Leadership între creație și tehnologie

Importanța ta reflectă modul în care îți asumi reușita actului de creație asumat de la înălțimea nevoii de a te ști surprins într-un cadru de referință a memoriei lumii.

- Ai picat la țanc. Tocmai mă gândeam azi dimineață la fotografie... Când m-am trezit și m-am văzut în oglindă cu părul vâlvoi, știi ce mi-a venit în minte? Ei bine, mi-a părut rău că nu sunt fotograf. E cu totul altceva cum te văd alții și cum te vezi tu singur în oglindă în anumite momente. De mai multe ori în viață mi s-a întâmplat să surprind o expresie a feței pe care nu am putut-o regăsi în nici unul din portretele mele. Erau poate expresiile mele cele mai veridice. Ar trebui făcută o gaură în oglindă pentru ca obiectivul să-ți poată prinde pe neașteptate expresia cea mai intimă a feței..

- Ceea ce se face acum nu mai e artă, îi spuse Henri Cartier-Bresson lui Tournier. E, dacă vrei, industrie fotografică. *

Cauți o confirmare sinceră a răspunsului pe care îl oferi unei realități cât se poate de prezente într-o experiență de tipul: "Dacă nu ești acolo atunci când trebuie, degeaba ești altădată" ?

Vorbim aici despre posibilitatea omului de a oferi propriei lumi un alt tip de experiență, pornind de la analogia cu tabloul realității creat de alte științe, pentru a fi părtaș la o nouă pagină a propriei sale povești în filele istoriei. În sfârșit, pentru a oferi propriei imaginații mai multă libertate și un orizont mai larg, omul trebuie să se apropie de înțelegerea tradițională a cuvântului "oglindă" și de rolul acestuia în lumea științei: important aici este combinația armonioasă a tututor detaliilor exterioare dispuse într-o unitate interioară.

Leadershipul se concretizează nu atât prin folosirea elementelor de originalitate, încadrate în formule de regândire a viziunii și a rolului de "agent al schimbării". Ci mai degrabă prin valorificarea potențialului noilor descoperiri cu ajutorul resurselor tehnologice, puse în sprijinul unui curent de gândire, considerat revoluționar, care respectă proporția muncă-răsplată.

Pot exista direcții noi de construcție a unei noi unități de producere a unui bun științific, constituind un aport prețios și indispensabil la capitalul de cunoaștere - de exemplu un model abstract de reprezentare a unor idei și a unor zone de referință pentru mediul de dezvoltare. Iar în acest caz tendința generală este spre diferențiere, diversitate. Și ea este evident influențată de percepția vizavi de funcțiile și performanțele pe care integrează "produsul științific" rezultat.

Părțile stabile ale mecanismului care definește evoluția leadershipului, în relație strânsă cu poziția ta față de fenomenul "creație intelectuală", ar trebui să fie date de o dezvoltare complexă, pornind de la posibilitățile de flexibilitate între aspectele de interes și cele de fond, care să-ți permită un control sporit asupra încercării de a-ți impune modelul de gândire.

O creație intelectuală aleasă este exemplul unei realități aflată dincolo de cea vizibilă imediat, dintr-o industrie care ia tot mai mult amploare.

Referitor la acest lucru, iată ce scrie pe site-ul legeaz.net: "O asemenea activitate de durată sau chiar ca o sclipire a geniului uman se poate concretiza în opere literar-artistice sau științifice. Mai întâi, autorul unei opere literar-artistice are drepturi personal-nepatrimoniale legate de creația sa: dreptul de a fi recunoscut ca autor al operei, dreptul de a decide publicarea ei, dreptul de a cere ca opera sa să nu îi fie atinsă de terți."

Este adevărat că liderul-creator vede arta într-un mod foarte personal, acceptând noutatea ca model de reprezentare a unor concepții, care pot să aibă un corespondent direct în realitatea obiectivă. De aceea el se angajează, prin experimente, într-o formă de manevrare a științei, de organizare și răspândire a ei. Și această manevrare a științei este atât de puternică, de folositoare, încât necesită un act de revoluție interioară - care modifică într-un anumit grad valorile pe care liderul le-a apreciat de-a lungul timpului.

Fac aici referire la acea formulă complexă de achiziție a noilor mijloace de creație, obținută printr-un efort științific constant și laborios care este dominat de felul în care gândești, de experiențele pe care alegi să le folosești ca repere pentru elaborarea unor explicații, concepte și modele de impact cuprinzătoare, fundamentate științific.

Artistul genial este autorul unei creații care depășește puterea de cuprindere a minții omenești, fiindcă face referire la o realitate care nu s-a mai văzut și care continuă să fascineze.

Leadershipul între creație și tehnologie este în strânsă legătură cu realitatea din care îți construiești lumea, aceeași realitate fiind menită să lărgească orizontul de cunoaștere al lumii din jur. Apelând la o realitate proprie, văzută precum o fotografie care nu are nevoie de cuvinte pentru a transmite emoții, sub sigla unui nume ivit din creația proprie, vei putea mai ușor să produci o mutație esențială în artă, chiar dacă mulți oameni nu te-ar înțelege:

"Arta este viața mea într-o coajă de nucă".

* Notă: Muscat, Catinca - Orele lui Prometeu