Leadership între creaţie şi tehnologie

Importanţa ta reflectă modul în care îţi asumi reuşita actului de creaţie asumat de la înălţimea nevoii de a te şti surprins într-un cadru de referinţă a memoriei lumii.

- Ai picat la ţanc. Tocmai mă gândeam azi dimineaţă la fotografie... Când m-am trezit şi m-am văzut în oglindă cu părul vâlvoi, ştii ce mi-a venit în minte? Ei bine, mi-a părut rău că nu sunt fotograf. E cu totul altceva cum te văd alţii şi cum te vezi tu singur în oglindă în anumite momente. De mai multe ori în viaţă mi s-a întâmplat să surprind o expresie a feţei pe care nu am putut-o regăsi în nici unul din portretele mele. Erau poate expresiile mele cele mai veridice. Ar trebui făcută o gaură în oglindă pentru ca obiectivul să-ţi poată prinde pe neaşteptate expresia cea mai intimă a feţei..

- Ceea ce se face acum nu mai e artă, îi spuse Henri Cartier-Bresson lui Tournier. E, dacă vrei, industrie fotografică. *

Leadership: Cauţi o confirmare sinceră a răspunsului pe care îl oferi unei realităţi cât se poate de prezente într-o experienţă de tipul: "Dacă nu eşti acolo atunci când trebuie, degeaba eşti altădată" ?

Vorbim aici despre posibilitatea omului de a oferi propriei lumi un alt tip de experienţă, pornind de la analogia cu tabloul realităţii creat de alte ştiinţe, pentru a fi părtaş la o nouă pagină a propriei sale poveşti în filele istoriei. În sfârșit, pentru a oferi propriei imaginații mai multă libertate şi un orizont mai larg, omul trebuie să se apropie de înțelegerea tradițională a cuvântului "oglindă" și de rolul acestuia în lumea ştiinţei: important aici este combinația armonioasă a tututor detaliilor exterioare dispuse într-o unitate interioară.

Leadershipul se concretizează nu atât prin folosirea elementelor de originalitate, încadrate în formule de regândire a viziunii şi a rolului de "agent al schimbării". Ci mai degrabă prin valorificarea potenţialului noilor descoperiri cu ajutorul resurselor tehnologice, puse în sprijinul unui curent de gândire, considerat revoluţionar, care respectă proporţia muncă-răsplată.

Pot exista direcţii noi de construcţie a unei noi unităţi de producere a unui bun ştiinţific, constituind un aport preţios şi indispensabil la capitalul de cunoaştere - de exemplu un model abstract de reprezentare a unor idei şi a unor zone de referinţă pentru mediul de dezvoltare. Iar în acest caz tendinţa generală este spre diferenţiere, diversitate. Şi ea este evident influenţată de percepţia vizavi de funcţiile şi performanţele pe care integrează "produsul ştiinţific" rezultat.

Părţile stabile ale mecanismului care defineşte evoluţia leadershipului, în relaţie strânsă cu poziţia ta faţă de fenomenul "creaţie intelectuală", ar trebui să fie date de o dezvoltare complexă, pornind de la posibilităţile de flexibilitate între aspectele de interes şi cele de fond, care să-ţi permită un control sporit asupra încercării de a-ţi impune modelul de gândire.

O creaţie intelectuală aleasă este exemplul unei realităţi aflată dincolo de cea vizibilă imediat, dintr-o industrie care ia tot mai mult amploare.

Referitor la acest lucru, iată ce scrie pe site-ul legeaz.net: "O asemenea activitate de durată sau chiar ca o sclipire a geniului uman se poate concretiza în opere literar-artistice sau ştiinţifice. Mai întâi, autorul unei opere literar-artistice are drepturi personal-nepatrimoniale legate de creaţia sa: dreptul de a fi recunoscut ca autor al operei, dreptul de a decide publicarea ei, dreptul de a cere ca opera sa să nu îi fie atinsă de terţi."

Este adevărat că liderul-creator vede arta într-un mod foarte personal, acceptând noutatea ca model de reprezentare a unor concepţii, care pot să aibă un corespondent direct în realitatea obiectivă. De aceea el se angajează, prin experimente, într-o formă de manevrare a ştiinţei, de organizare şi răspândire a ei. Şi această manevrare a ştiinţei este atât de puternică, de folositoare, încât necesită un act de revoluţie interioară - care modifică într-un anumit grad valorile pe care liderul le-a apreciat de-a lungul timpului.

Fac aici referire la acea formulă complexă de achiziţie a noilor mijloace de creaţie, obţinută printr-un efort ştiinţific constant şi laborios care este dominat de felul în care gândeşti, de experienţele pe care alegi să le foloseşti ca repere pentru elaborarea unor explicaţii, concepte şi modele de impact cuprinzătoare, fundamentate ştiinţific.

Artistul genial este autorul unei creaţii care depăşeşte puterea de cuprindere a minţii omeneşti, fiindcă face referire la o realitate care nu s-a mai văzut şi care continuă să fascineze.

Leadershipul între creaţie şi tehnologie este în strânsă legătură cu realitatea din care îţi construieşti lumea, aceeaşi realitate fiind menită să lărgească orizontul de cunoaştere al lumii din jur. Apelând la o realitate proprie, văzută precum o fotografie care nu are nevoie de cuvinte pentru a transmite emoţii, sub sigla unui nume ivit din creaţia proprie, vei putea mai uşor să produci o mutaţie esenţială în artă, chiar dacă mulţi oameni nu te-ar înţelege:

"Arta este viaţa mea într-o coajă de nucă".

* Notă: Muscat, Catinca - Orele lui Prometeu