Ioana Sarah (VI)
Învață să-ți observi propria minte în situații obișnuite de viață, iar apoi în situații în care sinele receptează și structurează conținuturile informaționale despre sine și lume.
Nicu, tu mergi la petrecerile dansatorilor în fiecare weekend, am văzut imaginile cu voi pe Instagram. Totuși, mie genul ăsta de distracție nu îmi place....dacă îți place ție, asta contează ! Ce contează ce ne place nouă, ci important este că ceva mișcă lucrurile într-o direcție. Nu stau pe loc așa cum stau stâncile, nici nu merg înapoi ca racii. Mă bucur pentru tine. Mie astfel de activități nu îmi plac, dacă ție îți place, nu pot decât să mă bucur. Eu am fost azi din parcul Herăstrău...a fost o zi superbă. Eu, până în aprilie nu o să ies prin parc, încă este întuneric la ora 19:00. Păi ziua este mare. Ziua mai ai treabă. Da, este și asta o variantă...
M-ai înnebunit. Nu mă pasionează genul ăsta de distracție. Înțeleg că îți place, însă mie nu îmi place, Învăț ce vreau. Mergi tu acolo și fii fericit. Eu nu ador locurile unde te calci pe picioare și urlă unii la alții. Am înțeles că îți place, mie nu îmi place. Totușî, Ioana, să știi ca trece iarna mai ușor astfel. Nu trebuie să treacă ușor. Fiecare își petrece timpul cum dorește. Nu ține de anotimp. Poți face atâtea și iarna. Dacă ai cu cine. Cred că nu înțelegi. Nu mă interesează aceste filmulețe sau poze pe care le faci la petreceri. Nu mi le trimite mie. Bucură-te singur de ele. Știu, am pus mai devreme. S-au încărcat mai greu. Nu mă deranjează să le văd.
Însă pentru mine viața este în doi. Nu la grămadă. Și aici sunt câte doi. Eu ziceam doi singuri. Nu uitându-se unii la alții. Dacă vreau mișcare merg la sală. Nu îmi plac adunări de oameni care se maimuțăresc. Dar, să știi Ioana, dansul este tot un sport. Perfect, dar eu prefer adunări unde vorbești, te privești, te surprinzi. Nu urlătură și corpuri care emană dorințe. Eu sunt altfel construită. Senzualitatea. Asta îți lipsește, Nicu. Nu rezonez la asta. Senzualitate arăt cui vreau eu. Nu mulțimii vide. Nu îmi lipsește nimic. Sunt întreagă. Plăcută. Iubită. Eu doar aleg unde și cu cine și mai ales când. Nu te mai grăbi cu păreri. Nu mă cunoști.
Conștientizezi lucrurile care merg bine și să încerci să reechilibrezi puțin balanța negativ-pozitiv, astfel încât să modifici planul deciziilor tale în funcție de alte evenimente livrate sensibilității care "vede și aude prea mult" ?
Acum sunt prin oraș, mă plimb de una singură. Tu? Eu sunt la laptop, sunt prins cu niște proiecte până la petrecerea de la ora 21:00. Trebuia să spui tu de petrecere. Ce înseamnă petrecere? Muzică de sparge timpanul? Femei și bărbați care mimează starea de bine? Este vreunul fericit realmente acolo? Petrecerile sunt faine, altfel nu mergeam. Numai că îmi cam strică somnul. N-am fost în ultimele 2 săptămâni. Or fi faine, bravo ție. Stau până la 23:30, cam așa ceva. Să stai cât vrei. Mie adunătura la întâmplare și zgomot nu îmi place. Ție îți place să stai singură. Sunt la momentul la care îmi place să fiu doar eu și cu cel care îmi place. Nu mai vreau mult zgomot pentru nimic. Mai stai așa singură, anunță-mă când ești pregătită să schimbi ceva. Să îi fiu de ajuns unuia și el să îmi fie mie. Cred că lupți tare mult să fii lângă el...
Nu lupt mult să fiu lângă el dacă nu își dorește și el, nu lupt pentru nimeni, dacă lupt nu se merită. Eu îmi doresc să facem pași egali unul către altul și să luptăm amândoi să ne păstrăm unul pe altul. Atunci este ce trebuie. Am mai văzut asta, am mai auzit asta. Doar vorbe. Este ce îmi doresc eu. La ce aspir. Cât este, așa îl accept. Când nu mai este, atunci plec. Da, ești o visătoare. Peste tot aceeași poveste. Nu sunt visătoare. Sunt într-o poveste sinceră,frumoasă cu cineva. Toți se văd într-o poveste. Nu mă văd, chiar sunt. Eu nu bat câmpii.
Ai dreptate. Ți-am spus așa. Nu contează ce crezi. Atunci, dacă nu contează, de ce îmi spui? Ce crezi tu nici nu mă ajută și nici nu mă încurcă. Ți-am spus adevărul, dacă nu crezi nu contează. Culmea este că eu nu visez aiurea. Prefer mereu realitatea, faptele, nu vorbele.
Sunt oameni care fix de noi au nevoie. Dacă îi găsim, suntem norocoși. Inițial ne atrage un chip, apoi descoperim restul, suflet, gândire, dacă este ce vrem rămânem, dacă nu, doar un chip nu este de ajuns. Mie îmi place și omul și sufletul în cazul acesta. Și chipul. Nu știu cât va dura, însă cât va dura voi vedea. Sper să găsești și tu la petrecere pe cineva pe sufletul tău. Tot timpul te rezumi la tine. Ce îți place, ce preferi, cum ești...etc.
Poți să te privești prin expresia unei sensibilități care nu se poate virtualiza în obiecte, conform unei realități care lasă o discrepanță prea mare între luciditate, visare și autosugestie?
La cealaltă persoană te gândești? Mă gândesc și la cealaltă persoană, altfel nu ar merge mecanismul. Să știi că te invidiez. Da, mare lucru și invidia asta, de parcă îți scapă din mâini ceva și nu știi ce, fiindcă te confuzi cu ființa mea, cu atitudinea mea, te confunzi cu prețul cuprins între stima de sine și calitatea vieții intime. Este absolut periculos să te confunzi așa de des cu un rol pe care-l joci, fiindcă poate să devină o obsesie și ulterior va semăna cu schizofrenia realității și a existenței care lasă o discrepanță prea mare între luciditate, visare și autosugestie.
Nu pricepi că eu nu rezonez cu petrecerile astea? Pentru mine este zero barat. Nu mă pasionează astfel de întâlniri. Ce este așa impresionant acolo? Sigur îți lipsește ce trebuie. Dar măcar nu stau singur acasă. Asta este adevărat. Chiar îmi cer scuze pentru ce am spus. Mă bucur că ești acolo. Ai și tu dreptate. Stai calmă, nu se creează cupluri aici. Doar trece altfel timpul. Atât. Înțeleg. E amuzant. Eu de 8 martie aveam 2 alegeri. Una era sa predau niște ore la școală și celaltă variantă era sa ies cu o prietenă. Nu cred că aleg nimic. O să mai văd. Eu n-am ce să aleg. Tu nu, dar eu am de ales. Și nu aleg. Aștept să plec săptămânal din oraș, dar să se încălzească puțin. Chiar urăsc zăpada și frigul.
În cazul meu, mai am de stat vreo lună la cursurile de dans. Când se încălzește afara mă opresc. E și dansul un sport, încă ce sport, solicită toți mușchii, deși unii nu realizează. E și cardio. Crezi? Eu sunt de altă părere. Dansul nu prea solicită fizicul, doar psihicul. Pe timp de iarnă. Da, trece iarna ușor, cam atât. Mai bine puneai mâna pe telefon și mă sunai, era mai bine decât să mă tot întrebi de ce merg la dans. Bine, data viitoare te sun. Acum este cam târziu.
Leadershipul este limbajul pe care îl folosești într-un moment al existenței care scoate în evidență luciditatea cu care îți observi experienta interioară, așa încât ceea ce te înconjoară să nu reprezinte o furie îndreptată asupra sinelui.
Ioana Sarah mi-a adus la cunoștință următorul lucru important: caută caracterul omului și vei găsi capacitatea lui de a-și deschide brusc sufletul prin folosirea celui mai banal limbaj al cuvintelor. Bine spunea cineva pe o pagină web:
"Nu e mare greutate să găsești partea rea din om; dificultatea este să găsești partea bună din el. Și atunci le recomandăm oamenilor să facă un efort conștient de a se uita și la lucrurile care merg bine, la activitățile pe care încă le fac cu plăcere, la oamenii care îi înconjoară și îi susțin. Analizăm frecvent împreună aceste părți. Facem acest lucru pentru a-i ajuta să resimtă emoții pozitive, să conștientizeze și lucrurile care merg bine și să încercăm să reechilibram puțin balanța negativ-pozitiv."
