Caută să redai arta printr-o modalitate de expresie proprie

Într-o zi, i-am propus maestrului să ne uităm împreună la o fotografie a celebrului tablou al lui Caravaggio, "Jucătorii de cărţi" şi să-i găsim erorile. Astfel, i-am aruncat mănuşa, l-am provocat la luptă. O luptă cu implicaţii profunde şi benefice. O asemenea provocare între doi artişti, unul - a cărui măiestrie a fost mult şlefuită de-a lungul timpului, celălalt – care nu-şi exersase îndeajuns talentul, dar care vădea o pronunţată sensibilitate la tot ceea ce era frumos şi interesant, însemna un pas înainte spre îmbunătăţirea cooperării şi colaborării dintre noi.

Maestrul nu părea deloc îngrijorat şi nici surprins de idee. Mi-a răspuns gânditor, blând, cu un ton ocrotitor:

- De-acord, dar cu o singură condiţie. Să îţi expui tu primul punctul de vedere.

M-am uitat cu atenţie la imagine concentrându-mi atenţia la absolut toate detaliile. Caravaggio prezenta de regulă puţine personaje în picturile sale, însă minuţios detaliate, amplasate deseori într-un spaţiu obscur.

Mi-am expus părerea vizavi de culori, pe care eu la găseam puţin prea saturate, prea mohorâte. Verdele, albastrul, roşul, movul sau violetul – culorile mele preferate, lipseau din tablou. În schimb dominau nuanţele de maro, negru, portocaliu, cărămiziu şi alb. Eu întotdeauna am nutrit o admiraţie deosebită pentru tablourile pline de viaţă, de un colorit vesel, precum cele pictate de Jim Warren, Francois Boucher, Salvador Dali sau Bosch.

O clipă, maestrul mi-a cercetat chipul, ca şi cum ar fi citit un jurnal, apoi mi-a spus:

- Să ştii, Nicu, că uneori un amalgam de culori nu face decât să încarce tabloul inutil şi deranjant. Nu întotdeauna culorile conferă expresivitate şi forţă imaginii. Important e ceea ce exprimă tabloul - la asta trebuia să fii tu atent. Căci tabloul îi dă posibilitatea pictorului de a se exprima pe sine.

Leadership: Poţi să conturezi o artă care să se transforme treptat în ştiinţă, în aşa fel încât imaginea pe care o contemplă privitorul să nu se desprindă de conceptul: "savurează cu încetinitorul experiența lăuntrică a unei vieţi măreţe" ?

O artă care se transformă treptat în ştiinţă este un act de creaţie care nu implică criteriul asemănării, deci care nu se poate încadra în şabloane, din care răzbate întotdeauna un concept unic al cărui conţinut evoluează în mod constant. Semnificaţiile adânci ale acestei arte trebuie să aibă ca şi corespondent în acest concept veritabil acea parte a imaginii pe care privitorul vrea s-o păstreze în memorie, plasând în prim plan o lume interiorizată, o poveste despre dificilul drum al maturizării sau o lecţie despre viaţă.

La fel cum un pictor îşi exprimă arta prin intermediul compoziţiilor sale, tot aşa şi tu, ca lider, trebuie să exprimi prin intermediul leadershipului tău o artă prin care să îţi exerciţi influenţa, o artă care să se alinieze cu stările tale interioare, care să reflecte ideile, gândurile şi sentimentele tale.

Fă dovada faptului că leadershipul pe care îl promovezi îţi exprimă propriile valori, altfel nu vei reuşi să-ţi pui în valoare abilităţile cele mai relevante şi mai utile. Fă dovada faptului că leadershipul tău este o artă vie a frumosului, sinceră, bazată pe înţelegere, care se poate integra în orice mediul, însă fără s-o "încarci" cu prea multă presiune, cu prea multe sarcini şi responsabilităţi – altfel s-ar putea să fie greu acceptată.

Leadershipul tău trebuie să aibă aceleaşi capacităţi ca ale unui aparat foto digital – să fie inteligent, uşor de utilizat, accesibil ca şi performanţe, conceput pentru utilizarea de zi cu zi - altfel nimeni nu îţi va împărtăşi idealurile înalte.

Leadership: Poţi să-ţi exprimi arta prin intermediul modelului propriu de raţionalitate, încât să surprinzi o experienţă lăuntrică care să fie văzută şi "în afară" ?

O experienţă lăuntrică văzută "din afară", alungindu-se într-o traiectorie lineară a dezvoltării cunoaşterii unei anumite teme, oferă posibilitatea unei analize a puterilor intrinseci de semnificare şi simbolizare a fragmentelor exstenţiale care compun o anumită faţetă umană.

Deci raţionalitatea cu care îţi impregnezi creaţia şi care îţi călăuzeşte imaginaţia trebuie să introducă capacitatea care te face capabil să recunoşti un ideal al propriei tale fiinţe într-un fel original, care îl îndreptățeşte să fie clasificat printre cele mai importante exemple de artă într-un triptic edificator: permanenţă, transparenţă şi afectivitate.

Caută necontenit noi modalităţi de expresie (aidoma unui artist talentat) prin care să generezi în conştiinţa şi în mentalitatea oamenilor din jurul tău senzaţia de armonie, de cordialitate şi încredere reciprocă. Iar o modalitate de expresie foarte puternică este modelul tău propriu. Oamenii vor împrumuta de la tine atitudinea ta, psihologia ta, îţi vor imita maniera de lucru; cu alte cuvinte vor adopta acea atmosferă prezentă în leadershipul tău.

În cartea mea, "Performanţa în conducere", am ţinut să menţionez de mai multe ori faptul că aproape întotdeauna oamenii se ridică la înălţimea modelului urmat. Altfel spus, oamenii au nevoie de un model după care să se orienteze, pe care să-l urmeze şi să-şi desfăşoare activităţile în conformitate cu el.

Dă-le oamenilor "hrana" aşteptată şi ei te vor urma oriunde. Dacă nu simţi că exişti în sufletul lor înseamnă că metoda prin care îţi exprimi arta, modalitatea prin care transmiţi mesajul, ordonarea planurilor şi punerea lor în aplicare, este defectuoasă. Înseamnă că arta ta, care reflectă puternic stările tale interioare, nu oglindeşte nici pe departe preferinţele lor. Înseamnă că arta ta nu are valenţe etice şi morale, spirituale şi emoţionale, şi că nu este capabilă să îndrume spiritele spre realizarea unui ţel comun, deci că este una inexpresivă, searbădă, fără perspectivă şi fără "culoare".

A reda arta printr-o modalitate de expresie proprie înseamnă să faci din actul de creație o dezvăluire a aspectelor particulare ale vieții, cu trăirile şi frământările aferente, cu bucuriile şi tristețile, cu balansul permanent între Lumină şi Întuneric, care să zguduie şi să umanizeze în acelaşi timp privitorul.

Concluzie: Leadershipul ridicat la rang de artă este acela care are o expresivitate deosebită, care este simplu de înţeles şi uşor de urmat mai ales atunci când modelul personal al liderului este acceptat.