne deschid ochii și mintea spre noi orizonturi și înțelegeri.

Și tot cunoașterea, sinonimă cu noțiunea de putere și având sensul de alianță a înțelepciunii cu ascuțimea mântuirii, poate pune bazele unei credințe puternice în Dumnezeu, sub mantia unui iluminat care poate citi secretele sufletului și, totodată, poate atinge starea de conștiință pură. Contestarea acestui fapt, ori neîncrederea față de actul cunoașterii prevăzut în scopul Creației, duce la un soi de criză obiectivă a puterii însăși, care nu mai poate fi potențată de înțelegerea armoniei între ego-ul ideal și miracolul existenței.

A învăța să faci din evoluția ta o lucrare a divinului înseamnă să acorzi prioritate cercetării, cunoașterii și inovării, încât studiul procesului cunoașterii să devină ocupația ta principală. Iar cunoașterea se dorește a fi o facultate a sufletului care cunoaște lucrurile dinainte ca ele să capete vreo formă, atunci când împărtășești o credință invincibilă care poate muta munții din loc, care totodată poate să mântuiască, care poate face față durerii, foamei și persecuției, care poate deschide orice suflet și poate dezarma orice rezistență.

Prin leadership, încercăm să imprimăm o mișcare asupra a ceea ce este imuabil și omniprezent, adică începem să urmăm calea dreaptă a credinței care constă în posesia cunoașterii căpătate prin cercetare, experiență practică, autocontrol mental, minuțiozitate și interacțiune cu alți profesioniști.

Inițiații au o cunoaștere mai aleasă dacă ne gândim la faptul că tot ceea ce este faptic, clădit pe spiritualitate, la fel ca tot ceea ce este de folos acestei lumi, își are vârful de lance în a gândi fenomenele oferite intuiției, adică a le evidenția proprietățile esențiale sau a le atribui anumite semnificații. Iar dacă facem o paralelă cu "Esența tuturor lucrurilor", trebuie să știm ceea ce spunea scriitorul Francis Barrett cu câteva secole în urmă:

"Dacă exista sute de virtuți ale soarelui întâlnite în tot atâtea animale, plante, metale sau pietre, va trebui să le adunăm împreună și să le ducem la o singură formă, în care vom regăsi unificate toate virtuțile de care am avea nevoie.”

În momentul în care permiți să vezi dincolo de voalul lumii, privind către tărâmurile mai bine rămase nevăzute, și începi să te redescoperi, înseamnă că ai atins apogeul cunoașterii, iar legătura ta cu Dumnezeu este fără pată.

* Notă: Mika Waltari - Tânărul Ioannis, Editura Polirom, 2020.