Ioana Sarah (VI)
Învaţă să-ţi observi propria minte în situații obișnuite de viață, iar apoi în situații în care sinele receptează şi structurează conţinuturile informaţionale despre sine şi lume.
Nicu, tu mergi la petrecerile dansatorilor în fiecare weekend, am văzut imaginile cu voi pe Instagram. Totuşi, mie genul ăsta de distracţie nu îmi place....dacă îţi place ţie, asta contează ! Ce contează ce ne place nouă, ci important este că ceva mișcă lucrurile într-o direcție. Nu stau pe loc aşa cum stau stâncile, nici nu merg înapoi ca racii. Mă bucur pentru tine. Mie astfel de activităţi nu îmi plac, dacă ţie îţi place, nu pot decât să mă bucur. Eu am fost azi din parcul Herăstrău...a fost o zi superbă. Eu, până în aprilie nu o să ies prin parc, încă este întuneric la ora 19:00. Păi ziua este mare. Ziua mai ai treabă. Da, este şi asta o variantă...
M-ai înnebunit. Nu mă pasionează genul ăsta de distracţie. Înţeleg că îţi place, însă mie nu îmi place, Învăţ ce vreau. Mergi tu acolo şi fii fericit. Eu nu ador locurile unde te calci pe picioare şi urlă unii la alţii. Am înţeles că îţi place, mie nu îmi place. Totuşî, Ioana, să ştii ca trece iarna mai ușor astfel. Nu trebuie să treacă uşor. Fiecare îşi petrece timpul cum doreşte. Nu ţine de anotimp. Poţi face atâtea şi iarna. Dacă ai cu cine. Cred că nu înţelegi. Nu mă interesează aceste filmuleţe sau poze pe care le faci la petreceri. Nu mi le trimite mie. Bucură-te singur de ele. Știu, am pus mai devreme. S-au încărcat mai greu. Nu mă deranjează să le văd.
Însă pentru mine viaţa este în doi. Nu la grămadă. Şi aici sunt câte doi. Eu ziceam doi singuri. Nu uitându-se unii la alţii. Dacă vreau mişcare merg la sală. Nu îmi plac adunări de oameni care se maimuţăresc. Dar, să ştii Ioana, dansul este tot un sport. Perfect, dar eu prefer adunări unde vorbeşti, te priveşti, te surprinzi. Nu urlătură şi corpuri care emană dorinţe. Eu sunt altfel construită. Senzualitatea. Asta îți lipsește, Nicu. Nu rezonez la asta. Senzualitate arăt cui vreau eu. Nu mulţimii vide. Nu îmi lipseşte nimic. Sunt întreagă. Plăcută. Iubită. Eu doar aleg unde şi cu cine şi mai ales când. Nu te mai grăbi cu păreri. Nu mă cunoşti.
Leadership: Conştientizezi lucrurile care merg bine şi să încerci să reechilibrezi puţin balanţa negativ-pozitiv, astfel încât să modifici planul deciziilor tale în funcţie de alte evenimente livrate sensibilităţii care "vede şi aude prea mult" ?
Acum sunt prin oraş, mă plimb de una singură. Tu? Eu sunt la laptop, sunt prins cu nişte proiecte până la petrecerea de la ora 21:00. Trebuia să spui tu de petrecere. Ce înseamnă petrecere? Muzică de sparge timpanul? Femei şi bărbaţi care mimează starea de bine? Este vreunul fericit realmente acolo? Petrecerile sunt faine, altfel nu mergeam. Numai că îmi cam strică somnul. N-am fost în ultimele 2 săptămâni. Or fi faine, bravo ţie. Stau până la 23:30, cam aşa ceva. Să stai cât vrei. Mie adunătura la întâmplare şi zgomot nu îmi place. Ție îți place să stai singură. Sunt la momentul la care îmi place să fiu doar eu şi cu cel care îmi place. Nu mai vreau mult zgomot pentru nimic. Mai stai așa singură, anunță-mă când ești pregătită să schimbi ceva. Să îi fiu de ajuns unuia şi el să îmi fie mie. Cred că lupți tare mult să fii lângă el...
Nu lupt mult să fiu lângă el dacă nu îşi doreşte şi el, nu lupt pentru nimeni, dacă lupt nu se merită. Eu îmi doresc să facem paşi egali unul către altul şi să luptăm amândoi să ne păstrăm unul pe altul. Atunci este ce trebuie. Am mai văzut asta, am mai auzit asta. Doar vorbe. Este ce îmi doresc eu. La ce aspir. Cât este, aşa îl accept. Când nu mai este, atunci plec. Da, eşti o visătoare. Peste tot aceeași poveste. Nu sunt visătoare. Sunt într-o poveste sinceră,frumoasă cu cineva. Toți se văd într-o poveste. Nu mă văd, chiar sunt. Eu nu bat câmpii.
Ai dreptate. Ţi-am spus aşa. Nu contează ce crezi. Atunci, dacă nu contează, de ce îmi spui? Ce crezi tu nici nu mă ajută şi nici nu mă încurcă. Ţi-am spus adevărul, dacă nu crezi nu contează. Culmea este că eu nu visez aiurea. Prefer mereu realitatea, faptele, nu vorbele.
Sunt oameni care fix de noi au nevoie. Dacă îi găsim, suntem norocoşi. Iniţial ne atrage un chip, apoi descoperim restul, suflet, gândire, dacă este ce vrem rămânem, dacă nu, doar un chip nu este de ajuns. Mie îmi place şi omul şi sufletul în cazul acesta. Şi chipul. Nu ştiu cât va dura, însă cât va dura voi vedea. Sper să găseşti şi tu la petrecere pe cineva pe sufletul tău. Tot timpul te rezumi la tine. Ce îți place, ce preferi, cum ești...etc.
Leadership: Poţi să te priveşti prin expresia unei sensibilităţi care nu se poate virtualiza în obiecte, conform unei realităţi care lasă o discrepanţă prea mare între luciditate, visare şi autosugestie?
La cealaltă persoană te gândești? Mă gândesc şi la cealaltă persoană, altfel nu ar merge mecanismul. Să ştii că te invidiez. Da, mare lucru şi invidia asta, de parcă îţi scapă din mâini ceva şi nu ştii ce, fiindcă te confuzi cu fiinţa mea, cu atitudinea mea, te confunzi cu preţul cuprins între stima de sine şi calitatea vieţii intime. Este absolut periculos să te confunzi aşa de des cu un rol pe care-l joci, fiindcă poate să devină o obsesie și ulterior va semăna cu schizofrenia realităţii şi a existenţei care lasă o discrepanţă prea mare între luciditate, visare şi autosugestie.
Nu pricepi că eu nu rezonez cu petrecerile astea? Pentru mine este zero barat. Nu mă pasionează astfel de întâlniri. Ce este aşa impresionant acolo? Sigur îţi lipseşte ce trebuie. Dar măcar nu stau singur acasă. Asta este adevărat. Chiar îmi cer scuze pentru ce am spus. Mă bucur că eşti acolo. Ai şi tu dreptate. Stai calmă, nu se creează cupluri aici. Doar trece altfel timpul. Atât. Înţeleg. E amuzant. Eu de 8 martie aveam 2 alegeri. Una era sa predau nişte ore la şcoală şi celaltă variantă era sa ies cu o prietenă. Nu cred că aleg nimic. O să mai văd. Eu n-am ce să aleg. Tu nu, dar eu am de ales. Şi nu aleg. Aștept să plec săptămânal din oraș, dar să se încălzească puțin. Chiar urăsc zăpada și frigul.
În cazul meu, mai am de stat vreo lună la cursurile de dans. Când se încălzește afara mă opresc. E şi dansul un sport, încă ce sport, solicită toţi muşchii, deşi unii nu realizează. E şi cardio. Crezi? Eu sunt de altă părere. Dansul nu prea solicită fizicul, doar psihicul. Pe timp de iarnă. Da, trece iarna ușor, cam atât. Mai bine puneai mâna pe telefon și mă sunai, era mai bine decât să mă tot întrebi de ce merg la dans. Bine, data viitoare te sun. Acum este cam târziu.
Leadershipul este limbajul pe care îl foloseşti într-un moment al existenţei care scoate în evidenţă luciditatea cu care îţi observi experienta interioară, aşa încât ceea ce te înconjoară să nu reprezinte o furie îndreptată asupra sinelui.
Ioana Sarah mi-a adus la cunoştinţă următorul lucru important: caută caracterul omului şi vei găsi capacitatea lui de a-şi deschide brusc sufletul prin folosirea celui mai banal limbaj al cuvintelor. Bine spunea cineva pe o pagină web:
"Nu e mare greutate să găseşti partea rea din om; dificultatea este să găseşti partea bună din el. Şi atunci le recomandăm oamenilor să facă un efort conştient de a se uita şi la lucrurile care merg bine, la activităţile pe care încă le fac cu plăcere, la oamenii care îi înconjoară şi îi susţin. Analizăm frecvent împreună aceste părţi. Facem acest lucru pentru a-i ajuta să resimtă emoţii pozitive, să conştientizeze şi lucrurile care merg bine şi să încercăm să reechilibram puţin balanţa negativ-pozitiv."
