ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
realitate art 20vizibilitate art 20permanenta art 20fantezie art 20realitate art 20 apropiere
Conferă-i artei tale o interpretare îndrăzneaţă, dar fără să deformezi prea mult percepţia ei
On Februarie 12, 2011, by Neculai Fantanaru

De fiecare dată când ajungeam acasă, revedeam în minte lecţia de pictură pe care maestrul mi-o dăduse în ziua respectivă, căutând să mi-o însuşesc pe deplin. Aveam totul pregătit: şevaletul şi toate accesoriile care mă ajutau la pictat. Era într-adevăr o provocare să reproduc ceea ce-mi fusese “livrat” în prealabil câteva ore mai devreme. Şi era o mare preocupare pentru mine să fac ceva constructiv care să-mi întărească încrederea că pot realiza ceva deosebit şi care, totodată, să-mi dea o satisfacţie interioară mare.

Trebuia să exersez ca să mă pot dovedi valoros în faţa maestrului, aşa cum el se dovedise valoros în faţa mea şi a altora mai competenţi decât mine. Exista însă o problemă pe care nu o puteam depăşi: interpretarea pe care o dădeam picturii nu era una proprie şi foarte sugestivă. Fiindcă prea des îi imitam picturile maestrului: ce făcea el, încercam să fac şi eu. Percepţia mea asupra temelor alese, asupra culorilor, a spaţiului, asupra picturii în general era aceeaşi ca a maestrului. Dar ale mele creaţii erau confuze, greşite şi deformate. De ce? Fiindcă, până la urmă, aveam un alt stil de a picta, aveam un alt stil de a-mi exprima ideile, alt stil de a gândi, o altă viziune.

Ori de câte ori desenam sau pictam ceva, vorbele maestrului îmi reveneau în minte: “Nicu, în artă e nevoie de interpretare, trebuie să deformezi, dar nu prea mult.”

Leadership: Ignorarea perspectivei de abordare a realităţii poate avea ca rezultat stagnarea într-o viziune condamnată a rămâne una limitată?

Un lucru mi-a rămas bine întipărit în minte, în tot acel timp petrecut în preajma maestrului. Acela că arta înseamnă sentiment, emoţie, înseamnă să recunoşti aspiraţiile şi trăirile oamenilor, înseamnă să ştii să le interpretezi gândurile înainte să le redai cu măiestrie pe pânză. Dacă realitatea pe care o construiesc nu trezeşte un sentiment unic în mintea şi sufletul privitorului, atunci viziunea mea despre lume şi viaţă va fi condamnată să rămână limitată la un spaţiu restrâns de înţelegere.

Creaţia ta nu trebuie să îngăduie o interpretare de excepţie doar în scopul câştigării adeziunii celorlalţi. Ca lider trebuie să realizezi o interpretare care să pună în valoare tocmai mesajul dorit de tine: am suferit împreună, haideţi să construim împreună, să progresăm împreună. Leadershipul tău trebuie să-ţi dezvolte capacitatea proprie de creare a ceva constructiv, a unui climat amiabil de colegialitate şi loialitate, comportament etic, totodată trebuie să-ţi dezvolte dimensiunea spirituală a personalităţii tale şi a celorlalţi.

Atunci când imiţi sau te inspiri prea mult de la alţii deformezi realitatea, deformezi percepţia celorlalţi referitoare la aşteptările lor, şi astfel scad vizibil performanţele leadershipului tău. Iar când percepţia pe care o ai asupra realităţii şi asupra leadershipului este una formată din prea multe “împletituri” - prin unirea cu prea multe modele de leadership, cu alte mentalităţi, cu alte aspiraţii şi alte viziuni, te deformezi şi tu pe dinăuntru şi încet, încet, rişti să te îndepărtezi de raţional.

Arta ta trebuie să îngăduie o interpretare care să confere o semnificaţie aparte, aceea a unei viziuni mai profunde şi mai cuprinzătoare. Leadershipul tău va străluci doar dacă îl vei exprima într-o manieră mai personală, mai liberă, mai largă, mai spontană, mai plină de vervă, mai atentă, şi numai dacă va porni dintr-un impuls interior. Criteriul după care leadershipul tău poate fi socotit de calitate sau nu, este dat de măsura în care el exprimă într-o formă nouă şi personală sentimentele şi ideile tale.

Leadership: Îţi recunoşti greşelile de interpretare a artei tale, încât să înlături o critică vehementă provenită din conţinutul verificativ al frumosului, privitor la rolul de a trezi emoţii exercitat de reprezentarea unei anumite idei doar prin imagine?

O viziune despre ce este mai de preţ pentru devenirea fiinţei sau o viziune despre o lume prea puțin explorată, poate avea ca efect accesul la o conştiinţă sau o convingere care să-ţi permită să-i manipulezi pe privitori fără a simţi vinovăţie. Însă o viziune este condamnată a rămâne una limitată atunci când nu se împlineşte, sau atunci când devine unilaterală - astfel privitorul poate fi prins în influența înlănțuitoare a unor aspecte neverosimile, excluzând existența absolută a realității, fiind limitat de linia unor interpretări mereu în schimbare.

Perspectiva de abordare a realităţii trebuie să fie o parte a unui edificiu mai mare, o imagine mai complexă, pentru ca ceea ce exprimi să poate fi înţeles ca o experienţă cognitivă și comunicativă, ca o permanentă întrepătrundere a unor teorii, idei, care fascinează prin constanta lor în timp. În artă trebuie să arăţi un lucru care corespunde descrierii pe care o face descoperirea frumuseţii ideale în frumuseţea perceptibilă.

A-ţi recunoaşte greşelile de interpretare a artei înseamnă să ai demnitatea de a privi cu îngăduinţă naivitatea de care ai dat dovadă în încercarea de a stărui în a conferi o semnificaţie nouă unui concept de frumuseţe greşit înţeles de către privitor.

Accentul artei tale trebuie să cadă asupra punctului tău de vedere unic, dar şi asupra punctului de vedere al celor pe care îi conduci. Este necesar să arăţi într-un chip competent şi documentat ce este esenţial, favorabil şi avantajos la arta ta, şi să risipeşti cu răbdare şi cu argumente foarte convingătoare confuzia sau dezorientarea în caz că există. Nu lăsa convingerile negative ale celorlalţi să se manifeste. În cazul în care ai abordat anumite probleme într-un chip diferit, recunoaşte-ţi greşelile de interpretare a artei tale, pentru a înlătura o critică vehementă.

O artă care se caracterizează prin punerea greşită a fundamentului pe care se clădeşte, prin adăugarea întotdeauna a tot ce este mai superficial în realitate, nu este o artă cu care să te lauzi. Ci este o artă care îi nelinişteşte profund pe oameni şi nu va fi recunoscută.

Frumosul în artă trebuie să fie sesizat ca ceva prezent în tot ceea ce ne poate înconjura, sugerând ideea unei noi forme de realism. În leadership persistă o singură formă de realism: acea posibilitate de contact imediat al sufletului cu adevărul unei lumi făcute ca o chemare spre ceva desăvârşit.

Concluzie: Leadershipul, ca artă, trebuie să fie clar exprimat pentru a induce o interpretare corectă şi nu deformată. “Stilul” trebuie să fie clar pentru a permite o percepţie corectă. Folosirea multor elemente de împrumut, “înzorzonează” şi deformează atât mesajul cât şi percepţia.

 



decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru. All rights reserved.