Magia vrăjitorului (II)

Pune-ți în valoare iscusința de a modela caractere umane, reglându-ți potențialul de influență în acord cu virtuțile spiritului.

În toate întâmplările petrecute pe insulă a existat un fir misterios, pe care nimeni nu l-a putut înțelege, totul a fost condus de o mână puternică, nevăzută, de mâna unui vrăjitor. Niciun suflet de pe corabie nu a bănuit că acel moșneag, tăcut, încărunțit, care și-a pierdut tinerețea, era o ființă excepțională ce va uimi pe toată lumea cu înțelepciunea să deosebită și care, folosindu-se de puterile sale magice, după bunul plac, îi va condamna pe vinovați la chinuri grele. Trecutul a fost răzbunat.

Prospero a reușit să-i atragă pe cei doi vrășmași ai săi în capcană, dominându-i și ținându-i în frâu prin puterea sa ascunsă, supunându-i la chinuri până ce s-au căit de nedreptatea ce i-o făcuseră. Cu lacrimi în ochi și cuvinte pline de mâhnire și adevărată căință, aceștia și-au mărturisit în cele din urmă sincera remușcare și au implorat iertarea.

Dacă ai citit "Furtuna" de Shakespeare, știi că finalul a fost unul fericit. Prospero s-a împăcat cu vrăjmașii săi, s-a reîntors în țara în care se născuse și și-a luat în stăpânire ducatul.

Prospero a făcut dovada abilităților sale strălucite de leadership prin puterea lui de a modela caracterul oamenilor după voia lui, utilizându-și virtuțile căpătate prin credință și cunoaștere.

Ai puterea să te desprinzi de artificialul autoimpus al Atotputerniciei, care aduce cu sine o evadare din trecutul nedrept?

Pentru Prospero, articifialul autoimpus era o imitație a puterii naturii impregnată cu nuanțe magice, pe care a integrat-o într-un proces de expansiune a propriei sale personalități, dincolo de barierele convenționalului. Pe linia dependenței de a oferi totului din jur o explicație plauzibilă printr-o figură de creator cu capacități de clarvedere, el a reușit să lase trecutul în urmă, fiind totodată absorbit de singura motivație posibilă: răzbunarea.

Putem indica traiectoria leadershipului plecând de la ideea unei relative cunoașteri a universului uman investigat, sau mai degrabă de la paralela dintre obiectivele și rezultatele scontate ce participă la procesul de expansiune a personalității către o supremație incontestabilă.

Pe baza caracteristicilor comune unor procese de natură identitară, dezvoltate la contactul cu o realitate complexă despre care omul obișnuit nu deține informație și pentru care este constrâns (de evoluția nefirească a lucrurilor) să-și asambleze rapid sieși însuși o imagine deformată, se poate determina acea forță de impact care ascunde în ea sămânța unei noi ordini.

Poți determina plauzibilul să devină real înainte ca granița dintre concret și imaginar să fie trasată printr-un act supraomenesc?

În contextul primei forme de producere a eficienței, gestionând resursele de exprimare a personalității, se poate distinge un soi de asociere între știință și virtuți, care fac trecerea de la adevărul real care eliberează de orice constrângeri și prejudecăți, la adevărul relevat de o serie de factori externi care ar putea ieși la iveală împotriva ta.

A doua formă de producere a eficienței, calculată printr-un cumul de factori decizionali integrați în aria intelectului care tânjește spre absolut, poate asigura pe termen lung incluziunea ta într-un status de dominare, modificând semnificația orizontului pe care îl poți cuprinde numai de la o anumită altitudine.

De aici, se trage concluzia că procesul de evoluție către un plan mai înalt, presupunând un oarecare grad de înțelepciune și acumulare de cunoștințe, este posibil atunci când se evită chestionarea ipotezelor de plauzibilitate. Prin acest procedeu se poate dezvălui adevărata ta identitate, răsturnând orice fel de valoare pe care ți-ai promovat-o prin diversiuni de excepție și prin puterea de a induce impresia unui haos, sau a unui determinism rigid, predominat de aspecte neînțelese, care aproape fac imposibilă libertatea celorlalți de manifestare.

Îți manifești atașamentul pentru ceea ce te stăpânește, mergând pe premiza că toate elementele din jur își joacă în mod corect rolul în vederea atingerii scopului propus?

Leadershipul care oscilează de la o extremă la alta este rezultatul succesiunii mai multor etape de prelucrare a formelor de influență care, în contactul cu realitatea, nu se desprind de artificialul autoimpus care ia locul valorilor reale, aducând cu sine acea rigiditate în a recepta alte puncte de vedere, lipsa de generozitate, atitudini pur dominatoare.

Depinde de impulsul propriei tale naturi să te deschizi și să alegi să ai încredere într-un Alter Ego superior, în ciuda durerilor și nedreptăților din trecut, ținând la distanță orice realitate care contrazice convingerile susținute de zidul idealității pure, generatoare de valori.

Putere, asta îți oferă magia. Un lider priceput se asigură că toate elementele din jur își joacă în mod corect rolul în vederea atingerii scopului propus. Tu ai puterea de a modela caracterul oamenilor după voia ta? Care sunt virtuțile de care ai nevoie pentru a facilita această transformare?

Ceea ce stăpânește un om aflat în avântul spre desăvârșire este tocmai integritatea: "Ferește-te să pierzi înăuntrul tău pentru ca să câștigi în afara ta."

Dacă un om ar avea darul prorociei și ar cunoaște toate tainele și orice știință, ar ști să conducă lucrurile după propria lui voință. Ar ști să atragă sufletele, să le domine prin cunoaștere, inițiativă și creativitate, prin autoritate, prin persuasiune. Și, îmbătat de sentimentul misiunii sale, el ar anihila voința tuturor celorlalți, cerându-le ascultare în numele misiunii sale și împlinirea celor mai îndrăznețe pretenții.

Prin această creștere a puterii, influența personalității sale ar spori de la o zi la alta, nemăsurat, ea îi va putea afirma imensa-i autoritate în fața tuturor. Iar cine ar cuteza să se îndoiască de puterile sale, nu ar putea fi vrednic de EL – vrăjitorul - cel mai puternic om din lume, un lider desăvârșit, căruia toată lumea i se supune.

Poți depăși forma vremelnică a existenței asumându-ți un rol care ordonează toate manifestările tale în jurul unui act de recunoștință față de Dumnezeu?

Ca să fii un om pe care toată lumea să-l urmeze, trebuie să fii una din ființele acelea excepționale, pline de resurse, un Prospero, un om pătruns de simțământul dreptății, al corectitudinii și al adevărului, și având iscusința de a conduce lucrurile, de a atinge și a vedea lucruri nevăzute.

Ca lider, trebuie să fii și binefăcător, și judecător, și învățător în același timp. Cu siguranță, nimic nu este mai imperios în momentele critice decât să acționezi ferm și cu înțelepciune, ca să reușești schimbarea totală.

Cel lipsit de eficiență, cel căruia îi lipsește fermitatea de a-i disciplina, de a-i sancționa sau concedia pe oamenii care nu respectă etica și deontologia meseriei, nu se va putea niciodată impune în fața lor, și deci, nu se va putea numi lider, ci o unealtă manipulată de cei din jur.

Oamenii nu trebuie să te considere nici ca ceva ce a coborât din lumi superioare, invizibile - deci ca ceva înălțător, un Dumnezeu, dar nici ca un cârmuitor de cârpă care nu cuteză niciodată să se impună.

A-ți atribui statutul de om superior înseamnă să validezi puterea de a ordona haosul, transformând realitatea într-o operă ce aparține eternității.

Concluzie: Privind din exterior, unii lideri (cei mai iscusiți) par a fi vrăjitori, deoarece tot ce-și propun realizează, având performanțe recunoscute de către toți cei din jurul lor. Secretul unul leadership eficient nu stă însă în „Magia vrăjitorului”, ci într-o muncă perpetuă, în documentare continuă în vederea îmbunătățirii performanțelor profesionale, în cunoașterea firii umane, în cunoașterea performanțelor profesionale individuale ale colaboratorilor cât și a calităților și defectelor acestora și mai ales în respectarea adevărului.

Pune-ți în valoare iscusința de a modela caractere, reglându-ți potențialul de leadership în acord cu virtuțile tale.