Magia vrăjitorului (II)
Pune-ţi în valoare iscusinţa de a modela caractere, reglându-ţi potenţialul de leadership în acord cu virtuţile tale.
În toate întâmplările petrecute pe insulă a existat un fir misterios, pe care nimeni nu l-a putut înţelege, totul a fost condus de o mână puternică, nevăzută, de mâna unui vrăjitor. Niciun suflet de pe corabie nu a bănuit că acel moşneag, tăcut, încărunţit, care şi-a pierdut tinereţea, era o fiinţă excepţională ce va uimi pe toată lumea cu înţelepciunea să deosebită şi care, folosindu-se de puterile sale magice, după bunul plac, îi va condamna pe vinovaţi la chinuri grele. Trecutul a fost răzbunat.
Prospero a reuşit să-i atragă pe cei doi vrăşmaşi ai săi în capcană, dominându-i şi ţinându-i în frâu prin puterea sa ascunsă, supunându-i la chinuri până ce s-au căit de nedreptatea ce i-o făcuseră. Cu lacrimi în ochi şi cuvinte pline de mâhnire şi adevărată căinţă, aceştia şi-au mărturisit în cele din urmă sincera remuşcare şi au implorat iertarea.
Dacă ai citit "Furtuna" de Shakespeare, ştii că finalul a fost unul fericit. Prospero s-a împăcat cu vrăjmaşii săi, s-a reîntors în ţara în care se născuse şi şi-a luat în stăpânire ducatul.
Prospero a făcut dovada abilităţilor sale strălucite de leadership prin puterea lui de a modela caracterul oamenilor după voia lui, utilizându-şi virtuţile căpătate prin credinţă şi cunoaştere.
Leadership: Ai puterea să te desprinzi de artificialul autoimpus care aduce cu sine o evadare din trecut?
Pentru Prospero, articifialul autoimpus era o imitaţie a puterii naturii impregnată cu nuanţe magice, pe care a integrat-o într-un proces de expansiune a propriei sale personalităţi, dincolo de barierele convenţionalului. Pe linia dependenţei de a oferi totului din jur o explicaţie plauzibilă printr-o figură de creator cu capacități de clarvedere, el a reuşit să lase trecutul în urmă, fiind totodată absorbit de singura motivaţie posibilă: răzbunarea.
Putem indica traiectoria leadershipului plecând de la ideea unei relative cunoaşteri a universului uman investigat, sau mai degrabă de la paralela dintre obiectivele şi rezultatele scontate ce participă la procesul de expansiune a personalităţii către o supremaţie incontestabilă.
Pe baza caracteristicilor comune unor procese de natură identitară, dezvoltate la contactul cu o realitate complexă despre care omul obişnuit nu deţine informaţie şi pentru care este constrâns (de evoluţia nefirească a lucrurilor) să-şi asambleze rapid sieşi însuşi o imagine deformată, se poate determina acea forţă de impact care ascunde în ea sămânţa unei noi ordini.
Leadership: Trebuie să faci plauzibilul să devină real înainte ca realul şi irealul să fie despărţiţi de libertatea asocierii cu un fapt supraomenesc?
În contextul primei forme de producere a eficienţei, gestionând resursele de exprimare a personalităţii, se poate distinge un soi de asociere între ştiinţă şi virtuţi, care fac trecerea de la adevărul real care eliberează de orice constrângeri şi prejudecăţi, la adevărul relevat de o serie de factori externi care ar putea ieşi la iveală împotriva ta.
A doua formă de producere a eficienţei, calculată printr-un cumul de factori decizionali integraţi în aria intelectului care tânjeşte spre absolut, poate asigura pe termen lung incluziunea ta într-un status de dominare, modificând semnificaţia orizontului pe care îl poţi cuprinde numai de la o anumită altitudine.
De aici, se trage concluzia că procesul de evoluţie către un plan mai înalt, presupunând un oarecare grad de înţelepciune şi acumulare de cunoştinţe, este posibil atunci când se evită chestionarea ipotezelor de plauzibilitate. Prin acest procedeu se poate dezvălui adevărata ta identitate, răsturnând orice fel de valoare pe care ţi-ai promovat-o prin diversiuni de excepţie şi prin puterea de a induce impresia unui haos, sau a unui determinism rigid, predominat de aspecte neînţelese, care aproape fac imposibilă libertatea celorlalţi de manifestare.
Leadership: Îţi manifeşti fascinaţia pentru ceea ce te stăpâneşte, mergând pe premiza că toate elementele din jur îşi joacă în mod corect rolul în vederea atingerii scopului propus?
Leadershipul care oscilează de la o extremă la alta este rezultatul succesiunii mai multor etape de prelucrare a formelor de influenţă care, în contactul cu realitatea, nu se desprind de artificialul autoimpus care ia locul valorilor reale, aducând cu sine acea rigiditate în a recepta alte puncte de vedere, lipsa de generozitate, atitudini pur dominatoare.
Depinde de impulsul propriei tale naturi să te deschizi şi să alegi să ai încredere într-un Alter Ego superior, în ciuda durerilor şi nedreptăţilor din trecut, ţinând la distanță orice realitate care contrazice convingerile susţinute de zidul idealităţii pure, generatoare de valori.
Putere, asta îţi oferă magia. Un lider priceput se asigură că toate elementele din jur îşi joacă în mod corect rolul în vederea atingerii scopului propus. Tu ai puterea de a modela caracterul oamenilor după voia ta? Care sunt virtuţile de care ai nevoie pentru a facilita această transformare?
Ceea ce stăpâneşte un om aflat în avântul spre desăvârşire este tocmai principiul propriei persoane pe care trebuie să-l respecte fără să-l depăşească: "Fereşte-te să pierzi înăuntrul tău pentru ca să câştigi în afara ta."
Dacă un om ar avea darul prorociei şi ar cunoaşte toate tainele şi orice ştiinţă, ar şti să conducă lucrurile după propria lui voinţă. Ar şti să atragă sufletele, să le domine prin cunoaştere, iniţiativă şi creativitate, prin autoritate, prin persuasiune. Şi, îmbătat de sentimentul misiunii sale, el ar anihila voinţa tuturor celorlalţi, cerându-le ascultare în numele misiunii sale şi împlinirea celor mai îndrăzneţe pretenţii.
Prin această creştere a puterii, influenţa personalităţii sale ar spori de la o zi la alta, nemăsurat, ea îi va putea afirma imensa-i autoritate în faţa tuturor. Iar cine ar cuteza să se îndoiască de puterile sale, nu ar putea fi vrednic de EL – vrăjitorul - cel mai puternic om din lume, un lider desăvârşit, căruia toată lumea i se supune.
Leadership: Poţi să-ţi asumi un rol mai presus decât forma vremelnică a existenţei, impunând la toate manifestările tale un anumit punct de vedere care este o formă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu?
Ca să fii un om pe care toată lumea să-l urmeze, trebuie să fii una din fiinţele acelea excepţionale, pline de resurse, un Prospero, un om pătruns de simţământul dreptăţii, al corectitudinii şi al adevărului, şi având iscusinţa de a conduce lucrurile, de a atinge şi a vedea lucruri nevăzute.
Ca lider, trebuie să fii şi binefăcător, şi judecător, şi învăţător în acelaşi timp. Cu siguranţă, nimic nu este mai imperios în momentele critice decât să acţionezi ferm şi cu înţelepciune, ca să reuşeşti schimbarea totală.
Cel lipsit de eficienţă, cel căruia îi lipseşte fermitatea de a-i disciplina, de a-i sancţiona sau concedia pe oamenii care nu respectă etica şi deontologia meseriei, nu se va putea niciodată impune în faţa lor, şi deci, nu se va putea numi lider, ci o unealtă manipulată de cei din jur.
Oamenii nu trebuie să te considere nici ca ceva ce a coborât din lumi superioare, invizibile - deci ca ceva înălţător, un Dumnezeu, dar nici ca un cârmuitor de cârpă care nu cuteză niciodată să se impună.
A-ţi atribui o caracteristică de om superior înseamnă să validezi acea experienţă de supunere a lumii într-o realitate mai presus de înţelegerea lor, ca fiind o manifestare completă a naturi unui Creator supranatural.
Concluzie: Privind din exterior, unii lideri (cei mai iscusiţi) par a fi vrăjitori, deoarece tot ce-şi propun realizează, având performanţe recunoscute de către toţi cei din jurul lor. Secretul unul leadership eficient nu stă însă în „Magia vrăjitorului”, ci într-o muncă perpetuă, în documentare continuă în vederea îmbunătăţirii performanţelor profesionale, în cunoaşterea firii umane, în cunoaşterea performanţelor profesionale individuale ale colaboratorilor cât şi a calităţilor şi defectelor acestora şi mai ales în respectarea adevărului.
Pune-ţi în valoare iscusinţa de a modela caractere, reglându-ţi potenţialul de leadership în acord cu virtuţile tale.
