Locul ştiinţei în leadership

"Mişcarea atrage întâi atenţia, abia apoi te gândeşti la ceea ce se mişcă."

Serghei Eisenstein nu învăţase desenul niciodată. Începuse să deseneze în urma unei impresii din copilărie: în aşteptarea începerii partidei, inginerul Afrosimov îi desena cu o cretă pe postavul albastru închis al mesei de joc contururi de animale. Eisenstein rămăsese fascinat de arabescul alb al liniei care se năştea sub ochii lui şi care în mişcarea sa făcea să apară câini, cerbi, pisici. Linia se mişca de-a lungul conturului invizibil al unui obiect căruia, printr-un miracol, îi dădea astfel existenţă pe postavul mesei. Dinamismul liniei era o senzaţie care-l pasiona ani de zile.

Inginerul Afrosimov îi inoculase plăcerea de a desena. Mai târziu, la Politehnică, materia aridă a geometriei analitice căpăta pentru tânărul student un farmec aparte pentru că traducea în misterioasele formule algebrice tocmai mişcarea liniilor. Dinamismul "devenirii", în opoziţie cu staticul, îl va pasiona toată viaţa, fie că e vorba de mişcarea liniei, ori de cea a fenomenelor. Era o fascinaţie pentru geneza lucrurilor care-şi are originea şi aici, în această impresie timpurie în legătură cu desenul.

A desenat, cum ştim, mult, în tinereţe. Mult şi prost, deoarece, abandonând inspiraţia primară, încărca desenul cu detalii sub influenţa şcolii ruse de pictură de gen. Caligrafierea şcolară după model nu-i reuşea nicicând. Maniera sa era aceea a desenului liniar. Apoi, abandonând desenul, a rămas în continuare pasionat, în primele sale filme, pentru puritatea matematică a montajului în mişcarea sa. Gustul pentru secvenţă apare mai târziu, şi-şi explica ciudăţenia acestei întârzieri, prin logica gândului lui Engels: "mişcarea atrage întâi atenţia, abia apoi te gândeşti la ceea ce se mişcă." *

Leadership: Poţi să trasezi reperele unei viziuni atractive dacă le priveşti de pe acea poziţie de unde imaginea totală a omului se dovedeşte a fi aceea a unei entităţi creatoare ce se raportează direct calităţii de a fi sensibil?

Se dovedeşte sensibil omul cu valenţe sufleteşti şi artistice nebănuite, acela care studiază obiectele şi însuşirile lor, aplicând procedeul tot atât de concret al experimentului pentru a aprofunda înțelegerea teoriei și aplicării acesteia în lumina descoperirilor ştiinţifice. Un asemenea om se poate bucura de o operă de artă totală numai dacă ea cuprinde toate reperele unei schimbări care păstrează fondul vechilor reguli de compoziţie, şi dacă calităţile operei privesc imaginea unei noi realităţi, transfigurate.

Să însuflețești ceea ce vede mintea, spre satisfacţia ochiului care cuprinde frumosul şi bunul gust, aşa încât lucrurile pe care le acumulezi, încercând să le concentrezi în opere de artă, să pară mai puţin complicate decât se înfăţişează la o primă privire. Ochiul se strecoară în orice lucru perfectibil în plan artistic, atât cât să vadă în lume o schimbare și să-i slujească minții printr-o mare varietate de cunoştinţe. În acest caz regizorul Serghei Eisenstein devine un fel de oglindă a lumii, un fel de sursă de iluminare, de imagine arhetipală pentru acţiunea unei forţe de creaţie care provoacă uimire şi o impresie de neuitat.

Dacă pictura reprezintă culoare, rod al imaginației poetice, o formă de viaţă care îşi descoperă propria identitate, și se distinge prin calitatea de a recunoaște frumosul, sub toate formele lui, atunci Eisenstein adăposteşte o rară doza de talent care îi împrejmuieşte fiinţa cu calitatea de a fi sensibil.

El pare a trăi în spaţiul armonic gândit de un artist al formelor plastice, care îşi împărtăşeşte viziunea conform noilor curente impuse de circumstanţele schimbătoare ale societăţii şi de posibilităţile bugetare, dar cu amendamentul că trebuie să fie conştient de ce se află dincolo de coaja vizibilă a lucrurilor, dincolo de progresul lumii, dincolo de cuvinte, imagini sau tăceri.

Extindem un pic acest punct de vedere. Când spunem că "Mişcarea atrage întâi atenţie, abia apoi te gândeşti la ceea ce se mişcă", ne gândim la o activitate nelipsită din viaţa oricărui artist care doreşte să îşi menţină convingerile, sentimentele, intensitatea lor, nivelul de cunoştinţe, pe poziţiile unei concepţii originale despre lume, viaţă şi creaţie.

Leadershipul este maniera regizorului de a reda realitatea unei experienţe de viaţă pur personale cu ajutorul convingerilor şi sentimentelor care, generate prin sugestie şi prin imagine, pot să persiste ca un fundal al memoriei vizuale în subconştientul celor care s-au format intelectual sub regimul subiectivităţii.

Imaginea totală a omului se dovedeşte a fi aceea a unei entităţi creatoare ce se raportează direct la calitatea de a fi sensibil, atunci când devenirea sa ca artist se află în opoziţie cu staticul unui destin potrivnic, când el îşi manifestă afecţiunea în felul lui unic de a fi, în atmosfera unei povestiri de viaţă de la care nu ştii ce să te aştepţi. În această ordine de idei, reperele unei viziuni atractive sunt administrate unui subiect sensibil prezentat într-un mod inedit. Iar în ceea ce priveşte aplicarea rezultatelor descoperirilor noastre, amintim tematica căutării sensibilului ca o oportunitate care poate contribui la aspiraţiile de intelectualitate artistică.

Locul ştiinţei în leadership este un rezultat al culturii plastice şi al temperamentului regizoral, care are forţa să individualizeze forme de exprimare artistică, să supună întregul material imaginativ al operei la un fundament stilistic personal: "tot ceea ce creez trebuie să atragă mai întâi atenţia omului, apoi să-i direcţioneze gândirea spre ceea ce îl interesează mai mult."

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.