Jurnalul unei călătorii astrale

Transformă-ţi realitatea într-o formă de artă, fiind unicul reper al unei presupuse unităţi vizuale despre cum trebuie gândită o viaţă care a învins timpul.

Am realizat cu mare drag lucrări ce au făcut înconjurul lumii, de-a lungul unui timp proiectat adesea în fantastic, în care încă vibrează nostalgia unei vieţi trăită secole de-a rândul ca o culoare roşu-intens aruncată în nemurirea unei clipe de glorie. Viaţa mea, desfăşurată spre ideea de autonomie estetică, reprezentând ideea de echilibru și armonie între părțile care compun un întreg, în afara noţiunii de kistch, este o operă care nu vibrează decât sub puterea amintirilor pe care le însufleţeşte privirile artistului, ca un fel de încercare de a străpunge întunericul unei lumi plastice printr-o suflare de gust ilustru.

În mod original, am scris mii de pagini ca să înţeleg viaţa din perspectiva creatorului care încearcă să modeleze o nouă realitate prin simpla reproducere mecanică a trăsăturilor cuiva etern, etalon al perfecţiunii, în freamătul unei aşteptări crescânde a ceva ce este iminent, numai ca să mă înţeleg pe mine în ansamblul resorturilor adânci ale unei opere care se vrea, măcar în intenţie, dezvoltată pe numeroase paliere stilistice. Nu mi-am închipuit că voi trăi mai mult decât numărul paginilor mele.

Frumuseţea pe care am creat-o ca promisiune a alterităţii, de suspendare între plauzibil şi ireal, între firesc şi misterios, rezidă din acea discreţie a imaginii pe care lumea o formează într-un univers infinit care, din perspectiva conștiinței ultime, este doar un vis. Forma vie a acestei frumuseţi am extras-o din tratatele de pictură ale lui Leonardo Da Vinci, legat de faptul că sufletul artistului trebuie să fie oglinda care reflectă în mod obiectiv natura aşa cum e ea, ca rezultantă timp-spaţiu a patru factori cosmici: invariabilitate şi rectitudine, perfecţiune şi unitate.

Totul se poate întâmpla şi totul poate fi narat şi acceptat. N-am izbutit decât să mă izolez într-o lume a altor dimensiuni, a marginilor, în care credeam că ceea ce este normal nu-i altceva decât o excepţie aparentă de la regulă, un amestec ciudat între realitatea enigmatică în care fiecare lucru este însuşi contrariul său şi dialogul aprins cu un Dumnezeu ce-şi închipuie că poate fi văzut oriunde şi în orice. Singurul punct de plecare al unei opere bogate, stimulat de o cauză vitală, este viziunea unui drum fabulos fără întoarcere.

Leadership: Una din direcțiile tale de evoluţie este de a aborda o operă de artă dintr-o perspectivă estetică marcată de credinţa într-o realitate supremă?

Credinţa în ceva mai înalt este puternic legată de curajul de a nu renunţa la ceea ce eşti şi crezi, transpus într-o operă desăvârşită, o ţesătură fină de trasee liniare care acoperă întreaga suprafaţă a timpului. Opera zidindu-se în tine, de parcă timpul a făcut o buclă ori s-a prins în nodul unei corzi stelare dizolvate într-o acuarelă vivantă, o simplă problemă de gust față de o altă formă artistică, marcată printr-o perfectă simetrie bilaterală între certitudine şi enigmă, trimite dincolo de imaginea lumii vizibile, spre meleagurile spiritualităţii pure şi a trăirilor mistice.

Iar dacă o asemenea operă încă uimeşte prin prezenţa vie a unei istorii care transcende timpul, în care începutul albului luminii absolute ţese tremurat aparenţele lumii fenomenale, nu-mi rămâne decât să mă opresc o clipă la Holofernes, generalul lui Nabucodonosor care a fost deosebit de crud cu evreii. A fost sedus şi ucis de frumoasa Judith, spre a-şi răzbuna poporul asuprit. Judith Slaying Holofernes.

Aici mă vindec de durerea a cărei greutate o simt apăsând pe imaginea coerenţei mele, a propriei poveşti, cuprins de sentimentul că sunt la egal cu talentul pictorului Artemisia Gentileschi prin natura minţii cu care trebuie să obţin o înţelegere cu timpul, aceeaşi înzestrare cu care este hărăzită fiinţa divină într-o reprezentare a lui Dumnezeu uitându-se în oglindă.

Suprema realitate care m-a format ca om este dialogul desfăşurat între un artist bine pornit pe drumul consacrării şi parcurgerea unui timp şi spaţiu nemărginit, manifestându-se activ prin rememorarea sau plăsmuirea unor imagini care captează momentul trecător în favoarea unor imagini din viaţa de zi cu zi.

Leadership: Imaginea care te inspiră spre a face artă se formează din alegerea pe care o faci o faci în cazul unei duble direcţii?

Abordarea artei, ca mesaj transparent al unei realităţi mai cuprinzătoare, păstrând taina inspiraţiei mereu la limita dezvăluirilor, trădează ceva din conştiinţa unui om care îşi creează tiparele de scop din revelarea unor conexiuni la distanţă cu lumile posibile ale teoriilor artei, în concepţia referenţialităţii imaginii vizuale care implică asemănarea cu modelul unor personaje sau evenimente ce au schimbat crucial istoria.

În viaţă, ca şi în artă, culoarea personalităţii păleşte tot mai mult în faţa acelor conştiinţe creatoare ce îşi fac un rost din înţelegerea responsabilă a faptului că spaţiul de observaţie trebuie colonizat de adevărurile sau aparenţele trecutului. Sângele materiei din care e făcută arta se prelinge dincolo de împlinirea unei nevoi universale, spre o cauză vitală: transformarea omului într-un destin care nu se pierde în negura veacurilor.

Aşadar, imaginea care m-a inspirat să fac artă, în ansamblul resorturilor adânci ale gândiri ce invită la respectul expresiei aplicată în orice convenţie, s-a format din alegerea pe care am făcut-o în cazul unei duble direcţii: reproducerea trecutului dintr-o perspectivă diferită şi redarea perfectă a realităţii dintr-o perspectivă creatoare de semnificaţii general-umane.

Artistul intotdeauna alege culorile tabloului din care păstrează 2-3 mostre ca amintire a începutului de drum. Mi-am continuat călătoria spre o destinaţie necunoscută într-un destin de cuvinte care îşi schimbă forma şi se leagă între ele după anumite reguli, în căutarea înţelegerii adânci a întregului din care cândva am făcut parte. Nu-mi este suficient doar să fi existat, trebuie să-mi fie şi dor de mine. Roşul şi albastrul au rămas tot timpul în inima mea.

Totul se poate relua oricând, de oricâte ori. Promisiunea universului este transpunerea dreaptă a cuvintelor din cartea vieţii mele într-o lume a artei, într-o expresie a timpului dintr-un continuum al nemuririi: “Mă voi regăsi atunci când mă voi întoarce”.

Leadershipul este imaginea pe care ţi-o construieşti din transformarea ta într-un destin care nu se pierde în negura veacurilor.

Jurnalul unei călătorii astrale surprinde triumful în posteritate al artistului care ştie să exprime foarte bine absolut tot ce ştie toată lumea, dar pe care lumea nu o poate face.