ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Izolarea cercetătorului în cursa lungă a leadershipului

On Iulie 11, 2013, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Asigură ştiinţei tale un loc de bază în asistenţa leadershipului, astfel încât ea să poată fi inclusă în contextul amplu de reconstruire a gândirii celorlalţi oameni.

Nu puteam să fug de obligaţia de a găsi noi variante de răspuns la întrebările aparent fără răspuns. Scanam mulţimea de variabile pe care le cunoşteam sau nu, făcând posibilă găsirea altor răspunsuri, într-o formă fin divizată, prin intermediul unei abordări sistematice. Asta îmi aducea, mai mult decât orice altceva, o anumită pace, o trăire deosebită, senzaţia aceea minunată, Evrika, când afli ceva nou, exclusiv, cu impact major.

Interpretarea pe care o dădeam necunoscutelor care gravitau în jurul unui singur punct de vedere era extrem de profundă, ca o taină de nepătruns sub formă de metaforă care încapsula un adevăr incontestabil. Trebuia să fiu mereu atent la apariţia jocurilor de semnificaţii care admiteau o descifrare de adâncime, combinându-se şi grupându-se apoi într-o nouă creaţie. Într-un limbaj multiplu, plin de subtilităţi care trebuiau prelucrate, interpretate, apoi transmise într-un stil convenţional.

O transformare a originalului într-o nouă creaţie, pusă într-un alt context. Nu voiam să ratez ocazia de a îmbogăţi structura limbajului cu noi simboluri, adăugate în amestecul de reacţie iniţial, filtrat în concentraţii mici la nivelul conceptelor abstracte.

În prima schemă de răspuns generalizat, evidenţiind apropierea între două sensuri îndepărtate, se forma o combinaţie intermediară instabilă între catalizatorul X şi unul din reactanţi. Prin reacţia combinaţiei intermediare cu celălalt reactant se forma produsul de reacţie şi se regenera catalizatorul. Iar acest catalizator, în condiţii speciale, crea un strat nou de înţelesuri profunde. Pe care de multe ori le pierdeam din vedere.

Procesul de construcţie al cunoaşterii

După cum o poveste capătă un sens special în funcţie de interpretarea personală a elementelor ei de bază, tot astfel cunoaşterea pe care o obţineam în urma metodelor inductive căpăta conotaţii speciale atunci când luam în considerare ambiguităţile şi contradicţiile pe care nu le puteam explica.

Cu ajutorul ştiinţei mele trasam graniţele dintre real şi ireal într-un spaţiu fără coordonate. Practic regândeam lumea şi o aşezam într-un sistem gândit special, astfel încât să optimizez la maxim procesul de construcţie al unor idealuri înalte de cunoaştere. Sensurile degenerau într-un ansamblu de simboluri arbitrare care îndepărtau profanii de adevărul ce sălăşluia înăuntrul limbajului, conceput şi transmis mai mult ca o filosofie.

În ceea ce mă priveşte, exista o anumită "pudoare" legată de limbajul dezvoltat, care mă împiedica să construiesc şi să multiplic semnificaţiile în contexte noi. Fiindcă mă temeam că acestea ar putea declanşa invidia în rândul experţilor şi controverse în rândul misticilor. Ca să fie general acceptat, compoziţia lui trebuia să se uniformizeze şi să se lege într-un tot unitar, garantând formarea unei perspective mai complexe, bine înţelese asupra realităţilor neştiute.

Păream a fi stăpânit de un sentiment covârşitor. Căci pentru a demonstra argumentele şi teoriile potrivite, extrăgând asemănările şi deosebirile din toate punctele de vedere legate de tot ceea ce ţine de desluşirea “ambiguului”, trebuia ca semnificaţiile cu aceeaşi importantă, dar şi aparent în contradicţie cu realitatea cunoscută, să se întrupeze la rândul lor într-o viziune a limbajului prezent în creaţia mea.

Eu însumi ocupam un loc central în creaţia mea. Iar viziunea mea trebuia să se exteriorizeze printr-un limbaj adecvat, perfect înţeles.

Leadership: Activezi sau blochezi opţiunea de a ajunge la o situaţie win-loss?

Poţi fugi de obligaţia de a găsi noi variante de răspuns la întrebările aparent fără răspuns? Cât de profundă este interpretarea pe care o dai necunoscutelor care gravitează în jurul unui singur punct de vedere? Ce conotaţii capătă cunoaşterea ta atunci când iei în considerare apariţia ambiguităţilor?

Ce se întâmplă cu leadershipul rezultat dintr-o cunoaştere reală, profundă, obiectivă a realităţii care în goana după senzaţional ajunge să depăşească puterea de înţelegere şi de acceptare a celorlalţi oameni? Ei bine, se ajunge la o situaţie win-loss, în care tu câştigi şi ceilalţi au de pierdut.

E ca şi cum ai impune oamenilor din jurul tău nişte valori false şi străine, lipsite de substanţă şi contradictorii. Evident, aceştia se vor raporta la ştiinţa ta şi la propria lor condiţie existenţială, dar într-un mod fals. Se vor vedea pe ei înşişi într-o lumină care nu îi reprezintă, dându-le de gândit dacă sunt sau nu sunt “defecţi” în ceea ce priveşte calităţile lor.

Pline de observaţiuni, producţiile folositoare de resurse şi eforturi necesare pentru promovarea ştiinţei proprii, care proliferează pe trunchiul unor concepţii şi mentalităţi avansate, pe treptele de evoluţie ale societăţii, domină realmente în ceea ce priveşte gradul de apropiere sau depărtare faţă de restul oamenilor.

Iar materia primă pe care se fundamentează ştiinţa proprie, se regenerează şi se asamblează în soluţii sau într-o mulţime de adevăruri absolute, care la rândul lor se pierd în negura vremurilor dacă nu sunt general acceptate – chiar şi de profani.

Virtuţile unicat ale ştiinţei tale pot fi implementate în afara graniţelor de origine ale leadershipului?

Oricât de bine ar fi văzută ştiinţa ta în materie de leadership, selectarea şi includerea ei într-un context amplu de reconstruire a gândirii celorlalţi oameni, care trebuie să depindă în principal de modul în care aceştia se integrează în armonia elementelor definitorii unui anumit tip de gândire, se poate realiza după imbolduri apropiate voinţei tale. Şi nu după o înţeleaptă adâncire în conştiinţa lor, aşa cum ar fi firesc.

Virtuţile unicat ale ştiinţei tale nu pot fi implementate în afara graniţelor de origine ale leadershipului, dacă roadele lor se coc mai repede decât pot ceilalţi oameni să le strângă. Degeaba eşti cuprins de aceea minunată, Evrika, când afli ceva nou, exclusiv, dacă nu are impact major asupra creşterii nivelului lor de performanţe.

Dacă ştiinţa pe care o practici prezintă totuşi o rezistenţă foarte mare în rândul celorlalţi oameni, înseamnă că este plină de subtilităţi care trebuiesc prelucrate, interpretate şi împărtăşite într-un stil convenţional.

Prin urmare, succesul leadershipului depinde de cât de bine este făcut să respecte cerinţele specifice oamenilor cu un bagaj de cunoştinţe mediu. Din această cauză, acceptarea unui potenţial credibil de dezvoltare prin intervenţiile unei ştiinţe alese, este decisă de ceilalţi oameni. Luând în consideraţie în principal criteriile funcţionale (de exemplu cât de bine se poate aplica în existenţa lor) şi nu criteriile de creativitate sau superioritate.

Izolarea cercetătorului în cursa lungă a leadershipului apare atunci când există o neconcordanţă între gândirea avansată a unui lider şi capacitatea de înţelegere a maselor de oameni - care fie că au un nivel educativ deficitar, fie comunicarea prin intermediul limbajului este precar.

În ambele situaţii eşecul va apărea la orizont. Iar liderul va rămâne izolat în propriul “castel de fildeş” în care nimeni nu va cuteza să pătrundă.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us