Întâmplătorul din cadrul apropiat al evoluției

Efectuează constant operațiuni de interceptare și monitorizare a fenomenelor de tip “aleator”, pentru găsirea surselor de “venit” suplimentar în sfera științei și inovării.

Marele regizor era tot timpul concentrat asupra muncii sale concrete. Într-o zi însă, în timpul unei repetiții în foaier, surprinse întâmplător cu privirea obrazul rumen și rotofei al unui băiețel de șapte ani, fiul unei plasatoare. Puștiul obișnuia să vină la repetiții și nimeni nu-i dădea atenție. Eisenstein fu izbit în acel moment de faptul că obrazul băiețelului reflecta ca o oglindă tot ce vedea: nu numai mimica și gesturile fiecărui personaj, ci totul în ansamblu, simultan. Pe Eisenstein îl surprinse la început tocmai această simultaneitate.

În drum spre casă - mergea pe jos, tramvaiele nu funcționau la vremea aceea - el începu să mediteze asupra naturii fenomenului pe care-l observase. Drumul până acasă era lung și meditarea aceasta în mers se putea desfășura în voie. Îl încântase totdeauna eleganța paradoxului lui W James: nu plângem pentru că suntem triști, ci suntem triști pentru că plângem. Îi plăcea și gândul că din reproducerea corectă a unei expresii poți da naștere emoției corespunzătoare. Dar, medita Eisenstein, dacă lucrurile stau astfel, mimând comportamentul exterior al personajelor, puștiul trebuie să retrăiască ceea ce simt actorii pe scenă sau ceea ce încearcă măcar să redea. *

Meditezi asupra naturii fenomenelor pe care le observi cu totul întâmplător în cadrul unei munci care te clasează drept un model de autoritate intelectuală bine șlefuită de formele de exprimare ale artei?

Capacitatea de a găsi o legătură între elementele surprinse întâmplător și comportamentul exterior al unor indivizi care acționează separate, ține de gândirea unui regizor care are toate datele să facă un film memorabil. Antrenamentul mental, în special cochetarea cu întâmplătorul și neobișnuitul, căutate acolo unde există echilibrul dintre “recunoaștere” și “diferențiere” a elementelor de noutate, ca urmare a experienței de mobilitate, este o necesitate absolută pentru conștientizarea și găsirea surselor de “venit” suplimentar în sfera științei și inovării.

Un regizor talentat știe că acolo unde există sentimente persistente se poate vorbi de un comportament care caută atenția celor din jur, iar aici știința de care el trebuie să facă uz poate să afirme convingerea că orice se întâmplă în lume este consecința unei atitudini de largă generalizare a caracteristicilor definitorii ale omului. Înțelegerea deplină a evoluției științei, a recunoașterii însemnătății și semnificației legilor ei, dar și asumarea consecințelor ce decurg din conținutul ei, nu se poate realiza fără efectuarea constantă a unor operațiuni de interceptare și monitorizare a fenomenelor de tip “aleator”.

Știința la care trebuie să ne raportăm de această dată se concentrează asupra unei creații confirmată ca fiind mai mult un început al efortului de definire a conceptului de "eveniment fugitiv", fiindcă atunci când totul se petrece ”pe repede-nainte” abia atunci omul își trăiește viața la intensitate maximă.

Un regizor care vrea să introducă un fir narativ de excepție în pelicula lui trebuie să ia seama la următorul aspect: "Una e când totul se petrece repede și nu știi ce ai văzut, și alta când ești pus în fața faptului și nu ai unde să te ascunzi." Momentul cheie al unui film se petrece atunci când personajul principal nu mai are timp să se întoarcă înapoi spre secvența anterioară, fiind determinat să-și exprime emoțiile în voie, în mod natural, în fața unora care refuză să fie la fel ca el.

Antrenamentul mental este, așadar, o componentă importantă dintr-un program care folosește observarea sistematică ca modalitate de dobândire a experienței profesionale. El trebuie aplicat în așa fel încât, imaginându-ne pe noi într-o anumită situație, să adaugăm activitatea factorilor externi la o nouă sursă de inspirație care să permită reorganizarea tuturor direcțiilor de control a cunoașterii.

Antrenamentul mental ne ajută să vedem mai ușor oportunitățile de integrare a elementelor aleatoare într-un ansamblu de tehnici și metode, aplicabile în leadership în funcție de un anumit sistem de referință.

Poți realiza simultaneitatea complexă a perceperii sensurilor care evidențiază o realitate ignorată inițial?

Un lider care pune știința pe primul plan al preocupărilor sale reflectează constant asupra combinațiilor de percepții, reprezentări, impresii, valori și referințe, din împrejurările imediate, căutând să realizeze acea simultaneitate complexă a perceperii sensurilor care evidențiază o realitate ignorată inițial. Dar mai ales diferențele de impact între diferite modele de reprezentare a relațiilor cauzale dintre întâmplările probabile, importanța și implicațiile lor, și factorii care influențează favorabil procesul de producție și organizare elementelor componente ale creației.

Această reflectare în exterior, asupra unui nou cadru de entități de tip “ start-up ” în procesul de dezvoltare și aplicare a științei, constituie condiția existenței leadershipului ca artă “savantă”, dar și o depășire a limitelor proprii de înțelegere și percepție a unor aspecte, teme sau obiective abordate. În permanență, redirecționarea gândirii are nevoie de o nouă structură de conținut, în încercarea de a înțelege modul în care se transformă știința în componente reproductive ce pot fi influențate sau schimbate de om.

Formele de exprimare ale artei regizorale, care totodată pot fi integrate în leadership, sunt acestea: marcarea evenimentelor importante din viața și activitatea modelului de inspirație, trecerea de la un peisaj existent la unul imaginar și invers, înțelegerea conceptului de "eveniment fugitiv" și "deja vu", manifestarea unei atitudini responsabile față de un personaj care susține examenul acțiunilor sale în condițiile libertății totale.

În acest caz, sarcina regizorului va fi aceea de a explica prin intermediul unui personaj o suită de evenimente a căror unică desfășurare se unesc într-un singur eveniment masiv menit să reprezinte tocmai pretextul descoperirii unei noi versiuni ale aceluiași personaj.

Simultaneitatea în leadership, ca și în ceea ce privește munca de regie, vizează producerea mai multor acțiuni în același timp, de tip "coincidențe", care au scopul de a evidenția o altă latură a evenimentelor și o altă versiune a personalității celui prins între amintiri și prezent, între trecător și etern.

Întâmplătorul din cadrul apropiat al evoluției se referă la acele momente de cotitură din evoluția unui lider care apar aleatoriu, sub influența unor factori neprevăzuți, care pot modifica percepția despre traseul urmat în perfecționarea științei și chiar a propriei personalități.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.