Jocul magicianului
Accelerează progresul influenței tale, găsind acea manieră cu totul aparte de a trezi în oameni sentimentele cele mai nobile.
Contele de Monte Cristo îi făgădui prietenului său Maximilien că îl va face cel mai fericit om din lume dacă va avea tăria să aștepte o lună de zile. Însă Maximilien era ferm convins că iubita lui, Valentine, murise. Timpul se scurse iar el își pierduse orice speranță de a o mai revedea. Nimeni nu-i mai putea reda fericirea, nici chiar contele. Din această pricină voia să-și pună capăt zilelor. Spera măcar ca Monte Cristo să-i facă moartea mai ușoară.
- Ascultați-mă, conte, cum e ascultat un om care vorbește cu degetul întins spre pământ și cu ochii înălțați spre cer: am venit aici să mor în brațele unui prieten. Dumneavoastră, conte, care mi-ați dat cuvântul dumneavoastră, mă veți conduce cu blândețe și cu duioșie, nu-i așa, până la porțile morții. Mă simt la capătul drumului. Și n-am să merg mai departe. Mi-ați spus să aștept și să nădăjduiesc... Știți ce-ați făcut, nefericit înțelept ce sunteți? Am așteptat o lună, adică am suferit o lună ! Am avut încredere în dumneavoastră. Am nădăjduit ! Am nădăjduit, ce? Nu știu. Ceva necunoscut, absurd, nesăbuit ! O minune... Care? Da, am așteptat. Dar degeaba. Doar ca să-mi prelungiți agonia.
Maximilien rosti aceste cuvinte cu o izbucnire de energie care-l făcu pe conte să tresară. Monte Cristo se ridică, scoase dintr-un dulap încuiat cu grijă un mic cufăraș de argint, în care se afla o substanță unsuroasă și pe jumătate solidă. Apoi cu o linguriță de argint scoase o picătură din substanța aceea verzuie și i-o oferi lui Maximilien.
Poți să demonstrezi legătura dintre credință și inadmisibilul care se transformă în miracol, deschizând astfel o cale către alte moduri de raportare la realitate?
Încet, fără șovăială, Maximilien înghiți misterioasa substanță dăruită de Monte-Cristo. O durere nesfârșită îl cuprinsese. Simțea că moare. Se răsturna în fotoliu. O moleșeală catifelată i se strecura în vine. Ochii moleșiți i se închiseră fără voie: și totuși, în dosul pleoapelor se frământa o imagine pe care o recunoscu, deși se credea învăluit în beznă.
O apariție senzațională și explozivă. Contele deschise o ușă. Îndată o lumină imensă se răspândi în cameră. Atunci Maximilien văzu în pragul încăperii o femeie nespus de frumoasă. Ca un înger, ea înaintă spre el cu mâinile împreunate și cu surâsul pe buze. Era Valentine.
Apoi contele, vădit surprins de bucuria lor, le-a spus:
- Fără mine, ați fi murit amândoi. Va redau unul altuia. De acum înainte nu mai trebuie să vă mai despărțiți cât veți trăi. Fie ca Domnul să țină seama de aceste două vieți pe care le-am salvat.
Reușești să demonstrezi un efect imposibil, condiționând însăși constituirea unei situații-sugestie?
O situație-sugestie, care înlesnește producerea unui răspuns la solicitările ficțiunii, se fondează pe condiția determinării unei schimbări de abordare a realității într-o experiență care devine de neuitat.
Un magician adevărat izbutește, în mod paradoxal, prin puterea lui de vrajă, să emoționeze oamenii până în străfundul ființei lor. El izbutește să trezească în ei, printr-o manieră cu totul aparte, puternice sentimente de bucurie și fericire. Izbutește să producă niște efecte benefice, neprevăzute asupra lor.
Ca să devii un lider desăvârșit este necesar să dai impresia că ești un magician, să devii o persoană care are puterea să realizeze imposibilul, o persoană care, cu o subtilitate artistică remarcabilă, cu o subtilitate regizorală de mare efect, demnă de un mare psiholog, reușește să demonstreze un efect imposibil. Ca apoi oamenii să simtă un sentiment de eliberare, o eliberare adevărată și înălțătoare.
Eficiența unui lider crește odată cu abilitatea sa de a genera un vârtej de sentimente, determinând oamenii să îi atribuie o valoare incredibilă prin execuția impecabilă a unui act de „magie” socială.
Ca lider trebuie să fii gata să îi eliberezi pe oameni de orice povară, să-i luminezi, să le alini orice durere, să le vindeci dacă se poate orice rană. Trebuie să fii interesat de fiecare, și să le transmiți o speranță nemaipomenită. Iar sentimentele lor de fericire vor fi cu atât mai profunde cu cât efectul pe care l-ai produs asupra lor este mai surprinzător, extraordinar realizat.
De fiecare data când un magician creează o iluzie, el aduce spectacolul până în punctul culminant, pentru ca, mai apoi, oamenii să se dovedească impresionați cu totul. El este capabil să stârnească în oameni un vârtej de sentimente - nota caracteristică a unui magician, să-i seducă prin a-i determina să-i acorde o valoare incredibilă, făcându-și astfel un titlul de glorie.
Acțiunile tale capătă finalitate practică prin convingerea că valoarea unei persoane este direct proporțională cu serviciul adus unei cauze fundamentale?
Un lider joacă întotdeauna un rol mare. De multe ori joacă rolul magicianului, care trebuie să-și demonstreze puterea și să-și accentueze toate calitățile apelând la efecte uimitoare, miraculoase. Dar mai ales trebuie să demonstreze că, urmându-l pe el, orice este posibil și că prezența lui e necesară - căci are o influență benefică.
Alături de un lider lucrurile încep să prindă viață. Și tu poți fi un "Monte Cristo", să le redai oamenilor într-un mod cu totul aparte starea de bucurie, să îi ajuți să trăiască din plin sentimente pozitive, înălțătoare, iar ei, drept răsplată, convinși de abilitățile tale, de superioritatea ta, și simțind dragostea pe care le-o împărtășești, să-și înalțe inima spre tine.
Aidoma unui magician, un lider, prin stilul ori maniera sa de rezolvare a problemelor, va putea să trezească în oameni puternice sentimentele cele mai nobile.
O cauză mare pe care o slujești trebuie privită mai curând ca rezervor al cunoștințelor acumulate, fiindcă îți îngăduie să refaci cu exactitate secvențele trecutului și să le folosești în situații limită.
Jocul magicianului, care se desfășoară pe un plan superior, te inspiră, te face să trăiești. În jocul pe care magicianul îl creează se poate observa talentul pe care îl are și cât de mult suflet pune în ceea ce face.
"Jocul" unui lider se aseamănă mult cu cel al unui magician. Se bazează pe încredere și forță emoțională, dar și pe strategie. Iar strategiile nu se lasă la voia întâmplării, căci vor cauza derută și nedumerire.
* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.





