ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Izolarea cercetătorului în cursa lungă a leadershipului

On Iulie 11, 2013, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Asigură ştiinţei tale un loc de bază în asistenţa leadershipului, astfel încât ea să poată fi inclusă în contextul amplu de reconstruire a gândirii celorlalţi oameni.

Nu puteam să fug de obligaţia de a găsi noi variante de răspuns la întrebările aparent fără răspuns. Scanam mulţimea de variabile pe care le cunoşteam sau nu, făcând posibilă găsirea altor răspunsuri, într-o formă fin divizată, prin intermediul unei abordări sistematice. Asta îmi aducea, mai mult decât orice altceva, o anumită pace, o trăire deosebită, senzaţia aceea minunată, Evrika, când afli ceva nou, exclusiv, cu impact major.

Interpretarea pe care o dădeam necunoscutelor care gravitau în jurul unui singur punct de vedere era extrem de profundă, ca o taină de nepătruns sub formă de metaforă care încapsula un adevăr incontestabil. Trebuia să fiu mereu atent la apariţia jocurilor de semnificaţii care admiteau o descifrare de adâncime, combinându-se şi grupându-se apoi într-o nouă creaţie, într-un limbaj multiplu, plin de subtilităţi care trebuiau prelucrate, interpretate, apoi transmise într-un stil convenţional.

O transformare a originalului într-o nouă creaţie, pusă într-un alt context. Nu voiam să ratez ocazia de a îmbogăţi structura limbajului cu noi simboluri, adăugate în amestecul de reacţie iniţial, filtrat în concentraţii mici la nivelul conceptelor abstracte.

Trăirea cea mai stimulatoare pe care o încerci în faţa ştiinţei are ca fundament nuanţa pozitivă a unei lumi înţelese prin subtilitatea interpretărilor ei.

Leadershipul, încercarea de exteriorizare a ceea ce eram cu adevărat în mijlocul unei cunoaşteri care se înfăptuieşte esenţialmente pe calea creaţiei, trebuia să fie sursa unei relaţii de tip cauză-efect între folosirea cuvintelor ca ancore pentru experienţa de învăţare şi folosirea unor criterii de comparare şi clasificare a diferitelor interpretări ale noţiunilor matematice pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli de multiplicitate a sensurilor scrierilor mele.

În prima schemă de răspuns generalizat, evidenţiind apropierea între două sensuri îndepărtate, se forma o combinaţie intermediară instabilă între catalizatorul X şi unul din reactanţi. Prin reacţia combinaţiei intermediare cu celălalt reactant se forma produsul de reacţie şi se regenera catalizatorul. Iar acest catalizator, în condiţii speciale, crea un strat nou de înţelesuri profunde. Pe care de multe ori le pierdeam din vedere.

Leadership: Atunci când Creaţia ta dobândeşte posibilitatea de a deveni asemenea Creatorului, tu rişti să devii o fiinţă distinctă, separată de El?

După cum o poveste capătă un sens special în funcţie de interpretarea personală a elementelor ei de bază, tot astfel cunoaşterea pe care o obţineam în urma metodelor inductive căpăta conotaţii speciale atunci când luam în considerare ambiguităţile şi contradicţiile pe care nu le puteam explica.

Întreaga mea creaţie se focusa asupra răspunsurilor pe care le-aş fi putut obţine în urma lansării întrebării: "Cât de aproape sunt de împărăţia lui Dumnezeu?" Deodamdată înţelegeam că sunt mai aproape de lucruri decât de Dumnezeu, de zidire decât de Ziditor, de cunoaştere decât de înţelepciune (care este mai mult o formă de manifestare a lui Dumnezeu în plan emoţional, comportamental, intelectual).

Cu ajutorul ştiinţei trasam graniţele dintre real şi ireal într-un spaţiu fără coordonate. Practic regândeam lumea şi o aşezam într-un sistem gândit special, astfel încât să optimizez la maxim procesul de construcţie al unor idealuri înalte de cunoaştere. Sensurile degenerau într-un ansamblu de simboluri arbitrare care îndepărtau profanii de adevărul ce sălăşluia înăuntrul limbajului, conceput şi transmis mai mult ca o filosofie.

Eram încă departe de Dumnezeu, căci chiar dacă acumulasem multă cunoaştere şi multă dorinţă de creativitate, încă nu reuşeam să comunic cu El, cu universul, nu reuşeam să transform materia în energie vitală (asemenea acelui fizician care a reuşit să transforme raza soarelui în energie electrică). În spatele creaţiei există o întreagă filosofie, aşa cum în spatele cunoaşterii trebuie să existe încercarea intelectului de a se pune pe sine fundament al lumii.

În ceea ce mă priveşte, exista o anumită "pudoare" legată de limbajul dezvoltat, care mă împiedica să construiesc şi să multiplic semnificaţiile în contexte noi. Fiindcă mă temeam că acestea ar putea declanşa invidia în rândul experţilor şi controverse în rândul misticilor. Ca să fie general acceptat, compoziţia limbajului trebuia să se uniformizeze şi să se lege într-un tot unitar, garantând formarea unei perspective mai complexe, bine înţelese asupra realităţilor neştiute.

Leadership: Controlul tău asupra elementelor de creaţie duce la acumularea unor experienţe care îţi oferă un anumit grad de înţelepciune în relaţia cu ceea ce te face să simţi că trăieşti din înaltul unei auto-proclamări de atotcunoscător?

Păream a fi stăpânit de un sentiment covârşitor. Căci pentru a demonstra argumentele şi teoriile potrivite, extrăgând asemănările şi deosebirile din toate punctele de vedere legate de tot ceea ce ţine de desluşirea “ambiguului”, trebuia ca semnificaţiile cu aceeaşi importantă, dar şi aparent în contradicţie cu realitatea cunoscută, să se întrupeze la rândul lor într-o viziune a limbajului prezent în creaţia mea.

Celebrul scriitor Umberto Eco îşi începe romanul "Pendulul lui Foucault" cu nişte cuvinte extrase din "De oculta philosophia", care parcă pune la încercare autoritatea ştiinţei şi a tehnicilor bazate pe suportul cunoaşterii cele mai înalte:

“Numai pentru voi, fii ai doctrinei și ai învățăturii, am scris această operă. Cercetați atent cartea, concentrați-vă asupra acelei intenții pe care am presărat-o și am strecurat-o în mai multe locuri. Ceea ce am lăsat să rămână ascuns într-un loc am arătat în alt loc, ca să poată fi înțeles de înțelepciunea voastră.”

Eu însumi ocupam un loc central în creaţia mea. Iar viziunea mea trebuia să se exteriorizeze printr-un limbaj adecvat, perfect înţeles. Înţelepciunea mea se putea defini în acord cu întărirea convingerii că tot ceea ce reuşesc să asimilez prin procesele cunoaşterii poate duce la un grad ridicat de acceptare şi tolerare a necesităţii de a fi pragmatic în ce priveşte costul eşecului, de a fi sincer cu mine însumi în momentul când creaţia nu se mai supune creatorului şi îl ia în stăpânire.

Ştiinţa este materialul gândirii, este felul în care îl poţi înţelege pe Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul (cu toate legile care îl susţin), este muniţie de luptă împotriva oricărei ameninţări asupra idealurilor sale. Ştiinţa este rodul unei creaţii ascunse de ochii curioşi, dar îşi face intrarea din când în când în sufletul oamenilor care sunt pregătiţi să înţeleagă semnificaţia şi miracolul ei.

Leadershipul este munca atât de costisitoare pe care depui în folosul interpretării unei lumi care se distinge printr-o descoperire ştiinţifică rară şi se uneşte cu Dumnezeu prin învăţătura culeasă din filosofia experienţei pe care o dăruieşti celorlalţi oameni.

Izolarea cercetătorului în cursa lungă a leadershipului apare atunci când există o neconcordanţă între gândirea avansată a unui lider şi capacitatea de înţelegere a maselor de oameni care fie că au un nivel educativ deficitar, fie comunicarea prin intermediul limbajului este precar.

În ambele situaţii eşecul va apărea la orizont. Iar liderul va rămâne izolat în propriul “castel de fildeş” în care nimeni nu va cuteza să pătrundă.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us