Întâmplătorul din cadrul apropiat al evoluţiei

Efectuează constant operaţiuni de interceptare şi monitorizare a fenomenelor de tip “aleator”, pentru găsirea surselor de “venit” suplimentar în sfera ştiinţei şi inovării.

Marele regizor era tot timpul concentrat asupra muncii sale concrete. Într-o zi însă, în timpul unei repetiţii în foaier, surprinse întâmplător cu privirea obrazul rumen şi rotofei al unui băieţel de şapte ani, fiul unei plasatoare. Puştiul obişnuia să vină la repetiţii şi nimeni nu-i dădea atenţie. Eisenstein fu izbit în acel moment de faptul că obrazul băieţelului reflecta ca o oglindă tot ce vedea: nu numai mimica şi gesturile fiecărui personaj, ci totul în ansamblu, simultan. Pe Eisenstein îl surprinse la început tocmai această simultaneitate.

În drum spre casă - mergea pe jos, tramvaiele nu funcţionau la vremea aceea - el începu să mediteze asupra naturii fenomenului pe care-l observase. Drumul până acasă era lung şi meditarea aceasta în mers se putea desfăşura în voie. Îl încântase totdeauna eleganţa paradoxului lui W James: nu plângem pentru că suntem trişti, ci suntem trişti pentru că plângem. Îi plăcea şi gândul că din reproducerea corectă a unei expresii poţi da naştere emoţiei corespunzătoare. Dar, medita Eisenstein, dacă lucrurile stau astfel, mimând comportamentul exterior al personajelor, puştiul trebuie să retrăiască ceea ce simt actorii pe scenă sau ceea ce încearcă măcar să redea. *

Leadership: Meditezi asupra naturii fenomenelor pe care le observi cu totul întâmplător în cadrul unei munci care te clasează drept un model de autoritate intelectuală bine şlefuită de formele de exprimare ale artei?

Capacitatea de a găsi o legătură între elementele surprinse întâmplător şi comportamentul exterior al unor indivizi care acţionează separate, ţine de gândirea unui regizor care are toate datele să facă un film memorabil. Antrenamentul mental, în special cochetarea cu întâmplătorul şi neobişnuitul, căutate acolo unde există echilibrul dintre “recunoaştere” şi “diferenţiere” a elementelor de noutate, ca urmare a experienţei de mobilitate, este o necesitate absolută pentru conştientizarea şi găsirea surselor de “venit” suplimentar în sfera ştiinţei şi inovării.

Un regizor talentat ştie că acolo unde există sentimente persistente se poate vorbi de un comportament care caută atenţia celor din jur, iar aici ştiinţa de care el trebuie să facă uz poate să afirme convingerea că orice se întâmplă în lume este consecinţa unei atitudini de largă generalizare a caracteristicilor definitorii ale omului. Înţelegerea deplină a evoluţiei ştiinţei, a recunoaşterii însemnătăţii şi semnificaţiei legilor ei, dar şi asumarea consecinţelor ce decurg din conţinutul ei, nu se poate realiza fără efectuarea constantă a unor operaţiuni de interceptare şi monitorizare a fenomenelor de tip “aleator”.

Ştiinţa la care trebuie să ne raportăm de această dată se concentrează asupra unei creaţii confirmată ca fiind mai mult un început al efortului de definire a conceptului de "eveniment fugitiv", fiindcă atunci când totul se petrece ”pe repede-nainte” abia atunci omul îşi trăieşte viaţa la intensitate maximă.

Un regizor care vrea să introducă un fir narativ de excepţie în pelicula lui trebuie să ia seama la următorul aspect: "Una e când totul se petrece repede și nu știi ce ai văzut, și alta când ești pus în fața faptului și nu ai unde să te ascunzi." Momentul cheie al unui film se petrece atunci când personajul principal nu mai are timp să se întoarcă înapoi spre secvenţa anterioară, fiind determinat să-şi exprime emoţiile în voie, în mod natural, în faţa unora care refuză să fie la fel ca el.

Antrenamentul mental este, aşadar, o componentă importantă dintr-un program care foloseşte observarea sistematică ca modalitate de dobândire a experienţei profesionale. El trebuie aplicat în aşa fel încât, imaginându-ne pe noi într-o anumită situaţie, să adaugăm activitatea factorilor externi la o nouă sursă de inspiraţie care să permită reorganizarea tuturor direcţiilor de control a cunoaşterii.

Antrenamentul mental ne ajută să vedem mai uşor oportunităţile de integrare a elementelor aleatoare într-un ansamblu de tehnici şi metode, aplicabile în leadership în funcţie de un anumit sistem de referinţă.

Leadership: Poţi realiza simultaneitatea complexă a perceperii sensurilor care evidenţiază o realitate ignorată iniţial?

Un lider care pune ştiinţa pe primul plan al preocupărilor sale reflectează constant asupra combinaţiilor de percepţii, reprezentări, impresii, valori şi referinţe, din împrejurările imediate, căutând să realizeze acea simultaneitate complexă a perceperii sensurilor care evidenţiază o realitate ignorată iniţial. Dar mai ales diferenţele de impact între diferite modele de reprezentare a relaţiilor cauzale dintre întâmplările probabile, importanţa şi implicaţiile lor, şi factorii care influenţează favorabil procesul de producţie şi organizare elementelor componente ale creaţiei.

Această reflectare în exterior, asupra unui nou cadru de entităţi de tip “ start-up ” în procesul de dezvoltare şi aplicare a ştiinţei, constituie condiţia existenţei leadershipului ca artă “savantă”, dar şi o depăşire a limitelor proprii de înţelegere şi percepţie a unor aspecte, teme sau obiective abordate. În permanenţă, redirecţionarea gândirii are nevoie de o nouă structură de conţinut, în încercarea de a înţelege modul în care se transformă ştiinţa în componente reproductive ce pot fi influenţate sau schimbate de om.

Formele de exprimare ale artei regizorale, care totodată pot fi integrate în leadership, sunt acestea: marcarea evenimentelor importante din viaţa şi activitatea modelului de inspiraţie, trecerea de la un peisaj existent la unul imaginar şi invers, înţelegerea conceptului de "eveniment fugitiv" şi "deja vu", manifestarea unei atitudini responsabile faţă de un personaj care susţine examenul acţiunilor sale în condiţiile libertăţii totale.

În acest caz, sarcina regizorului va fi aceea de a explica prin intermediul unui personaj o suită de evenimente a căror unică desfăşurare se unesc într-un singur eveniment masiv menit să reprezinte tocmai pretextul descoperirii unei noi versiuni ale aceluiaşi personaj.

Simultaneitatea în leadership, ca şi în ceea ce priveşte munca de regie, vizează producerea mai multor acțiuni în același timp, de tip "coincidenţe", care au scopul de a evidenţia o altă latură a evenimentelor şi o altă versiune a personalităţii celui prins între amintiri şi prezent, între trecător şi etern.

Întâmplătorul din cadrul apropiat al evoluţiei se referă la acele momente de cotitură din evoluţia unui lider care apar aleatoriu, sub influenţa unor factori neprevăzuţi, care pot modifica percepţia despre traseul urmat în perfecţionarea ştiinţei şi chiar a propriei personalităţi.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.