Jocul magicianului

Accelerează progresul influenţei tale, găsind acea manieră cu totul aparte de a trezi în oameni sentimentele cele mai nobile.

Contele de Monte Cristo îi făgădui prietenului său Maximilien că îl va face cel mai fericit om din lume dacă va avea tăria să aştepte o lună de zile. Însă Maximilien era ferm convins că iubita lui, Valentine, murise. Timpul se scurse iar el îşi pierduse orice speranţă de a o mai revedea. Nimeni nu-i mai putea reda fericirea, nici chiar contele. Din această pricină voia să-şi pună capăt zilelor. Spera măcar ca Monte Cristo să-i facă moartea mai uşoară.

- Ascultaţi-mă, conte, cum e ascultat un om care vorbeşte cu degetul întins spre pământ şi cu ochii înălţaţi spre cer: am venit aici să mor în braţele unui prieten. Dumneavoastră, conte, care mi-aţi dat cuvântul dumneavoastră, mă veţi conduce cu blândeţe şi cu duioşie, nu-i aşa, până la porţile morţii. Mă simt la capătul drumului. Şi n-am să merg mai departe. Mi-aţi spus să aştept şi să nădăjduiesc... Ştiţi ce-aţi făcut, nefericit înţelept ce sunteţi? Am aşteptat o lună, adică am suferit o lună ! Am avut încredere în dumneavoastră. Am nădăjduit ! Am nădăjduit, ce? Nu ştiu. Ceva necunoscut, absurd, nesăbuit ! O minune... Care? Da, am aşteptat. Dar degeaba. Doar ca să-mi prelungiţi agonia.

Maximilien rosti aceste cuvinte cu o izbucnire de energie care-l făcu pe conte să tresară. Monte Cristo se ridică, scoase dintr-un dulap încuiat cu grijă un mic cufăraş de argint, în care se afla o substanţă unsuroasă şi pe jumătate solidă. Apoi cu o linguriţă de argint scoase o picătură din substanţa aceea verzuie şi i-o oferi lui Maximilien.

Leadership: Poţi să demonstrezi legătura evidentă între existența formelor de credinţă și formele de protest la adresa „inadmisibilului”, oferind posibilitatea de a deschide o cale către tot ce se manifestă în alte moduri de raportare la realitate?

Încet, fără şovăială, Maximilien înghiţi misterioasa substanţă dăruită de Monte-Cristo. O durere nesfârşită îl cuprinsese. Simţea că moare. Se răsturna în fotoliu. O moleşeală catifelată i se strecura în vine. Ochii moleşiţi i se închiseră fără voie: şi totuşi, în dosul pleoapelor se frământa o imagine pe care o recunoscu, deşi se credea învăluit în beznă.

O apariţie senzaţională şi explozivă. Contele deschise o uşă. Îndată o lumină imensă se răspândi în cameră. Atunci Maximilien văzu în pragul încăperii o femeie nespus de frumoasă. Ca un înger, ea înaintă spre el cu mâinile împreunate şi cu surâsul pe buze. Era Valentine.

Apoi contele, vădit surprins de bucuria lor, le-a spus:

- Fără mine, aţi fi murit amândoi. Va redau unul altuia. De acum înainte nu mai trebuie să vă mai despărţiţi cât veţi trăi. Fie ca Domnul să ţină seama de aceste două vieţi pe care le-am salvat.

Leadership: Reuşeşti să demonstrezi un efect imposibil, condiţionând însăşi constituirea unei situaţii-sugestie?

O situaţie-sugestie, care înlesneşte producerea unui răspuns la solicitările ficţiunii, se fondează pe condiţia determinării unei schimbări de abordare a realităţii într-o experienţă care devine de neuitat.

Un magician adevărat izbuteşte, în mod paradoxal, prin puterea lui de vrajă, să emoţioneze oamenii până în străfundul fiinţei lor. El izbuteşte să trezească în ei, printr-o manieră cu totul aparte, puternice sentimente de bucurie şi fericire. Izbuteşte să producă nişte efecte benefice, neprevăzute asupra lor.

Ca să devii un lider desăvârşit este necesar să dai impresia că eşti un magician, să devii o persoană care are puterea să realizeze imposibilul, o persoană care, cu o subtilitate artistică remarcabilă, cu o subtilitate regizorală de mare efect, demnă de un mare psiholog, reuşeşte să demonstreze un efect imposibil. Ca apoi oamenii să simtă un sentiment de eliberare, o eliberare adevărată şi înălţătoare.

Ca lider trebuie să fii gata să îi eliberezi pe oameni de orice povară, să-i luminezi, să le alini orice durere, să le vindeci dacă se poate orice rană. Trebuie să fii interesat de fiecare, şi să le transmiţi o speranţă nemaipomenită. Iar sentimentele lor de fericire vor fi cu atât mai profunde cu cât efectul pe care l-ai produs asupra lor este mai surprinzător, extraordinar realizat.

De fiecare data când un magician creează o iluzie, el aduce spectacolul până în punctul culminant, pentru ca, mai apoi, oamenii să se dovedească impresionaţi cu totul. El este capabil să stârnească în oameni un vârtej de sentimente - nota caracteristică a unui magician, să-i seducă prin a-i determina să-i acorde o valoare incredibilă, făcându-şi astfel un titlul de glorie.

Leadership: Alături de un tine lucrurile încep să prindă viaţă, convins că viaţa are valoare doar dacă slujeşti o cauză mare?

Un lider joacă întotdeauna un rol mare. De multe ori joacă rolul magicianului, care trebuie să-şi demonstreze puterea şi să-şi accentueze toate calităţile apelând la efecte uimitoare, miraculoase. Dar mai ales trebuie să demonstreze că, urmându-l pe el, orice este posibil şi că prezenţa lui e necesară - căci are o influenţă benefică.

Alături de un lider lucrurile încep să prindă viaţă. Şi tu poţi fi un "Monte Cristo", să le redai oamenilor într-un mod cu totul aparte starea de bucurie, să îi ajuţi să trăiască din plin sentimente pozitive, înălţătoare, iar ei, drept răsplată, convinşi de abilităţile tale, de superioritatea ta, şi simţind dragostea pe care le-o împărtăşeşti, să-şi înalţe inima spre tine.

Aidoma unui magician, un lider, prin stilul ori maniera sa de rezolvare a problemelor, va putea să trezească în oameni puternice sentimentele cele mai nobile.

O cauză mare pe care o slujeşti trebuie privită mai curând ca rezervor al cunoştinţelor acumulate, fiindcă îţi îngăduie să refaci cu exactitate secvenţele trecutului şi să le foloseşti în situaţii limită.

Jocul magicianului, care se desfăşoară pe un plan superior, te inspiră, te face să trăieşti. În jocul pe care magicianul îl creează se poate observa talentul pe care îl are şi cât de mult suflet pune în ceea ce face.

"Jocul" unui lider se aseamănă mult cu cel al unui magician. Se bazează pe încredere şi forţă emoţională, dar şi pe strategie. Iar strategiile nu se lasă la voia întâmplării, căci vor cauza derută şi nedumerire.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo , Editura Tineretului, 1957.